Un poet care merită prețuit: Ioan Maier
Pe strada 74254 Logofăt Tăutu 17, cartierul Dudești Cioplea, Sectorul 3, Bcurești, capitala României Socialiste, într-un demisol din fundul unei curți, numit de unii și „Groapă”, timp de patru ani, lună de lună ( iunie 1978 – aprilie 1982 ) s-a publicat ilegal revista intercultică de literatură creștină, „Veghe”.
Pentru aceasta, poetul creștin Ioan Maier a fost aruncat de două ori în închisorile comuniste.
În anul 1989 am primit o carte intitulată „Din subsol”. Avea 32 de poezii scrise de poetul Ioan Maier în timpul persecuțiilor comuniste. M-am îndrăgostit pe loc de poeziile lui Ioan Maier și ani de zile am citit poeziile lui în programele din bisericile noastre.
Astăzi uitîndu-mă prin biblioteca de la birou am găsit cartea „Din subsol”.
Iată o poezie care îmi este tare dragă și pe care am citit-o de multe ori în biserică în anii adolescenței.
AI MILĂ; DOAMNE!…
Efeseni 1:7 „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său,”
Doamne,
când mă privești
pune înainte Sângele Tău,
să pot fi curat.
Doamne,
când mă strigi
pune înainte iertarea Ta,
să-Ți pot auzi Glasul.
Doamne,
când mă cerți
pune înainte Îndurarea Ta,
să-mi pot înțelege greșeala.
Doamne,
când mă chemi
pune înainte Harul Tău,
să pot sta în Fața Ta.
Doamne, prin mine însumi,
sunt deșertăciune și moarte.
Sunt rușine și silă.
Dreptatea Ta mă spulberă!
Ai milă!…
Ai milă!….