Harold Camping : boală, nesimțire sau nebunie?
Vă invit să-l ascultăm pe Hank Hanegraaff care explică biblic, simplu și curat de ce adevărații creștini nu ar trebui să cadă în capcana pronosticurilor de acest gen:
Nu prea ne place când îi auzim pe bătrânii noștri spunându-ne: „pe vremea noastră …”, „când eram ca tine”. Numai că atunci când citim în Proverbe suntem îndemnați
Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele
Cum facem rost de pricepere? Este un preț pe care trebuie să-l plătim. Voia lui Dumnezeu nu este ca un bufet suedez din care ne alegem ce ne place. Dumnezeu nu-și conduce copiii atunci când ei decid să umble în întuneric. Doar atunci când suntem gata să-L ascultăm fără condiții, Tatăl ceresc ne oferă călăuzirea Lui.
Ce înseamnă practic să ascultăm de voia Lui?
Iată câteva întrebări pentru noi:
1. Ce-mi intră în urechi? – ce intră acolo îmi influențează mintea, inima, gândirea, deciziile. Ce ai pus pe ipod? Ai grijă urechiușă ce asculți!
2. Ce-mi intră în inimă? – ceea ce iubește inima aceea ascultă urechea și privește ochiul.
3. Ce este pe buzele mele? – ce adunăm în minte și în inimă, la un moment dat va ieși afară. Poate fi într-un moment de enervare sau de criză sau la bătrânețe când balamalele minții noastre se cam strică. „Cum grano salis”.
4. La ce privesc ochii mei? Doar pentru că se numește „facebook” nu ne permitem să ne pângărim retina cu fel de fel de imagini murdare și senzuale. Matei 5:28 ar trebui scris la status-ul fiecărui pocăit.
5. Ce se vede în urma mea? Dacă-mi urmezi urma pașilor, unde te vor conduce? Dacă umblăm pe calea înțelepciunii, Dumnezeu ne promite că ne protejează. Prostia nu ne oferă decât confuzie, pericol și dezamăgire.
E greu să ascultăm de El?