Vă mulțumim că respectându-vă ne respectați!
În vremurile din urmă vor fi zile grele. Aceasta este afirmația biblică. Vă amintiți care este prima caracteristică a acestor vremuri?
căci oamenii vor fi iubitori de sine ( 2 Timotei 3:2a )
Ce mai înseamnă în zilele acestea respectul față de alții? Nu am devenit oare prea narcisiști? Avem cumva impresia că noi, familia noastră sau copiii noștri suntem centrul universului?
Îmi amintesc de vremurile copilăriei când mergeam în oraș cu trolebuzul sau autobuzul. Tare bucuros eram când găseam un loc liber la geam. Dar, la următoarea stație urca o bătrânică sau bătrânel. Vreo doi, trei tinerei săream ca arși oferindu-le locul nostru.
De unde acest instinct?
Îmi amintesc și de momentele când ajutam vecinele să ducă buteliile sau plasele grele până în fața blocului. Oare ce era în capul nostru?
Cuvântul „sărut-mâna” spus de un tânăr unei doamne mult mai înaintate în vârstă este pe cale de dispariție. Dureros este că respectul dispare din simțirile noastre. Preferăm mai degrabă să urâm, să disprețuim, să nu arătăm cinstea meritată.
La intrarea în curtea mănăstirii Voroneț am întâlnit următorul anunț:
Știu că unii poate nu se fac vrednici de asemenea aprecieri. Dar să nu uităm că acești oameni în vârstă au probabil un bagaj de cunoștințe mai ridicat decât noi și au experiența vieții. Au trecut prin anii comunismului plin de reguli și de nedreptăți. Au stat la cozi interminabile pentru o bucată de pâine și o sticlă de lapte. Au crescut copiii și au lucrat la uzină și fabrică aproape o viață de om pentru un trai decent.
Apostolul Pavel îl îndeamă pe mai tânărul Timotei:
Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția – 1 Timotei 5:1,2
De ce credeți că dispare respectul din tabloul cotidian?
Ambasadorul 