Ce să fac dacă ai mei nu sunt credincioși?

Care să ne fie atitudinea față de necredincioșii din casele noastre? Ne rugăm și postim pentru ei și totuși nu vedem nici o transformare în bine. 

Ce să facem? Cum să ne purtăm față de ei? Ce ne spune Biblia în problema aceasta?

Nu este o situație ușoară. Recunosc că m-am născut într-o familie de pocăiți. Apoi m-am dus la o școală teologică în care toți din căminul în care stăteam eram pocăiți ( asta nu înseamnă că nu erau și probleme. Și pocăiții au probleme ). Apoi, m-am căsătorit cu o fată pocăită. Lucrez într-o biserică de pocăiți.

Cu toate acestea, și eu am rude necredincioase care încă nu au făcut un legământ cu Mântuitorul. Nu locuiesc permanent cu ele dar simt în fiecare zi povara aceasta în inima mea.

Ce să facem atunci cânt avem în mod constant legături cu astfel de persoane?

Câteva lucruri foarte importante:

1. Nu încerca să-i schimbi! Acceptă-ți rudele pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac! Lucrarea de schimbare este a lui Dumnezeu. Datoria noastră este să-i iubim și să ne rugăm pentru ei.
2. Nu vorbi prea mult. Cicăleala, sarcasmul, ironia sunt ca și nisipul aruncat pe focul pe care Duhul Sfânt vrea să-l aprindă în inima lor.
3. Nu te supăra datorită ostilităților. Nu te arăta șocat atunci când credința ta este atacată. Era de așteptat, așa-i?
4. Familia ta este importantă. Ferește-te de impresia că prietenii înseamnă mai mult decât soția, soțul sau copiii tăi. O astfel de impresia se poate întoarce împotriva ta.
5. Nu-i enerva voit. Neglijarea muncii în familie, neglijența, complacerea în anumite lucruri greșite, pot face transformarea lor mult mai dificilă.
6. Dumnezeu nu va folosi forța. Roagă-te pentru ei.
7. Fă-le complimente sincere. Spune-le că îi apreciezi pentru ceea ce sunt. Criticiile construiesc bariere puternice.

Cu ce atitudini vă raportați față de cei necredincioși din casele d-voastră? 

Ce vrei să faci: afacere sau slujire?

Și Avraam și apostolul Pavel au fost chemați de Dumnezeu să-I slujească în viață. Amândoi au fost disciplinați de Dumnezeu, au ascultat de El și și-au împlinit scopul vieții desemnat de Domnul. Dar este o diferență între cei doi bărbați: unul a acumulat cât a putut la vremea lui pentru el și ceilalți din jurul lui,  iar celălalt a renunțat la tot ce a putut în ascultare de Dumnezeu. De ce? Pentru că Avraam conducea o afacere, iar Pavel o slujire. 

Iată de ce o slujire nu poate fi condusă ca și o afacere. Afacerea are ca scop să acumuleze. Slujirea există să ofere totul și să sacrifice. Și cel care conduce o afacere cât și cel care este în slujire sunt chemați de Dumnezeu să fie buni ispravnici, disciplinați și să caute pe Domnul și neprihănirea Lui în primul rând.

La ce te-a cheamat Dumnezeu?

La a strânge sau la a dărui?

Asta nu înseamnă că nu poți sluji printr-o afacere. Dar, înseamnă că nu poți conduce o afacere ca și când ar fi o slujire și nici să conduci o slujire ca și când ar fi o afacere.

Se poate conduce o biserică ca și o firmă? 

Buna dispoziție în familie e contagioasă

Christopher Morley a fost cel care a spus că dacă toată lumea ar mai avea încă cinci minute de trăit, fiecare cabină de telefon din lumea asta ar fi ocupată de cineva. Fiecare am trimite ultimele cuvinte de încurajare și de afecțiune.

Dacă chiar în aceste momente în care scriu aceste cuvinte s-ar întâmpla un mare cutremur de pământ, mă întreb ce aș face după ce cutremurul ar trece. Nu m-aș gândi la mașină, la biroul de la biserică, sau la computerul de acasă. Aș suna imediat încercând să văd dacă soția și băieții mei sunt bine! Apoi, încă vreo două telefoane să aflu dspre părinții noștri. Realizăm că în astfel de momente, relațiile sunt cele mai importante.

Charles Swindoll este un mare predicator și păstor. Dar și un familist devotat și loial. Râsul lui este unic și molipsitor. Întotdeauna este însoțit de o bună dispoziție.

În cartea „Man to Man” are un capitol intitulat „Buna dispoziție este contagioasă”. El ne reamintește că „toate își au vremea lor”. A fi copil își are vremea lui. În acest capitol Charles Swindoll pune o întrebare: „Cum să păstrăm buna dispoziție în familie?”

Iată câteva principii care au făcut din familia lui Swindoll o familie în care buna dispoziție a fost la ea acasă.

1. ÎNCEARCĂ SĂ FII AUTENTIC. Dacă nu știm răspunsul la o întrebare, recunoaște că nu știi. Dacă ai greșit, cere iertare. Dacă îți este frică să riști, recunoaște asta. Dacă copilul te întreabă de ce, nu te ascunde sub răspunsul „Pentru că așa zic eu”, explică-i cu calm. Dacă nu ai nici o explicație, atunci este posibil ca întrebarea copilului să fie metoda lui Dumnezeu de a te convinge că trebuie să fii mai flexibil.
2. PĂSTREAZĂ REGULILE LA NIVELUL MINIM. Asta este valabil în special în timp ce copiii cresc. Pune uleiul înțelepciunii la rotițele relațiilor. În timp ce copiii au început să crească și dau semne de independență, adaptează regulile pentru vîrsta lor. Adaugă mai multă flexibilitate. Asta nu înseamnă să compromiți puritatea sau integritatea. Lasă loc pentru maturizare.
3. DACĂ NU ESTE ABSOLUT IMPOSIBIL, ATUNCI SPUNE …DA! Indiferent de dorința copiilor, părinții spun mai des NU decât DA! Charles Swindoll împreună cu soția sa Cyntia au decis să se gândească mai întâi la DA și doar dacă este imposibil vor spune NU! Această regulă a revoluționat familia lor. Iată câteva exemple: Putem dormi în cort afară? În mod automat, la fel ca toții tații, aș răspunde NU! Ne gândim la țânțari, șerpi, toaletă, ploaie, etc. Dormitul afară a devenit o distracție împreună cu părinții. Putem dormi în hainele de joacă? De ce nu? Cui îi pasă în ce dorm copiii? Când ai patru copiii, tot ce contează este să doarmă, ce contează în ce 🙂 Spune „Da” cât mai des posibil.
4. UN EȘEC NU-I SFÂRȘITUL LUMII. Atunci când relații contează, buna dispoziție este valoroasă și se spune „Da” mai des, atunci sunt și riscuri. Regulile vor fi încălcate uneori. Dacă a fost accidental, bine ai venit printre oameni. Mărturisirea este urmată de iertare. Nu se ține pică sau răzbunare.

Ce faceți să păstrați buna dispoziție în familia voastră? 

Biserica nu-i fundație sau asociație familială!

Avem de-a face tot mai mult cu organizații para-bisericești care fac o seamă întreagă de activități, misiuni, ajutorări sociale, conferințe sau întâlniri de tineret. Esta aceasta un lucru benefic pentru Biserica lui Cristos?

Depinde!

Dacă aceste organizații sau fundații rămân în hotarele corecte, ele pot fi un ajutor pentru biserică. Atunci când vorbim despre credință, convingeri și practici, marea întrebare este: „Ce spune Biblia?”.

Dar ce spune Biblia despre fundații și asociațiile creștine?

Am putea să răspundem repede: Nimic!

Și atunci?

Atunci, unii cred că dacă Biblia nu vorbește clar despre anumite lucruri, avem libertatea să facem cum vrem, cum ne place și cum funcționează cel mai eficient.

Aceasta este o mare greșeală. Nu suntem liberi să facem ce vrem și cum ne place. Gândurile noastre și planurile noastre nu sunt conduse de pragmatismul americănesc care ne invadează bisericile. Ci, autoritatea care dă tonul este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

Ce facem cu lucrurile pe care Biblia nu le tratează în mod clar? Le tratăm în lumina lucrurilor care sunt scrise foarte clar în Biblie.

Când Dumnezeu a dezvăluit maniera prin care va dezvălui lumii planul și misiunea Sa, aceasta a fost prin Biserică. Când apostolul Pavel l-a trimis pe Tit și Timotei să-i încurajeze pe credincioși, i-a trimis să edifice biserici, nu să deschidă fundații. Epistolele pastorale pe care le avem în Biblie sunt destinate unor …. biserici!

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a ales să fie reprezentat în lumea aceasta de către Biserică!

Nu vreau să spun că fundațiile și asociațiile nu sunt valoroase pentru atât de mulți oameni. Dar nu sunt absolut necesare pentru viața creștină.

Asociațiile și fundațiile creștine pot ajuta biserica locală să-și împlinească scopul și mandatul în această lume, dar nu pot fi așezate pe celași raft alături de biserică.

Ce ar trebui să fie o asociație/fundație creștină?

Cred că ele vin alături de biserică pentru slujire. Ele pot ajuta biserica să slujească în anumite domenii: studenți, săraci, copiii orfani, familiști, misiune, construcții, etc. Ele sunt ajutoare. Fundația creștină nu este un partener egal cu Biserica!

Îmi amintesc discuția pe care am avut-o cu un reprezentat al unei asociații de misiune care dorea să lucreze alături de biserica noastră. Ne-am blocat la discuțiile despre cine va conduce misiunea de evanghelizare în satele din jurul Hațegului: asociația sau biserica locală?  Ei spuneau: noi dăm banii, noi conducem! Eu spuneam: voi dați banii, biserica conduce! Nu le-a plăcut și parteneriatul a murit!

Asociația/fundația creștină nu este:

• principala sursă de învățătură a credinciosului.
• primcipala sursă de părtășie a credinciosului.
• principala sursă de autoritate pentru credincios.
• principalul loc de slujire a credinciosului.
• locul unde credinciosul mănâncă Cina Domnului.
• locul unde credinciosul să fie botezat.
• o organizație care să aibe autoritate asupra bisericii locale.
• permanentă – se poate și ar trebui să fie dizolvate atunci când își pierde menirea.

Încă o dată, vreau să precizez că nu arunc cu noroi în fundațiile și asociațiile creștine care fac o lucrarea extraordinară alături de bisericile locale. Biserica locală are aliați în bătăliile pe care le duce în vremea de astăzi. Și unul din aliați este fundația sau asociația creștină.

Dar este doar un aliat.

Biserica este armata de care se folosește Dumnezeu pentru a ajunge la victoria deja câștigată!

Credeți că vreo asociație creștină va putea înlocui biserica locală?

Peniel sau Penibil?

Probabil că sunteți în temă cu frământarile și valurile destul de mari pe care Conferința Peniel de anul acesta de la Oradea le-a stârnit în rândul cultului penticostal dar nu numai.

Nu am intervenit în această dezbatere în mod direct pentru că nu este „curtea noastră”. Dar, sunt atent pentru că ce se întâmplă în curtea vecinilor noștri ne poate afecta și pe noi.

Am apreciat mult poziția fratelui Cristian Ionescu, care pe blogul său a avut câteva articole despre evenimentul Peniel.

Am lăsat pe blogul „Popas pentru suflet„, următorul mesaj:

Frate Cristian,

sunt șocat la fel de mult ca și d-voastră de ceeea ce se întâmplă în rândul tinerilor evanghelici.

”In cea de-a 4-a sesiune a conferintei, sesiune dedicata evanghelizarii tinerilor, din motive ce tin de diversitate si relevanta, am invitat sa prefateze predica finala cu o pantomima trupa de actori Pass-Partout – Dan Puric.”

Este uimitor cum din motive de relevanță și diversitate ne desfătăm copios din lăturile acestei lumi. Poate un meci de box înaintea predicii de evanghelizare va fi mult mai relevant și atractiv data viitoare? Sau poate un dans la bară pentru grupul de bărbați și băieți din bisericile noastre? Ar trebui să ne fie rușine! Nu să găsim explicații!

Vă apreciez pentru intervenție.
Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să nu ne pierdem gustul de sare.

Mult har!
La acest subiect nu sunteți singur. Vă sunt alături!

A venit și răspunsul fratelui Ionescu:

• 

  Frate Adrian,
  Mult Har și Pace!
  Îngrijorarea dvs. este împărtășită de mulți slujitori. Această generație este cea mai atacată generație de tineri vreodată: și din exterior și din interior.
  Domnul să vă binecuvânteze!

  Vă invit să citiți articolul scris de fratele Paul Dan despre conferințele Peniel.

  Nu vom aduce prezența lui Dumnezeu împrumutând metodele filistenilor.

   

Cu ce regrete voi muri?

Bronnie Ware, expert în tratamentul paliativ scrie despre cele mai des întâlnite regrete ale celor care se află aproape de moarte.

1. Regret că nu mi-am trăit viața fiind sincer cu mine însumi. Am trăit așa cum alții au așteptat să trăiesc.
2. Regret că am muncit așa de mult. ( toți pacienții bărbați au regretat asta )
3. Regret că nu mi-am exprimat sentimentele. Mă gândesc la amărăciunea pe care o ținem în inimă de frica conflictului sau a imaginii de sine. Nu spunem adevărul de frică. Mă gândesc la părinții noștri care au prea rar cât de mult îi apreciem și îi iubim! La înmormântarea lor este prea târziu.
4. Regret că nu am ținut legătura cu prietenii.
5. Regret că nu mi-am permis să fiu mai fericit.

Interesante, așa-i? Articolul poate fi citit în întregime aici.

Cred că mulți dintre noi mai avem timp ( prin harul Domnului ) să evităm unele regrete. Probabil că este imposibil să ajungi la momentul morții fără nici un regret.

Ce credeți? 

Îmi faceți ungerea cu ulei?

Brian Croft este păstorul care s-a „specializat” pe vizitele pastorale. A scris și o carte Visit the Sick. Pe blogul personal în postarea de ieri, pastorul Brian ne propune să gândim cum răspundem la umătoarea întrebare:

Mai trebuie păstorii să facă ungerea cu untdelemn în timp ce se roagă pentru bolnavi?

O întrebare bună. M-am confruntat și eu în slujirea pastorală cu frați și surori care au cerut ungerea pentru vindecare.

În epistola lui Iacov avem această instucțiune:

Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului ( Iacov 5:14 )

Cu toate acestea sunt două poziții pe care păstorii le-au adoptat în ce privește ungerea cu untdelemn:

1. Uleiul a avut un scop medical = asta înseamnă că uleiul semnifica medicamentația din vremea aceea. Asta înseamnă că atunci când Iacov spune”  roagă-te și unge-l cu undelemn” el spune de fapt, să te rogi și să-și urmeze tratamentul prescris de doctor.
2. Uleiul a avut un scop spiritual. Această poziție spune că este o legătură strânsă între Noul Testament și Vechiul Testament unde uleiul simboliza punerea de-oparte a unei persoane spre binecuvântare.

Care vă este convingerea și practica în acest aspect? 

 

Dieta cântărilor

Am scris aici despre manelizarea serviciilor divine. Am mai spus că la congres am trăit un sentiment superb cântând cu peste 900 de bărbați laudă Domnului. Este minunat să cânți împreună cu ceilalți din biserică cântările Domnului.

Dar de ce cântăm împreună? Pentru că suntem cântăreți desăvârșiți? Nicidecum!

De ce avem cântările comune?

Cred că diversitatea este bună în serviciile noastre divine. Programul în care fiecare are posibilitatea să laude pe Dumnezeu cu o poezie sau o cântare este important. Dar, nu sacrificând principiul închinării comune.

Mark Dever și Paul Alexander în cartea Biserica Intențională oferă câteva motivații biblice pentru cântarea în comun:

1. Cântarea în comun subliniază natura unitară a bisericii și lucrarea de zidire reciprocă în vederea unității. Atunci când cântăm împreună punem accentul pe închinarea colectivă a trupului bisericii locale.
2. Cântările în comun subliniază natura participativă a închinării. Credincioșii sunt angajați în închinare. Toți împreună.

Ce se întâmplă dacă în bisericile noastre avem doar cântări cântate de soliști, coruri, fanfare sau grupuri de tineri?

O dietă constantă de interpretare a cântărilor de către soliști sau chiar coruri poate avea efectul neintenționat de a submina natura colectivă și participativă a închinării prin cântare a bisericii. Oamenii pot ajunge să privească închinarea ca pe o observare pasivă, lucru pe care nu-l vedem modelat nicăieri în Biblie. O astfel de dietă poate duce totodată la confundarea închinării cu spectacolul, mai ales într-o cultură impregnată de televiziune ca a noastră, în care una din cele mai subtile așteptări ale noastre e aceea de afi mereu „distrați”.

Ce apreciați mai mult în biserică: cântările individuale ( solouri, coruri, grupe ) sau cântarea în comun? De ce? 

Ce cărți electronice citiți?

Unul din motivele ( nu cel mai important ) care m-au încurajat să merg la Congresul Baptist a fost prezența editurilor de cărți. Îmi plac cărțile. Nu-mi plac prețurile lor. În curtea congresului ne-am întâlnit câțiva colegi care tânjeam la cărțile de pe tejghea dar bugetul ne obliga doar să ne clătim ochii cu ele.

De ceva vreme am hotărât să-mi îndrept privirea mai mult spre e-book-uri. Sunt ceva mai ieftine și observ că editurile creștine ( în special cele din America ) curtează din ce în ce mai serios plantformele Kindle sau variantele. Așa că poți găsi promoții superbe. Cărți bune la prețuri foarte mici.

Continui cu perseverență să mă rog dar până voi căpăta răspuns, îmi clătesc doar ochii în această vitrină. Mi-am instalat unul pe Mac-ul meu. Așa arăta deocamdată biblioteca mea electronică pe care mi-am cumpărat-o cu vreo 5 dolari.

Iată câteva locuri unde se merită să-ți arunci o privire. Aici, aici, aici și aici. Putem găsi adevărate comori. Editura Făclia are o librărie electronică.

Cât de mult folosiți cărți electronice și de unde le cumpărați?  

Câștigații de la Olimpiada Biblică

La Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Deva s-a organizat astăzi Olimpiada Biblică faza pe comunitate.

Căștigători? Toți participanții cred că au fost câștigați prin participarea la această olimpiadă.

Premianți? Sigur că da. M-am bucurat enorm să-i cunosc și să le ofer medaliile și diplomelor acestor extraordinati copii.

La grupa mică:

1. Premiul 1 – Ursu Emanuela ( Sfânta Treime Lupeni )
2. Premiul 2 – Petrișan Cristi ( Sfânta Treime Deva )
3. Premiul 3 – Crainic Roxana ( Sfânta Treime Deva )

Grupa Mijlocie

1. Premiul 1 – Badistru Arina ( Sfânta Treime Deva )
2. Premiul 2 – Onuț Vanesa ( Maranata Hunedoara )
3. Premiul 3 – Dăbucean Lois ( Betleem Hațeg )

Grupa Mare

1. Premiul 1 – Forțiu Noemi ( Betleem Hațeg )
2. Premiul 2 – Bobăiță Noemi ( Sfânta treime Deva )
3. Premiul 3 – Hoch Poliana Rut ( Betleem Hațeg )

Liceeni

1. Petrușan Ioana ( Sfânta Treime Deva )
2. Petrușan Radu ( Sfânta Treime Deva )
3. Vochescu Marina I Sfânta Treime Lupeni )

Felicitări tuturor și Cuvântul învățat să fie cu rod în viața fiecăruia.

Iată și o poză de grup:

Și două cu hațeganii mei. Poenar Remus și Oana Dumitrescu au luat mențiunile 1 și 3 la tineret. Frumos!

Dumitrescu Robi a luat mențiunea 3 la grupa mijlocie. Bravo, Robi! Iar ceilalți au fost pe aproape! Domnul să vă binecuvânte.