Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “octombrie, 2011”

Fără preoteasă nu are voie la altar


Citesc în ziarul Timpul că la Iași un preot ortodox nu mai este lăsat la altar de către superiori pentru că … a divorțat.

Ce face preotul acum? Spovedanie? Nu. Se căiește? Nici vorbă. Se justifică? Nici atât. Aruncă vina pe nevastă? Nu are timp.

Preotul se transformă într-un înfocat avocat. Iar dacă insitituțiile românești nu țin cu el, promite de pe acuma că se va duce și la CEDO.

Nu vi se pare că atât de repede ne facem „avocații diavolului” dar suntem molatici în „afacerile Domnului”? Slujitorul Domnului nu este nici director executiv, nici DJ, nici prestator de servicii religioase, nici conferențiar sau terapeut, ci este … slujitorul Domnului. Nu slujitorul oamenilor, nu al bisericii, nu al sponsorului, ci al Domnului.

Atunci când ești sluitorul Domnului ești și ispravnic al tainelor lui Dumnezeu. Mesajul Evangheliei este în administrarea și isprăvnicia slujitorilor Lui. Nu ne putem juca astăzi de-a slujitorul, iar mâine de-a avocatul. Și chiar și atunci când sluijtorul greșește, păcătuiește, el este chemat să fie credincios mesajului.

Stăpânul cere slujitorilor credincioșie. Nu ne cere să fim inovativi sau să ne adaptăm la cultura actuală, ci ne cere să fim credincioși.

Despre valori și alegeri – cu Cosmin Arjan


Mâine seară îl vom avea împreună cu noi la întâlnirea de tineret pe fratele Cosmin Arjan. Este directorul național care coordonează echipa de misionari și voluntari implicați cu Misiunea Alege Viața printre studenți. Aceasta înseamnă în jur de 37 misionari full time în 4 centre universitare mari, aici și peste hotare și mulți alți voluntari în centre studențești mai mici.

Cosmin este un om care face cu pasiune, sinceritate, excelență și credincioșie slujirea aceasta. Îi mulțumesc Domnului pentru tot ce face prin el în viața studenților.

Am discutat câteva detalii despre întâlnirea de mâine și pot să vă spun că …. nu vreau să o ratez! Mă rog ca Domnul să-l folosească și să vină cât mai mulți tineri!

Vă așteptăm mâine!

 

Ai credință în predicare


Predicarea este o cale instituită în mod divin pentru transmiterea adevărului lui Dumnezeu. Aceasta nu minimalizează învățătura, mărturia personalăsau oricare altă cale validă de împărtășire a Cuvântului; dar aceasta accentuează importanța predicării.

Dumnezeu a avut un singur Fiu și acesta a fost predicator. Apostolul Pavel nu a încetat să-și slăvească slujba de predicator.

Cuvântul este semănat și se cere timp ca acesta să germineze, să crească și să producă roade. Fii răbdător; fii rugativ. Cuvântul lui Dumnezeu nu-i niciodată în zadar. S-ar putea ca tu să nu vezi secerișul, dar îl va vedea altcineva; și Dumnezeu va fi glorificat.

( Warren Wiersbe & David Wiersbe )

Codul bunelor maniere în biserică


În anul 1995 eram student la București și mergem pe bulevardul Magheru. Am intrat într-o librărie și am cumpărat o carte care era la mare căutare atunci: „Codul bunelor maniere astăzi„. Editura Humanitas,  scrisă de Aurelia Anastasia Marinescu.

Astăzi mi-a trecut o întrebare prin minte și m-am repezit să caut răspuns: este în carte vreun capitol referitor la biserică?

Este.

La sfârșitul cărții, ultimul capitol se intitulează: cum ne purtăm în biserică.

Totul se rezumă la nici o foaie.

Vă spicuiesc câteva „bune maniere” pentru biserică:

  • Atunci când intrăm în biserică ne purtăm cu evlavie și decență.
  • Dacă nu avem cărți de rugăciuni ne putem ruga cu cuvintele noastre.
  • În biserică, de regulă, bărbații stau în dreapta, femeile, în stânga. Deoarece astăzi vin la slujbă mai multe femei decât bărbați, ele stau în orice loc doresc.
  • Duminica nu se fac parastase, ci numai sâmbătă.
Autoarea evident că s-a gândit la biserica ortodoxă, dar pe când un cod al bunelor maniere în bisericile evanghelice?
Care sunt bunele maniere care ar trebui să se regăsească în acest cod? 

Ce face Domnul când trec prin furtună?


Furtunile din viață dezvăluie câteva lucruri despre mine:

– ce fel de credință am?

– cât de matur sunt?

– care este atitudinea mea?

– care este măsura capacității mele de a învăța?

Toți trecem prin furtună. Nu există excepție. Unii dintre noi trecem chiar acum prin ceea ce credem că este cea mai mare furtună a vieții noastre. Alții, doar ce am scăpat dintr-o mare furtună. La alții, deja se văd nori negrii la orizont. Se apropie furtuna.

Unele furtuni vin pentru că suntem în afara voii lui Dumnezeu. Ne amintim de Iona, Anania și Safira. Alte furtuni vin pentru că suntem în voia lui Dumnezeu. Amintim pe Pavel, Iosif, Iov și ucenicii care au fost forțați de Domnul să urce în corabie și să se îndrepte spre una din cele mai mari furtuni din viața lor de pescari.

Ce face Domnul când trec prin furtună?

În primul rând, se roagă pentru mine. Este încurajator să știu că soția se roagă pentru mine. Părinții se roagă. Frați și surori se roagă. Zilele trecute am vorbit cu o soră care de ani de zile stă pe pat. Mi-a confirmat că în fiecare zi și noapte se roagă pentru mine și familia mea. Oaauu. Ce privilegiu!!! Dar și mai extraordinar este să știu că DOMNUL ISUS se roagă pentru mine. El mijlocește pentru mine. El simpatizează cu mine. El duce cauza mea înaintea Tatălui ceresc. El știe totul despre situația mea. El știe cum mă simt pentru că a fost pe acolo înaintea mea.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.

În al doilea rând, EL vine la noi! În timpul furtunii, Domnul nu este un spectator sadic care stă și se uită să vadă dacă vom reuși sau nu! El vine chiar atunci când credem că nu mai este nici o speranță. El aude strigătul disperării noastre. Unul din cele mai mari obstacole de care ne putem lovi în viață este descurajarea. Domnul vine la noi în mijlocul furtunilor noastre. El vine deasupra problemelor noastre.

Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba, în locul tău.

Am totuși motive de bucurie …


Credem că fericirea depinde de circumstanțe? Eroare!

Fericirea este acel steag înălțat deasupra castelului arătând că Regele este acolo. Suntem deseori întristați dar veseli, loviți dar nu dărâmați. Regele este în control. Dumnezeu este cu noi!

Apostolul Pavel spune:

Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.

Și eu mă bucur alături de Apostolul Pavel pentru că Evanghelia este propovăduită. Evanghelia are putere și înaintează. Evanghelia este croită de Dumnezeu să dărâme porțile locuinței morților în oameni. Acesta este motivul bucurie mele.

Nimic nu poate opri Cuvântul să-și facă lucrarea lui de cercetare, înoire, de zidire și de protecție.

Privim în Fapte 5 și avem impresia că biserica se va rupe în două pentru că răul a reușit să pătrundă în sânul ei. Nici vorbă! Atunci când răul este dat la o parte, biserica continuă să aibe putere și mărturia rămâne curată și eficientă.

În Fapte 6 se iscă ceartă. Biserica se roagă și continuă să predice Evanghelia. Și Evanghelia aduce rod.

În Fapte 7, 8 și 9 creștinii sunt loviți de prigoană. Evanghelia se oprește? Ooo nu! Continuă să înflorească.

În Fapte 19 mirosul urât al idolatriei nu reușește să ofilească puterea Evangheliei.

Apostolul Pavel este în Fapte 28 în închisoare, în lanțuri. Evanghelia însă continuă să înainteze.

Eu mă bucur și voi continua să mă bucur …

Pavel și susținerea slujitorului


Am avut o discuție cu un coleg și prieten păstor. Printre altele îmi spunea că s-a gândit chiar să renunțe la salariul dat de biserică pentru ca să nu găsească vreun membru din biserică motiv de comentarii la adresa lui.

Apostolul Pavel ne oferă câteva exemple practice pentru a ne convinge că este de datoria Bisericilor să-și sprijine păstorul și misionarii care își dau tot timpul lor pentru lucrul Împărăției lui Dumnezeu.

  1. SOLDATUL – Nici un soldat nu lucrează într-o altă meserie atâta timp cât are uniforma pe el. Cine merge la război pe cheltuiala sa?
  2. VIERUL care se ocupă de via lui – Oare vierul trebuie să lucreze în altă parte pentru ca să-și permită să cumpere struguri?
  3. CIOBANUL – cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?
  4. BOUL care treieră grâul – Care stăpân pune o botniță la gura animalului ca să nu poate mânca hrana zilnică? Bisericile ar trebui cel puțin să îngrijească de păstorii lor tot așa de bine ca țăranii de vitele lor.
  5. PLUGARUL – nu vine acasă de la câmp să se apuce de croitorie pentru ca să-și câștige pâinea. El ară cu nădejde.
  6. PREOTUL – nu era constrâns sau silit ca după terminarea slujbei să se ocupe de cizmărie ca să supraviețuiască.
  7. MESERIAȘUL – Fără îndoială că la sfârșitul zilei sau lunii omul își așteaptă leafa. Stăpânul care plătește salariul lucrătorului nu-i face nici o favoare. Lucrătorul merită pe deplin aceasta.

Păstori pe Facebook


M-am gândit să-mi șterg contul de pe facebook. De ce nu am făcut-o? Pentru că încă îl folosesc pentru a promova discuțiile și articolele de pe blog. Dar sunt foarte mâhnit și supărat de pozele și mai ales comentariile unor creștini de pe facebook. E bine să luăm foarte serios implicarea noastră și de pe facebook.

Dar este oare bun la ceva facebook-ul? De data aceasta haidem să privim partea plină a paharului.

Paul Steinbrueck propune păstorilor câteva lucruri care le pot face pe Facebook:

  1. Ascultă mai mult decât să vorbești. Află nevoile și durerile oamenilor.
  2. Roagă-te. Când citești despre o nevoie, roagă-te pentru ea. Scrie o încurajare în reply. Sau dă un telefon la persoana respectivă.
  3. Comentează pe facebook. Nimeni nu va ști că ești acolo dacă doar asculți și te rogi. Lasă un comentariu. Dar unul dres cu har și sare.
  4. În public, încurajează.
  5. Pe privat, critică.
  6. Fii autentic. Pe facebook deseori vedem doar partea frumoasă a vieții. Dar unde sunt lucrurile care ne frământă? Situațiile de criză?  Momentele de tristețe și frustrare?
  7. Acceptă invitațiile de prietenie ( friend request ). Domnul Isus a stat la masă cu vameșii și păcătoșii. Și noi trebuie să stăm la masă pe …facebook.
Credeți că sunt pertinente aceste sfaturi? 

Diferența dintre copiii și adulți.


Caracterul păstorului ( 2 )


O altă caracteristică a unui caracter nobil este : obișnuința cu lepădarea de sine. 

Ce înseamnă asta?

Plin de măsură!

Dacă privim în 1 Cor.9:27 și Galateni 5:27 vom vedea că sănătatea spiritului este strâns legată de principiul stăpâniri de sine. Aceasta înseamnă o luptă permanentă cu lumea din jurul nostru și firea din noi.

Din nou împărtășesc câteva sfaturi din manualul păstorului ale cărui file sunt roase de trecerea anilor:

Veghează asupra micilor începuturi. Trupul nostru trebuie să fie bine îngrijit. El trebuie ținut în frâu dar în același timp trebuie să fie puternic și capabil de muncă. să nu fie istovit de ascetism mult (posturi prelungite) sau stors prin muncă excesivă. Nu oricine poate fi un Origen, care învăța ziua, lucra noapte, dormea puține ore pe scânduri și cu toate acestea a atins vârsta de …. 69 de ani. Dar trupul nu trebuie nici lăfăit printr-o viața comodă. O sănătate bună, un aspect sănătos și un spirit voios alcătuiesc o putere morală pentru păstor.

Aștept și la această caracteristică comentariile voastre. 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: