Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Depresia în viața păstorilor


Nu trebuie să ne fie frică să recunoaștem că am trecut pe acolo. Poate unii dintre noi deja ne aflăm acolo. Sunt acele văi uscate și aride din umblarea noastră cu Domnul. Sunt acele momente când „coarnele plugului” par atât de mari, grele și fără nici o satisfacție. Este perioada când parcă tot ce-ți dorești este să renunți!

Paul Tripp are un articol despre această temă pe care îl recomand tututor slujitorilor.

Iată câteva „scântei” care pot declanșa focul depresiei în slujire:

1. Așteptările nerealiste. Dumnezeu nu ne cheamă să fim omnipotenți, omniprezenți! Nu le putem face pe toate și nici nu trebuie. Nu putem să fim pe placul fiecărui membru din biserică și nici nu ne propunem asta.

2. Tensiunile din familie. Familia începe să fie geloasă pe biserică. Acolo păstorul petrece cele mai frumoase momente, cele mai calitative momente: dimineața și seara. La biserică este răbdător cu toții dar acasă este obosit și pripit. Și iată că tensiunea crește!

3. Frica de oameni. Ce vor zice frații? Dar ce va crede biserica? Este important „bunul nume” dar este mult mai important ce zice Domnul despre slujirea mea, despre familia mea, despre motivațiile mele.

Ce ați făcut ca să treceți mai ușor prin „focul depresiei”?

Cum putem evita aceste „scântei”?

Anunțuri

Single Post Navigation

4 thoughts on “Depresia în viața păstorilor

  1. Desigur ca ne straduim sa fim placuti mai intii Domnului. dar ne si straduim din rasputeri sa fim placuti fratilor de teama sa nu fim criticati si judecati pe nedrept
    chiar daca de multe ori suntem.

    Domnul sa binecuvinteze cu mult har pastorii si sotiile lor si copii lor, care de prea multe ori sunt neglijati din cauza multor obligatii fata de biserica, care de multe ori nu apreciaza, nu se implica si nu incurajeaza familia pastorilor.

    Doamne, dane putere sa rabdam pina la capat. Amin

  2. Excelent articol și foarte bune recomandări.
    Personal am trecut de câteva ori prin văi adânci (nu știu dacă le-aș numi neapărat depresie dar oricum, a fost foarte greu). Mi-am format un sistem propriu de apărare împotriva dezamăgirii, bazat pe principii (pe lângă cele spirituale: rugăciune, Cuvânt, părtășie…) pe care mi le-am pirogravat în conștiință:
    1. Fă ce poți, cât poți, când poți și cu cine poți.
    2. Așteaptă-te oricând, oriunde, de la oricine, la orice.
    3. Păstorul este căsătorit DOAR cu soția sa și este DOAR tatăl copiilor săi.
    4. Pastorația NU este o permanență, relația cu Dumnezeu trebuie să fie.
    5. Evaluarea slujirii noastre o poate face DOAR Domnul în ziua veșniciei. Oamenii o pot face subiectiv, bazați pe percepții.
    6. Înainte de a fi slujitorul bisericii pastorul este robul lui Dumnezeu.
    7. Păstorul nu trebuie să se apere, să se explice, să convingă de fiecare dată. S-ar putea prin aceasta să îl împiedicăm pe Dumnezeu să intervină…

  3. Frate Cristian,

    Mulțumesc pentru comentariul D-voastră.
    Cu bucurie am regăsit în sistemul enunțat unele principii pe care mi le-am format și eu în slujirea mea pastorală.

    Domnul să ne dea har să rămânem credincioși LUI!

  4. Pingback: Cum înving dezamăgirea? « Ambasadorul

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: