Ai credință în predicare

Predicarea este o cale instituită în mod divin pentru transmiterea adevărului lui Dumnezeu. Aceasta nu minimalizează învățătura, mărturia personalăsau oricare altă cale validă de împărtășire a Cuvântului; dar aceasta accentuează importanța predicării.

Dumnezeu a avut un singur Fiu și acesta a fost predicator. Apostolul Pavel nu a încetat să-și slăvească slujba de predicator.

Cuvântul este semănat și se cere timp ca acesta să germineze, să crească și să producă roade. Fii răbdător; fii rugativ. Cuvântul lui Dumnezeu nu-i niciodată în zadar. S-ar putea ca tu să nu vezi secerișul, dar îl va vedea altcineva; și Dumnezeu va fi glorificat.

( Warren Wiersbe & David Wiersbe )

Codul bunelor maniere în biserică

În anul 1995 eram student la București și mergem pe bulevardul Magheru. Am intrat într-o librărie și am cumpărat o carte care era la mare căutare atunci: „Codul bunelor maniere astăzi„. Editura Humanitas,  scrisă de Aurelia Anastasia Marinescu.

Astăzi mi-a trecut o întrebare prin minte și m-am repezit să caut răspuns: este în carte vreun capitol referitor la biserică?

Este.

La sfârșitul cărții, ultimul capitol se intitulează: cum ne purtăm în biserică.

Totul se rezumă la nici o foaie.

Vă spicuiesc câteva „bune maniere” pentru biserică:

• Atunci când intrăm în biserică ne purtăm cu evlavie și decență.
• Dacă nu avem cărți de rugăciuni ne putem ruga cu cuvintele noastre.
• În biserică, de regulă, bărbații stau în dreapta, femeile, în stânga. Deoarece astăzi vin la slujbă mai multe femei decât bărbați, ele stau în orice loc doresc.
• Duminica nu se fac parastase, ci numai sâmbătă.

Autoarea evident că s-a gândit la biserica ortodoxă, dar pe când un cod al bunelor maniere în bisericile evanghelice?

Care sunt bunele maniere care ar trebui să se regăsească în acest cod?