Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “iunie 6, 2011”

Cum te-ai simți dacă ai fi o vacă?


Spurgeon vorbind despre cât de lungă să fie o predică a spus odată următoarea întâmplare:

Un ascultător de la țară i-a spus păstorului său:

Când predici și treci de ora 4.30 la serviciul de după-masă, știi la ce mă gândesc întotdeauna?”

„Nu” – a răspuns păstorul.

„Eii bine, am să-ți spun sincer. Nu mă gândesc la ce predici de la amvon. Mă gândesc la vacile mele de acas. Așteaptă să le mulg și ar trebui ca să ai mai multă considerație pentru ele și să nu le faci să aștepte.

Cum te-ai simți dacă ai fi o vacă?”

Cât credeți că ar trebui să dureze o predică bună? De ce? 

Prietenul la nevoie se cunoaște


Și cea mai mare nevoie a celor de lângă noi este de iertarea păcatelor. Ce folos să ai tot și să-ți pierzi sufletul.

Credem că Domnul Isus este singurul Mântuitor. El este Cel care are puterea și autoritatea să ierte păcatele și să ne elibereze de sub puterea diavolului.

Atunci de ce atât de puțini oameni vin la El după salvare? De ce oamenii care sunt robiți de păcate nu aleargă la Isus după eliberare și vindecare?

Pentru că păcatul i-a paralizat!

În Marcu capitolul 2 întâlnim un om paralizat! Avea nevoie disperată după iertare și vindecare. Numai întâlnirea cu Domnul Isus putea să aducă schimbare în viața lui. Dar cum a ajuns un paralizat la Isus?

Avea prieteni! De așa prieteni au nevoie și oamenii din jurul nostru. Păcătoșii au nevoie de prieteni care să-i aducă la Isus. Nu să se culce lângă ei, nu să le țină companie în starea lor, ci să-i aducă față în față cu Isus Mântuitorul.

Ce fel de prieteni sunt cei care îi aduc pe alții la Isus? 

  • Prieteni care cred cu adevărat în Domnul Isus.  Acei patru inși din Marcu 2, chiar au crezut că dacă îl vor aduce în prezența Domnului, prietenul lor nu va mai fi la fel. L-au adus cu mare efort, dar acu crezut că efortul merită. Credința nu este ceva invizibil și nemăsurabil. Credința se vede în acțiune. De ce nu facem evangelizare? Nu pentru că ne lipsesc banii sau curajul. Lipsa evanghelizării personale trădează o lipsă de credință în … Dumnezeu și purerea Lui. 
  • Prieteni cărora le pasă de ceilalți.  Sunt foarte mulți în jurul nostru care suferă de paralizia păcatului, indiferenției, lăcomiei, plăcerilor, îngrijorărilor. Ei nu vor veni să-l asculte pe Isus dacă nu este cineva care să-i aducă. Cei patru prieteni când au auzit că este Isus în oraș au făcut tot ce au putut să-și aducă prietenul la Domnul. 
  • Prieteni consecvenți. Au ajuns în casa unde era soluția lor: Isus. Și au încercat să intre și nu au reușit. Nu s-au lăsat descurajați. Și au continuat să caute o cale să ajungă la Domnul.

Se anunță musafiri în „ambasadă”


Unul din sfaturile pe care le-am primit de la cititorii acestui blog a fost să avem o mai mare varietate de subiecte. Aceasta este și dorința mea, cu toate că nu-mi doresc un blog de tip „salată” în care să aibe loc orice subiect. Probabil că vom rămâne într-o anumită sferă de subiecte dar abordate din perspective diferite.

Pentru a realiza aceasta m-am hotărât să accept „musafiri” în „ambasadă”. Aceștia vor scrie articole și vor avea prioritate la comentarii.

Subiectul postărilor trebuie să se încadreze în următoarele teme generale:

– teologie & teologie practică

– spiritualitate

– conducere și managementul bisericesc

– social media & internet

– mărturii practice ale umblării cu Domnul

– misiune

– homiletică

– consiliere

– recenzii

Câteva sugestii:

– postarea trebuie să se încadreze între 300 și 600 de cuvinte. Dacă articolul a mai fost publicat pe alte bloguri vă rog să specificați acest lucru.

– Voi corecta articolul dacă voi observa vreo greșeală de tipar sau de gramatică. Dacă voi face schimbări substanțiale vă voi trimite prin e-mail articolul cu schimbarea respectivă așteptând acordul d-voastră.

– Îmi voi rezerva dreptul de a face o introducere sau o concluzie la articolul scris de d-voastră. Mă voi asigura că nu se vor face confuzii între articolul d-voastră și concluziile mele.

– Faptul că cineva îmi trimite un articol pentru blog-ul „Ambasadorul” nu înseamnă că sunt și obligat să-l public. Singurele articole care vor fi publicate vor fi cele pe care conform discernământul meu am certitudinea că aduc edificare și valoare cititorilor blogului.

Dacă doriți să scrieți pe blogul „Ambasadorul” vă rog:

  • să-mi trimiteți un e-mail cu cererea d-voastră și cu articolul. O scurtă biografie este absolut necesară.
  • specificați blogul personal sau adresa de twitter & facebook.
  • confirmați că veți participa activ la comentariile lăsate la articol. Cititorii așteaptă aceast lucru.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: