Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Rivalitatea dintre frați


După cum bine știți avem doi băieți: Lucas ( 7 ani ) și Elisei ( 4 ani ). Sunt plecați la bunici de vreo trei zile și deja îmi este dor de ei. Dar în casă este liniște. O liniște cu care nu sunt obișnuit.

Ca părinte de doi băieți am de-a face cu o mare provocare: rivalitatea dintre ei. Au început competițiile și rivalitățile care se termină în general cu îmbrânceli, plânsete, țipete și miorlăieli. 

Am întâlnit în cartea Educația copilului neastâmpărat câteva sfaturi care cred că ne prind foarte bine, nouă celor cu doi sau mai mulți copii. Și în special băieți!

Frații pot devenii rivali:

  • pe măsură ce încearcă să-și dezvolte identități individuale.
  • când au parte de un tratament nedrept sau favoritism
  • când sunt dezamăgiți sau frustrați de unul dintre părinți, indiferent de motiv.
  • dacă-și închipuie că trebuie să lupte pentru dragostea părinților și pentru atenția acestora.
Părinții pot prefera comportamentul unui copil, dar familiile care au probleme cu rivalitatea între frați sunt cele în care părinții au dificultăți între a distinge între cine sunt copiii lor și cum se comportă aceștia.
Cum micsorăm impactul rivalității dintre frați în familia noastră?
  1. Evită compararea unui copil cu celălalt.
  2. Fii cinstit cu copiii tăi – și asta nu înseamnă să-i tratezi la fel! Îi tratăm în funcție de nevoile fiecăruia în parte.
  3. Respectă caracteristicile care-i diferențiază pe copiii tăi.
  4. Rezistă tentației de a face pe arbitrul. Lasă-i să-și rezolve problemele singuri.
  5. Evită etichetarea copiilor tăi. Nimeni nu vrea să fie considerat „pututos”, „nărod”, „dificil”, „bâlbâit”. Dar este și o mare povară să fii „copilul bun și drăgălaș”.
  6. Nu ignora acuzațiile de favoritism. Ascultă-i până la capăt și fii sensibil la trăirile lor sufletești.
  7. Acceptă faptul că unele lupte între frați sunt … inevitabile. Cere-i lui Dumnezeu înțelepciune pe măsură ce treci prin procesul de rafinare, susținându-l pe fiecare copil ca fiind o ființă unică și specială. Această situație este temporară. Copiii tăi vor crește!
Cum vă descurcați dumneavoastră cu rivalii din casă? 

 

Anunțuri

Single Post Navigation

4 thoughts on “Rivalitatea dintre frați

  1. george on said:

    Destul de bine (avem 3 copii). De acord cu sfaturile, exceptand cel cu nr.4 . Demisia/eschivarea tatalui, indiferent de problema aparuta in familie, e criminala. Daca cineva are o baza biblica pentru solutia „laissez-faire”, il rog sa o expuna aici. Cazurile „David”, „Eli”, „Isaac”, „Adam”, etc. vorbesc de la sine …
    Pentru solutii (in astfel de cazuri) apelati la TEO-logi, nu la PSIHO-logi …

  2. Frate George,

    aveți dreptate. Mulțumesc.
    Nr. 4 cred că se referă la situațiile în care vin mereu să se pârască unul pe altul pentru lucruri minore, sperând să găsească un aliat în părinte contra fratelui.
    „Amândoi ați greșit, rezolvați-vă problema și împăcați-vă!”

    Mult har!

  3. Pingback: Rivalitatea dintre frați « Life Mission

  4. vioricaO on said:

    Intre cei doi copii mari (avem trei copii) baiat si fata au existat rivalitati de genul ,eu sunt mai mare si baiat si tu trebuie sa aculti de mine…:) Ca parinti am incercat sa observam de la inceput orice „lastar” de nemultumire sau divergenta intre ei si am incercat sa le solutionam pe loc, nu i-am lasat pe ei sa-si rezolve problemele..
    -daca se imbranceau sau se loveau, ii luam pe amndoi si cu mainile pe cap, ii faceam sa se loveasca, cap in cap, ca berbecii:) la inceput mai usor, ei se priveau in ochii, rideau prima data , asta era impacarea, apoi mai tare sa-i doara putin, si cand se vaietau, ii lasam si le spuneam ca si pe mine m-a durut ca ei fratii ,se bat sau se jignesc..
    – prima data cand s-au parat unul pe altul, ca s-au facut ,magar, magaritza, capra…etc.. le-am deschis usa la intrare, si le-am zis sa stea un fata aprtamentului.. ca in casa nu-i loc de animale, doar de copii si parintii.. ca noi avem copii iubitori si ascultatori in familie nu animale 🙂
    De relatiile defectuoase intre frati sunt vinovati parintii, parerea mea, ca nu-i accepta ca sunt personalitati diferite si nu stiu sa-i iubesca si sa le daruiasca dragostea total dar si specific…copii trebuie sa cresca si sa traiasca,stiind ca pentru parintii lor sunt cele mai importanta fiinte de pe pamant…chiar cand sunt mari deja si casatoriti:) Si famila e creeata de Dumnezeu ca sa fie un colt de rai, locul unde sa te simti cel mai bine iubit, inteles, ajutat, pretuit.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: