Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

POcăiții și POmenile


Posted on 16 ianuarie, 2008 by ambasadorul

Am vorbit astăzi cu un păstor din ţară care mi-a spus că a stat de vorbă cu credincioşii din biserică să renunţe la masa de după înmormântare. Se pare că acest subiect era să pornească o a doua revoluţie în satul respectiv. Mare vâlvă, mare tevatură. Cum adică? Să nu mai fie masă după mort? Nuuuuu se poate aşa ceva!

L-am întreabat curios: “Şi? Şi cum a rămas până la urmă?” Răspunsul păstorului a venit: “Păi, a rămas tot cum au vrut ei. Cu masă la mort.”

Aşa că după ce am auzit de această tărăşenie, mi-am adus aminte de unul din ofurile mele din slujirea pastorală: POMENILE POCĂIŢILOR! Ooo, scuzaţi-mă vă rog….am uitat că nu sunt pomeni….sunt MESE DE DRAGOSTE!….Mda…! Adică un fel de agapă!

Numai că nu ştiu cum se face că ne loveşte aşa duhul de milostenie şi de dragoste pentru tot satul ( sau toată biserica ) numai atunci când ne moare cineva din familie. Aşa, ca din senin, ne “plesneşte” dragostea pentru săteni şi vecini. Sunt ferm convins că nu este vorba de o agapă. Nu avem de a face cu o “masă de dragoste”. Este o pomană în toată regula.

Eu nu am auzit ca o familie să stea la uşa bisericii, într-o duminică obişnuită şi să invite pe toţi la căminul cultural, acolo unde, ei au pregătit o masă pentru toată lumea. De ce? Aşa, din dragoste. Este doar o masă din dragoste. “Vă rog să nu ne refuzaţi. O facem din dragoste pentru Domnul şi pentru voi. Ne-a binecuvântat Domnul şi vrem să dăm şi altora din ce El ne-a oferit. Este o agapă. Toată lumea este invitată.”

Aţi auzit voi aşa ceva? Eu încă nu.

Ne uităm cu toţi la familia “în suferinţă” şi le plângem de milă, îi vedem cum bocesc şi se tânguiesc după cel ce le-a fost drag şi apropiat, iar apoi după 2 ore ne aşezăm cuminţi la masă şi aşteptăm ca aceleaşi persoane cu ochii roşi de plâns să ne servească masa. Pentru mine este o situaţie de-a dreptul ciudată.

Poate ar trebui să fie invers. Noi, cei care nu am păţit nimic, ar trebui să facem o listă şi să ne programăm să facem mâncare pentru familia “greu încercată” pentru următoarele 2 săptămâni. Să le luăm de-o grijă. De ce? Cum de ce? Din dragoste pentru ei. O masă de dragoste oferită unei familii îndoliate. Nu vi se pare mai normal şi mai creştineşte?

Să nu mai vorbesc de aspectul igienic pe care îl consider acum secundar, dar pentru unii foarte important. Uneori mirosul de sarmale şi ciorbă se combină cu mirosul de formol şi garoafe. Iertaţi-mă, dar asta e o combinaţie “mortală”. Şi chiar că nu mai vreau să-mi amintesc de serile din priveghi unde ai impresia că cei prezenţi atunci au descoperit gogoaşa, cozonacul şi sucul. Şi astea toate sunt servite în jurul “repauzatului” galben-vineţiu.

Tot nu înţeleg care sunt motivaţiile pentru care credincioşii evanghelici continuă să ofere “mese de dragoste” după înmormântare? Ce fel de texte biblice aduc ca şi argument? Care sunt explicaţiile acestor “agape de pomană”?

Înţeleg că sunt rude venite de la sute de kilometri care tebuiesc să mănânce. Şi poate vreun predicator care a fost invitat de undeva de departe special să predice. Este o masă între rude care s-au întâlnit cu prilejul înmormântării. Dar ce caută vecinul care stă la două case depărtare? Asta nu o înţeleg.

Iată câteva argumente pe care eu le-am întâlnit:

– Gura lumii. Ce o zice lumea dacă nu dau masă? ( Ce o să zică? Că suntem diferiţi de ei! Şi asta e greşit? )

– O să creadă lumea că sunt sărac. ( Şi contează ce crede lumea? Nu contează oare mai mult ce crede Dumnezeu? )

– Vrem să fim o mărturie pentru cei nepocăiţi. (Cum? Făcând ce fac şi ei? Atunci hai să facem tot ce fac ei la înmormântare. Să repetăm aceste mese la 40 de zile şi în fiecare an timp de 7 ani. Să avem colivă şi vin. Mere şi covrig. Batiste şi lumânări. Icoană pe pieptul mortului. În loc de “pace” am putea spune “bogdaproste”.

Dacă am face aşa am fi o mai bună mărturie pentru ei? :(

Anunțuri

Single Post Navigation

5 thoughts on “POcăiții și POmenile

  1. sami on said:

    vremuri grele!
    asta este un aspect,dar ce facem cu marturia personala?? ma refer la disciplina(sub toate aspectele) in biserica, asa cum o stiam eu in tinerete.Iata ce am primit pe email si cat de adevarat este:

    Comparatie intre nuntile la baptisti si nunta regala britanica:
    -La nunta regala , predicatorul n-a stiut sa faca glume . La baptisti ploua cu glume.
    -La nunta regala ,predicatorul a uitat sa faca anunturi cu ultimele stiri sportive ,scolare , politice etc. La baptisti anunturi si reclame .
    -La nunta regala, a lipsit muzica moderna cu ritmuri carnale si bubuiturile dubelor [tobelor] .La baptisti , cantarile clasice , care ung sufletul si sunt o jertfa de bun miros Domnului, au intrat in istorie.
    -La nunta regala , mireasa a uitat sa-si dezgoleasca , cat mai mult cu putinta goliciunea trupului . De asemenea au lipsit domnisorii si domnisoarele de onoare imbracati ca artistii de cinema , in haine provocatoare. La baptisti , libertinismul e la el, acasa.
    -La nunta regala , desi asistenta a fost pestrita , nu a lipsit decenta in imbracaminte , poate cu mici exeptii . La baptisti , totul este permis.
    -La nunta regala a lipsit sarutul mirelui si miresei , in adunare , in timpul slujbei .La baptisti este la moda.
    -La nunta regala ,cu asistenta atat de pestrita [ toate crezurile si natiile } , n-a lipsit atitudinea de reverenta . la baptisti se poate vorbi de reverenta , la modul trecut.
    -Nunta regala a fost un model de nunta crestina . Nuntile la baptisti nu sedeosebesc de nuntile lumesti.

  2. george on said:

    In Biserica Primara erau „mesele de dragoste”.
    In Biserica vremurilor din urma este „dragostea de mese”.

  3. ambasadorul on said:

    Sami,

    „relevanța” noastră în fața lumii este penibilă!
    Purtarea crucii și lepădarea de sine ar fi pentru cei din lume ceva … deosebit.

    Mulțumesc pentru comentariu. Îl voi prelua într-un alt post.

    Domnul cu tine!

  4. ambasadorul on said:

    George,

    Prea adevărat ce spui.
    Mi-am permis și am postat acest comentariu pe twitter și pe FB.

    Mult har.

  5. Mda …ai dreptate

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: