Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Dieta cântărilor


Am scris aici despre manelizarea serviciilor divine. Am mai spus că la congres am trăit un sentiment superb cântând cu peste 900 de bărbați laudă Domnului. Este minunat să cânți împreună cu ceilalți din biserică cântările Domnului.

Dar de ce cântăm împreună? Pentru că suntem cântăreți desăvârșiți? Nicidecum!

De ce avem cântările comune?

Cred că diversitatea este bună în serviciile noastre divine. Programul în care fiecare are posibilitatea să laude pe Dumnezeu cu o poezie sau o cântare este important. Dar, nu sacrificând principiul închinării comune.

Mark Dever și Paul Alexander în cartea Biserica Intențională oferă câteva motivații biblice pentru cântarea în comun:

  1. Cântarea în comun subliniază natura unitară a bisericii și lucrarea de zidire reciprocă în vederea unității. Atunci când cântăm împreună punem accentul pe închinarea colectivă a trupului bisericii locale.
  2. Cântările în comun subliniază natura participativă a închinării. Credincioșii sunt angajați în închinare. Toți împreună.
Ce se întâmplă dacă în bisericile noastre avem doar cântări cântate de soliști, coruri, fanfare sau grupuri de tineri?
O dietă constantă de interpretare a cântărilor de către soliști sau chiar coruri poate avea efectul neintenționat de a submina natura colectivă și participativă a închinării prin cântare a bisericii. Oamenii pot ajunge să privească închinarea ca pe o observare pasivă, lucru pe care nu-l vedem modelat nicăieri în Biblie. O astfel de dietă poate duce totodată la confundarea închinării cu spectacolul, mai ales într-o cultură impregnată de televiziune ca a noastră, în care una din cele mai subtile așteptări ale noastre e aceea de afi mereu „distrați”.
Ce apreciați mai mult în biserică: cântările individuale ( solouri, coruri, grupe ) sau cântarea în comun? De ce? 
Anunțuri

Single Post Navigation

6 thoughts on “Dieta cântărilor

  1. DanielBranzai on said:

    Cantarile din Apocalipsa sunt toate comune!
    Ar trebui sa ne pregatim de aici pentru slava.

  2. Frate Daniel,
    mulțumesc de observația din Apocalipsa care era să-mi scape.
    Dar oare prin insistența cu care facem programe bine „regizate” în bisericile noastre nu descurajăm participarea colectivă în laudă? Ne trebuie totuși un echilibru.

  3. Cintarile comune sunt cele pentru acre ma duc la biserica; pacat ca se aude mai atre cel de la microfon, ce minunta rasuna vocile impreuna cind se opreste si orga…
    daca nu ma astept la o zidire prin predica, stiu eu de ce. 🙂
    apoi cintarea comuna ma intareste in duhul , ma bucur si imi face bine, nu stiu de ce. 🙂
    Cintati o cintare inteleapta spun in Ps 47,,de ce?
    sa-mi spuna cineva cum adica inteleapta?
    Solo-urile in general se fac din vedetism, din pacate.
    Daca s-ar cinta din banca, la microfon ar fi mult mai intima partasia, nu ar avea iz de specatacol
    …si daca mai puneam si zdrentele,,,,ufff!. 😦
    care nu ar mai iesi in evidenta. 🙂
    Domnul sa se indure sa ne lumineze ,sa cintam cu intelepciune si sa invatam sa-i dam Lui slava , atunci cind Domnul ne-a dat o voce buna.
    E darul Sau pentru altii….

  4. george on said:

    R: cantarea in comun. Cateva remarci:
    – cantarea in comun exclude „vedetismele” de care se amintea
    – „grupul de lauda si inchinare” e o pacoste a sec. XX – pe langa alte dezavantaje, incepem sa devenim adunari de „chibiti”
    – am devenit prea dependenti de instrumente (orga, etc.). Daca va veni prigoana, e suficient sa ni se ia orga si chitara ca sa fim redusi la tacere
    – in adunare trebuie sa se cante „ca pentru Domnul”, nu sa se cante „profesionist”. Deseori se face confuzie intre aceste doua moduri de a canta/predica/inchina

  5. la noi s-a desfiintat grupul de frauda si intinare (vorba cuiva. 🙂
    ma intreb daca cei care mai cinta cite un solo, o fac asa ca le vine din inima si nu mai pot sa taca?
    ori e totul pregatit in prealabil, inclusiv toaleta noua?

  6. Presbiterii si pastorul trebuie sa aiba maturitatea sa discearna cand cineva nu trebuie sa cante. Am auzit de un caz in care un lider cu cantarea canta cu mandrie si a fost pus la disciplina din cauza… mandriei. Dupa timpul cuvenit, aceasta persoana a fost reabilitata si acum conduce inchinarile, chiar compune cantari destul de valoroase in contextul acela.

    A canta in fata este pentru unii o buna ocazie pentru a-si etala sinele sau pentru a alimenta diverse tendinte noi in moda muzicii.

    In acelasi timp, cineva poate folosi cu intelepciune si talent muzica pentru a scrie si canta cantari prin care sa invete pe altii.

    Costache Ioanid nu a acceptat sa predice, dar a scris mai multe poezii din care rezulta in mod evident pentru cine poate intelege profunzimea si detaliile unei intelegeri adanci a textului Sfintei Scripturi. Compozitori ca fratii Groza, cei de la Speranta si altii au cantari deosebite, folositoare, care zidesc si aduc valoare in inchinarea prin cantare.

    Eu cred ca nu e bine sa fie oprita cantarea solo sau in grupuri mici, dar ca e nevoie sa fie promovata cantarea duhovniceasca si ziditoare pentru Trup. Cand spun „ziditoare” nu ma refer sa fie pe placul cuiva, ci sa foloseasca la cresterea spirituala a Bisericii. Printr-o cantare care are versuri speciale pe o linie melodica naturala cu aceste versuri (care subliniaza si sensibilizeaza vis-a-vis de cuvintele cantarii) se poate atinge inima omului pacatos sau delasator etc, spre cercetare si indreptare.

    Avem cantari expceptionale. Sunt si cantari fara valoare. Dar, avem si intelepciune.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: