Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “iulie, 2011”

Mărturia fratelui Paul Negruț


În genunchi până vom ajunge la masă


George Younce mi-a adus amintiri din copilăria mea. Mama ieșea la balcon și mă striga la masă: „Adi, hai să mănânci!” Mi-am adus aminte și de momentele când o auzeam că se ruga în dormitorul ei pentru noi.

Iată două câtece care ne vorbesc despre masa pe care o pregătește Domnul pentru noi. Într-o zi ne va chema la masă.

Și apoi, când suntem pe genunchi suntem mai puternici și mai înalți decât ștejarii.

Predici chinezești


Citesc cartea Omul Ceresc scrisă de Fratele Yun și Paul Hattaway. Iată un paragraf care m-a făcut să zâmbesc dar doar pentru câteva clipe:

Credincioșii din bisericile din casă le plăcea să asclte mesaje lungi din Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți predicatori chinezi puteau vorbi din Cuvânt plini de putere timp de câteva ore, fără să se oprească. Pe urmă, după o pauză de prânz, continuau încă câteva ore. Acest tipar se repeta în fiecare zi. Însă am observat că unii dintre vizitatorii străini puteau vorbi doar timp de 45 de minute înainte să li se termine cuvintele! Așa că am cerut ca doar cei care erau capabili de a vorbi din Cuvânt pentru cel puțin două ore să vină la noi.

Câți dintre predicatorii noștri ar fi invitați în astfel de biserici?

Câți dintre membrii noștri ar rezista în fața unui predicator chinez?

Rivalitatea dintre frați


După cum bine știți avem doi băieți: Lucas ( 7 ani ) și Elisei ( 4 ani ). Sunt plecați la bunici de vreo trei zile și deja îmi este dor de ei. Dar în casă este liniște. O liniște cu care nu sunt obișnuit.

Ca părinte de doi băieți am de-a face cu o mare provocare: rivalitatea dintre ei. Au început competițiile și rivalitățile care se termină în general cu îmbrânceli, plânsete, țipete și miorlăieli. 

Am întâlnit în cartea Educația copilului neastâmpărat câteva sfaturi care cred că ne prind foarte bine, nouă celor cu doi sau mai mulți copii. Și în special băieți!

Frații pot devenii rivali:

  • pe măsură ce încearcă să-și dezvolte identități individuale.
  • când au parte de un tratament nedrept sau favoritism
  • când sunt dezamăgiți sau frustrați de unul dintre părinți, indiferent de motiv.
  • dacă-și închipuie că trebuie să lupte pentru dragostea părinților și pentru atenția acestora.
Părinții pot prefera comportamentul unui copil, dar familiile care au probleme cu rivalitatea între frați sunt cele în care părinții au dificultăți între a distinge între cine sunt copiii lor și cum se comportă aceștia.
Cum micsorăm impactul rivalității dintre frați în familia noastră?
  1. Evită compararea unui copil cu celălalt.
  2. Fii cinstit cu copiii tăi – și asta nu înseamnă să-i tratezi la fel! Îi tratăm în funcție de nevoile fiecăruia în parte.
  3. Respectă caracteristicile care-i diferențiază pe copiii tăi.
  4. Rezistă tentației de a face pe arbitrul. Lasă-i să-și rezolve problemele singuri.
  5. Evită etichetarea copiilor tăi. Nimeni nu vrea să fie considerat „pututos”, „nărod”, „dificil”, „bâlbâit”. Dar este și o mare povară să fii „copilul bun și drăgălaș”.
  6. Nu ignora acuzațiile de favoritism. Ascultă-i până la capăt și fii sensibil la trăirile lor sufletești.
  7. Acceptă faptul că unele lupte între frați sunt … inevitabile. Cere-i lui Dumnezeu înțelepciune pe măsură ce treci prin procesul de rafinare, susținându-l pe fiecare copil ca fiind o ființă unică și specială. Această situație este temporară. Copiii tăi vor crește!
Cum vă descurcați dumneavoastră cu rivalii din casă? 

 

Nu uitați când plecați în concediu


Suntem în perioada vacanțelor. Săptămâna trecută ne-am întors și noi dintr-o mică vacanță pe care am avut-o în Hajduszoboszlo. Mulțumim Domnului pentru protecție și călăuzire. Îmi cer iertare că nu am reușit să mai postez nimic, cu toate că mi-aș fi dorit. 

Am fost surprins să aflu că în America, unii dintre angajați nu-și mai iau vacanță sau concediu. De frică! De frica că atunci când se întorc din vacanță patronul a angajat deja pe altcineva. Se pare că se practică tot mai mult. Așa că oamenii muncesc tot anul. 

Nu-i de mirare că ajung tot mai frustrați și obosiți de stresul zinic. Cred că este foarte biblic să ne luăm o vacanță după o perioadă de muncă și alergare.

Ce ar trebui să nu uite un pocăit atunci când pleacă în concediu? Sunt câteva principii pe care neapărat trebuie să le luăm cu noi în vacanță. Nu doar să le luăm, ci să le și aplicăm.

Iată doar două dintre ele:

  1. Ne luăm concediu de la muncă, dar nu și de la credință! Vacanța este perfectă pentru relaxarea și odihna trupului, dar este și un timp ideal pentru împrospătarea sufletului. Dacă ne petrecem tot timpul din distracție în distracție ne vom întoarce acasă mai obosiți și mai stresați. Permiteți-mi o mărturisire:  în cele patru zile pe care le-am petrecut în vacanță, am pierdut timpul devoțional cu Domnul. Prea multe activități cu copiii, prea mult timp pentru mine și prea puțin timp pentru a asta de vorbă cu Domnul meu. Regret acum lucrul acesta și mă rog pentru mai multă înțelepciune pe viitor. Acolo unde este posibil, să căutăm părtășia cu frații și surorile noastre. Este părtășia cu copiii Domnului o obligație sau o oportunitate pentru noi? Este un chin sau o plăcere?
  2. Când suntem în concediu, rămânem pocăiți și trăim ca atare! Nu suntem pocăiți doar când suntem la Hațeg. Rămânem pocăiți și când suntem la Mamaia sau Albena. Dumnezeul nostru nu este regional, așa că principiile Lui nu se schimbă indiferent de zona în care ne aflăm. Oriunde suntem, noi reprezentăm pe Regele nostru și Împărația Sa. Asta înseamnă și modestie, cumpătare și curăție în tot ce facem și suntem.
Vă doresc tuturor o vacanță binecuvântată și un concediu relaxant pentru suflet dar și pentru trup. Și nu uitați că ne așteaptă o altă vacanță…. mult mai plăcută și odihnitoare. Să ne străduim să ajungem în ea!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: