Beneficiile spirituale ale unui picnic cu toată biserica.

Astăzi dimineață peste 200 de persoane ne-am urcat în mașini și am pornit spre Brădățel. O ieșire cu biserica în aer liber. Aer de munte. Soarele ne-a încăzit duios. Când parcă ne era cam cald, câțiva norișori ne-au trimis un duș răcoritor.

O zi superbă!

Dar care este rostul acestor ieșiri la iarbă verde sau la munte? Au ele vreun strop de spiritualitate? Sau ar trebui să ne simțim vinovați de buna dispoziție de care am avut parte?  Ca să nu zic „distracție” 🙂

Am început întâlnirea noastră de la munte amintindu-ne că Biblia afirmă că un pocăit știe să-l onoreze pe Domnul fie că bea sau mănâncă.  El gândește întotdeauna teologic. El face totul spre slava lui Dumnezeu!

Care sunt beneficiile spirituale ale acestor ieșiri cu întreaga biserică în aer liber? Pentru că sunt destul de obosit ( partidele de volei și tenis sunt vinovate de asta ), am să vă las doar două beneficii:

1. Afirmarea și glorificarea Dumnezeului Creator. Este frumoasă cântarea 507: Printre munți și dealuri simt pe Dumnezeu, ape cristaline murmură mereu. Dar cântată lângă un pârâiaș din creierul munților care sunt îmbrăcați de pădurile de un verde aprins … este cu totul o altă experiență! Biblia ne spune că cerurile spun slava lui Dumnezeu. Ori de câte ori ne întâlnim sub acest cer ne amintim unii altora de Dumnezeu Creator care ține în ființă prin puterea Lui natura și întreaga creație. Am cântat astăzi în mijlocul munților cântarea O Doamne mare când privesc eu lumea, ce ai creat-o prin al tău cuvânt. Cum să nu fim cuprinși de admirație față de Creatorul nostru când vedem frumusețile pe care le-a creat. Cum să nu strigăm: Ce mare ești, ce mare ești!
2. O ocazie de a cultiva unitatea între membrii bisericii.  Sunt momente de relaxare în care ne putem împărtășii gânduri și sentimente pe care în alte condiții le-am păstra pentru noi. Am fost încurajat să privesc peste mulțimea împrăștiată prin curtea de la Brădățel și să-i văd pe frații și surorile mele vorbind unii cu alții, discutând, râzând cu poftă, jucându-se, mâncând împreună, ajutându-se unii pe alții, rugându-se împreună. Barierele parcă erau tot mai puține între noi! Am fost mișcat de mărturiile pe care le-am auzit și de felul cum Dumnezeu ne folosește pe fiecare.

A fost o zi frumoasă. O zi de Sâmbătă petrecută într-un decor superb. O zi alături de oameni dragi și prețioși.

Dar și mâine va fi o zi specială. Mâine, în Casa Domnului vom sta în fața unei Cine speciale. O Cină care ne reamintește despre o Jertfă supremă. În fața acestui Sacrificiu până și natura s-a cutremurat și cerul s-a îmbrăcat în doliu.