Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “mai, 2011”

Astăzi obligat să port fustă


Nu am avut niciodată ocazia să vizitez pe-ndelete faimoasele mănăstiri din Moldova. Am vizitat Voronețul când eram mai mic și apoi anul trecut împreună cu tinerii noștri. Am însă ocazia acum să le vizitez și pe celelalte: Moldovița, Sucevița, Gura Humorului. Încerc să mă bucur împreună cu Lucas de aceste două zile în această zonă splendidă.

Când am ajuns astăzi în curtea mănăstirii Voroneț, am auzit o frază rostită de o măicuță în engleză, unui grup de turiști din Germania: „la acest subiect, noi, ortodoxii, suntem la fel ca și protestanții.”

Am fost curios să aflu la ce subiect se referă. Și în câteva minunte am înțeles. Era vorba despre iad și purgatoriu.  Ne-a prezentat și explicat pictura exterioară a Voronețului care este socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Impresionanta scenă a Judecății de apoi unde se observă la mijloc cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete iar în zona de nord raiul iar în cea de sud iadul.

O întrebare pentru măicuță:

„cine stabilește cine intră în cer?”

Răspunsul ei:

„deciziile noastre pe care le luăm în viață vor decide unde vom merge!”

Atracție fatală


În secolul al XIV-lea a existat un personaj cu numele de Raynald al III-lea în țara care acum se numește Belgia. Acesta a avut o neînțelegere destul de serioasă cu fratele său, Edward care a condus o revoltă împotriva sa. Edward l-a prins pe fratele său, dar nu l-a omorât. A construit o cameră în castel, dar a construit-o în jurul fratelui său. I-a promis că atunci când v-a reuși să iasă de acolo își va primi înapoi titlurile și proprietățile avute înainte. Camera avea câteva ferestre și o ușă normală care niciodată nu erau încuiate. Raynald a stat în acea cameră 10 ani și a ieșit doar pentru că fratele său murise în luptă. Datorită sănătății firave a murit la un an de la eliberarea sa.

De ce a stat încă 10 ani în acea cameră strâmtă?

De ce nu a ieșit afară să se bucure de libertatea oferită?

Raynald era un supraponderal. Pentru a ajunge la libertate, el ar fi trebuit să piardă din greutate. Dar Edward își cunoștea fratele foarte bine. În fiecare zi îi trimetea fel de fel de mâncăruri gustoase. În loc să-și capete libertatea din închisoare slăbind, Raynald a început să se îngrașe tot mai mult.

Când prințul Edward a fost acuzat de cruzime față de fratele său, acesta a răspuns: “fratele meu nu este prizonier. El poate pleca oricând dorește”.

Există în inima fiecăruia o atracție puternică spre ceva ce în mod clar știm că în final ne va distruge. Ca și acele musculițe care sunt atrase de lumina care le ucide, așa sunt păcătoșii atrași spre păcat. Această bătătie împotriva păcatului este una continuă. Este o bătălie pe care o putem câștiga, dar niciodată nu vom deveni imuni față de păcat.

Când un copil al lui Dumnezeu se îndepărtează de Tatăl lui, Tatăl îi trimite cu dragoste câteva încercări, mesaje, avertismente prin care acesta să înțeleagă că-i timpul să se oprească din drumul lui. Fiecare mesaj este astfel construit încât să ne învețe că nimeni nu ne poate ajuta decât Dumnezeu.

La cine alergăm atunci când am dat de necaz?

La cine căutăm sfat atunci când avem probleme?

Avem două opțiuni: la lume sau la Domnul și Cuvântul Său.

Dar înainte de a alerga la lume după ajutor și sfat, trebui să știm ceva:

  1. Lumea ne va taxa pentru ajutorul oferit. Întotdeauna când ne ducem la lume să cerem ajutor, ne costă! Și ne costă scump! Când Ahaz a cerut ajutor la Tiglat-Pileser, a trebuit să răzuie aurul de pe tocul ușilor pentru a putea achita nota de plată. Nu ne costă să ne punem pe genunchi sau să deschidem Biblia, dar ne va costa enorm atunci când lumea ne ajută.
  2. Lumea nu ne oferă ce ne promite. Reclama este frumoasă dar nu-i reală. Am văzut fete care au intrat în relații cu băieți foarte drăguți, nu pocăiți, dar drăguți și simpatici. Reclama era drăguță. Dar în pachet au primit altceva decât li s-a promis. Trist, dar adevărat.
  3. Lumea ni se prezintă ca un bun prieten, dar apoi se transformă într-un teribil dictator. Lumea ne oferă fel de fel de mâncăruri apetisante și gratuite pentru a ne ține departe de libertatea după care tânjește sufletul nostru atât de tare. Nu le accepta. Spune Nu! Și acceptă soluția lui Dumnezeu: pocăința!

Despre umilință


Dacă apar mare în ochii lor, Domnul mă ajută în harul Său să văd că nu sunt absolut nimic fără El și să mă păstrez mic în ochii mei. El mă folosește. Sunt preocupat de faptul că El mă folosește și că lucrarea pe care o fac nu este a mea. Toporul nu se poate lăuda că a tăiat copacul. El nu poate face nimic fără pădurar. El l-a făcut, el l-a ascuțit, el l-a folosit. În momentul când îl aruncă, devine fier vechi. Să nu uit niciodată aceasta.

( Samuel Brengle )

Creștinul este ca și pliculețul de ceai


Au fost situații când ai fost credincios Domnului, ai trăit Cuvântul, te-ai rugat, ai postit, ai sacrificat de dragul Lui și cu toate acestea viața ta a fost năpădită de mari și grele necazuri și probleme.

Și te-ai întrebat cu disperare: „de ce, Doamne? Doar am făcut tot ce mi-ai spus!”

De multe ori credem că necazurile și frământătile prin care trecem sunt pedepse de la Dumnezeu pentru vreo decizie greșită luată sau pentru vreo faptă nepotrivită. Și uneori asta sunt.

Dar unele necazuri sunt consecințe ale ascultarii de Cuvântul Domnului.  Credincioșia de Domnul, te poate duce direct în mare criză și grea problemă.

Ce rost au furtunile, necazurile în viața noastră?

  1. Dumnezeu folosește necazul ca să ne direcționeze. Altfel nu ne-am mișca din locul în care suntem. Atât de confortabili ne-am făcut încât nu ne mai interesează traseul lui Dumnezeu. Și atunci, Dumnezeu pune un pic de foc sub tălpi pentru a ne muta înspre direcția pe care o vrea El.
  2. Dumnezeu folosește necazul pentru a inspecta viața noastră. Creștinul este ca un pliculeț de ceai. Dacă vrei să afli ce aromă are, pune-l într-o apă fierbinte. În miljlocul necazului aflăm ce este în adâncul inimii noastre.
  3. Dumnezeu folosește necazul, criza pentru a ne perfecționa. Dumnezeu este interesat de binele nostru , de siguranța noastră, de binecuvântarea noastră, de confortul nostru, dar să nu uităm că Dumnezeu este cel mai interesat de … caracterul nostru.
Ce ați învățat din ultima furtună prin care ați trecut? 

The most absurd statement



The fool says in his heart, „There is no God”. They are corrupt, they do abominable deeds, there is none that does good. –
Ps.14:1

The most absurd statement,

is the man who,

even though a speck of Eternity,

– forgetting his Soul –

wishes to be just a drop

of insolent matter

meant for death!

A naughty speck of dust,

wiser

than his Eternal Creator!

( Ioan Maier – „From the Basement” )

Să vă spun ultima bombă despre …”cineva”!


Recunosc că v-am dus în eroare cu titlul. Nu am nici o „bombă” de lansat.

Este dificil să nu asculți sau să nu citești despre informații secrete despre altcineva, așa-i? Ne face să ne simțim importanți atunci când aflăm ceva ce alții nu știu. Firea noastră vrea să folosească aceste informații pentru acele momente când imaginea noastră este șifonată.

Avem cu toții o armă pe care nici un sistem de securizare nu este în stare să o depisteze. Este atașată la trupul nostru și este extrem de tăioasă și periculoasă. Moartea și viața sunt în puterea ei.

Limba.

Puterea cuvântului rostit sau scris este enormă. Putem oferi „aripi de zbor” aproapelui sau îl putem „ucide” lent și dureros. Și asta doar cu …. vorba.

Biblia spune că cine răspândește bârfeli este un nebun. Cu un astfel de om nici nu trebuie să ne amestecăm.

Cuvântul „bârfă” este un cuvânt urât. Dar răspândit în Scriptură.

Bârfa este să vorbești despre greșelile altora cu oameni care nu au nimic de-a face cu ele și nici nu le pot rezolva. Să vorbești despre ele cu oameni care nu sunt parte a problemei și nici a soluției. Indiferent dacă este adevărat sau fals.

Am auzit uneori cum se îmbracă bârfa în motiv de rugăciune: „vă rog să vă rugați pentru vecina mea. Am impresia că în ultima vreme nu prea a mai dat pe acasă”.

Îmi amintesc cum stăteam de vorbă cu cineva care răspândea bârfeli prin oraș. L-am rugat să se oprească. Răspunsul a fost: „păi, dacă e adevărat, atunci spun.”

Care sunt consecințele bârfei în viața noastră?

  1. O limbă necontrolată pune un zero lângă toată slujirea noastră. Adică, dacă „crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, reloigiunea unui astfel de om este zădarnică”. Oare Dumnezeu să se poticnească de câteva cuvinte fără dragoste? Dacă ne îndoim de asta, cred că 1 Corinteni 13 ne-ar ajuta, nu credeți?
  2. O limbă necontrolată îndepărtează adevărații prieteni. Chiar dacă bârfa este intenționată sau fără intenție, consecințele sunt aceleași. Am scris într-o altă ocazie despre asta aici.
  3. O limbă necontrolată rănește foarte tare. Biblia spune că este ca un foc care se aprinde și mănâncă totul în cale. Chiar și după ce focul se stinge, rămâne pentru o vreme …. mirosul de fum! Bârfa poate polua foarte ușor o familie, un grup de prieteni, chiar și o biserică.
Care credeți că este atitudinea biblică pe care trebuie să o avem în fața unui bîrfitor sau bârfitoare? 

„Unde-i răutate, acolo-i frică”


Scriam ieri despre rugăciunea față de dușmanii noștri și despre chemarea Bibliei de a lăsa răzbunarea în mâna Stăpânului nostru.

În fața criticilor răutăcioase, a vorbelor usturătoare, a gesturilor indiferente ne este atât de greu să reacționăm cu dragoste.

Ooo, cât de mult ne-a iubit Domnul Isus și cât de mult s-a rugat pentru noi. Cât de mult ne-a iertat și cât de mult a suferit. Atunci când vom înțelege și simți această dragoste divină ne va fi mai ușor să iubim la rândul nostru pe cel ce ne lovește și scuipă!

În următorul video-clip ne sunt prezentate doar câteva exemple de iertare și dragoste creștină. Acești oameni au înțeles ce înseamnă să-ți iubești dușmanul. Au putut să o facă pentru că Domnul Cristos i-a întărit și le-a dat har.

Ce să ne rugăm pentru dușmanii nostri?


Ați fost vreodată într-o situație când cineva a vrut să vă facă un rău? O bătaie? Un proces? Acuzații false? Cuvinte murdare? Jigniri?

Încă nu am avut „privilegiul” să fiu bătut pentru Evanghelie.

🙂 Nu, mulțumesc!  Nu doresc să aranjeze cineva asta 🙂

Cuvântul Domnului însă îmi promite ceva:

Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte; Dumnezeu mă face s-mi văd împlinită dorința față de cei ce mă prigonesc. ( Ps.59:9-10 )

Dar, care ne este dorința față de cei ce ne prigonesc? Ce le dorim? Când ne rugăm pentru ei, ce-i cerem Dumnezeului atotputernic?

Iată ce sugerează John Piper în cartea Ce pretinde Isus de la lume:

  1. Dușmanul nostru să ajungă să sfințească Numele lui Dumnezeu, să-L prețuiască pe Dumnezeu mai presus de orice.
  2. Să vină sub autoritatea mântuitoare a domniei împărătești a lui Dumnezeu.
  3. Să-i placă să facă voia lui Dumnezeu așa cum o fac îngerii în ceruri, cu toată puterea lor, fără rezerve.
  4. Să-i dea Dumnezeu dușmanului nostru toate resursele fizice de mâncare, îmbrăcăminte, adăpost, educație, sănătate și transport, etc care îi sunt necesare pentru ca să împlinească chemarea lui Dumnezeu pentru viața lui.
  5. Să ne rugăm ca păcatele să-i fie iertate și el însuși să fie iertător.
  6. Să ne rugăm ca Dumnezeu să-l protejeze de ispite și de puterile distructive ale diavolului.

Răzbunarea nu-i pentru noi


Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduiește în Domnul, și El te va ajuta – Proverbe 20:22

Ce facem când suntem nedreptățiți? Când ofensa este atât de dură și inima atât de zdrobită?

Este nevoie de multă disciplină duhovnicească și de multă putere din partea Domnului să nu cauți răzbunare. A lăsa răzbunarea în mâna Domnului este greu dar ne scutește de multe alte dureri de cap și inimă. Asta nu înseamnă să nu clarificăm anumite aspecte cu cel care ne-a lovit dar nu înseamnă să ne răzbunăm pentru răul făcut.

A pune lucrurile la punct și în ordine este corect și duhovnicesc.

A te răzbuna este greșit și firesc.

Iar inima noastră știe foarte bine care este diferența.

Elisei la 4 ani.


Elisei împlinește 4 anișori astăzi. Petrecem ziua împreună. Lucas este nedespărțit de el. Verișorii Daria și Cris au venit să se bucure împreună cu el. Alături de el mai sunt și bunica „Bodi” ( care încă o dată ne-a uimit cu deliciosul tort de ciocolată ) și bineînțeles mama care îl dezmiardă cu câte un pupic din când în când. Bunicul „Bubu” a fost în trecere și a avut un mic dialog cu „cel în cauză”.

Am fost la pizzeria Hara pentru o pizza și o înghețată.

Bunicii din Moldova au sunat și au vorbit cu sărbătoritul.

Și ziua încă nu s-a terminat 🙂

Îl slăvesc pe Domnul pentru copiii mei și mă rog să-i țină în harul Lui și să ne dea și nouă, părinților, putere, înțelepciune și har să-i creștem spre onoarea LUI.

La mulți ani, Elisei!

Mai multe fotografii pe contul de Twitter și FB.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: