Pocăiții sunt ca și roua

„Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare, ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă de iarnă, care nu se bizuie pe oameni și nu atârnă de copii oamenilor” ( Mica 5:7 )

Când sfinții sunt ceea ce trebuie să fie, ei sunt ca o binecuvântare neprețuită printre cei ce-i înconjoară. Ei sunt ca o rouă, căci într-un chip liniștit și fără a-i forța, ei răcoresc pe cei din jurul lor. În tăcere, în liniște, dar cu multă seriozitate, ei fac o slujbă în folosul și ajută la bucuria lor, la viața lor și la creșterea lor. Mici ca persoane, ei sunt deajuns când sunt uniți, pentru lucrările de iubire pe care Domnul le împlinește prin ei. Micile picături de rouă, prin mulțimea lor, pot să ude câmpii întinse.

Să fim și noi ca această rouă!

Cum înving dezamăgirea?

Pastorul Cristian Ionescu mi-a făcut bucuria de a se fi oprit pentru câteva minune în „ambasadă”. A dorit să împărtășească câteva principii menite să îl ajute a învinge dezamăgirea din slujirea pastorală.

Iată comentariul fratelui Ionescu la articolul de aici:

1. Fă ce poți, cât poți, când poți și cu cine poți.
2. Așteaptă-te oricând, oriunde, de la oricine, la orice.
3. Păstorul este căsătorit DOAR cu soția sa și este DOAR tatăl copiilor săi.
4. Pastorația NU este o permanență, relația cu Dumnezeu trebuie să fie.
5. Evaluarea slujirii noastre o poate face DOAR Domnul în ziua veșniciei. Oamenii o pot face subiectiv, bazați pe percepții.
6. Înainte de a fi slujitorul bisericii pastorul este robul lui Dumnezeu.
7. Păstorul nu trebuie să se apere, să se explice, să convingă de fiecare dată. S-ar putea prin aceasta să îl împiedicăm pe Dumnezeu să intervină…