Ce să fac dacă ai mei nu sunt credincioși?
Care să ne fie atitudinea față de necredincioșii din casele noastre? Ne rugăm și postim pentru ei și totuși nu vedem nici o transformare în bine.
Ce să facem? Cum să ne purtăm față de ei? Ce ne spune Biblia în problema aceasta?
Nu este o situație ușoară. Recunosc că m-am născut într-o familie de pocăiți. Apoi m-am dus la o școală teologică în care toți din căminul în care stăteam eram pocăiți ( asta nu înseamnă că nu erau și probleme. Și pocăiții au probleme ). Apoi, m-am căsătorit cu o fată pocăită. Lucrez într-o biserică de pocăiți.
Cu toate acestea, și eu am rude necredincioase care încă nu au făcut un legământ cu Mântuitorul. Nu locuiesc permanent cu ele dar simt în fiecare zi povara aceasta în inima mea.
Ce să facem atunci cânt avem în mod constant legături cu astfel de persoane?
Câteva lucruri foarte importante:
- Nu încerca să-i schimbi! Acceptă-ți rudele pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac! Lucrarea de schimbare este a lui Dumnezeu. Datoria noastră este să-i iubim și să ne rugăm pentru ei.
- Nu vorbi prea mult. Cicăleala, sarcasmul, ironia sunt ca și nisipul aruncat pe focul pe care Duhul Sfânt vrea să-l aprindă în inima lor.
- Nu te supăra datorită ostilităților. Nu te arăta șocat atunci când credința ta este atacată. Era de așteptat, așa-i?
- Familia ta este importantă. Ferește-te de impresia că prietenii înseamnă mai mult decât soția, soțul sau copiii tăi. O astfel de impresia se poate întoarce împotriva ta.
- Nu-i enerva voit. Neglijarea muncii în familie, neglijența, complacerea în anumite lucruri greșite, pot face transformarea lor mult mai dificilă.
- Dumnezeu nu va folosi forța. Roagă-te pentru ei.
- Fă-le complimente sincere. Spune-le că îi apreciezi pentru ceea ce sunt. Criticiile construiesc bariere puternice.
Frate Cristian,
sunt șocat la fel de mult ca și d-voastră de ceeea ce se întâmplă în rândul tinerilor evanghelici.
”In cea de-a 4-a sesiune a conferintei, sesiune dedicata evanghelizarii tinerilor, din motive ce tin de diversitate si relevanta, am invitat sa prefateze predica finala cu o pantomima trupa de actori Pass-Partout – Dan Puric.”
Este uimitor cum din motive de relevanță și diversitate ne desfătăm copios din lăturile acestei lumi. Poate un meci de box înaintea predicii de evanghelizare va fi mult mai relevant și atractiv data viitoare? Sau poate un dans la bară pentru grupul de bărbați și băieți din bisericile noastre? Ar trebui să ne fie rușine! Nu să găsim explicații!
Vă apreciez pentru intervenție.
Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să nu ne pierdem gustul de sare.
Mult har!
La acest subiect nu sunteți singur. Vă sunt alături!