Codul bunelor maniere în biserică
În anul 1995 eram student la București și mergem pe bulevardul Magheru. Am intrat într-o librărie și am cumpărat o carte care era la mare căutare atunci: „Codul bunelor maniere astăzi„. Editura Humanitas, scrisă de Aurelia Anastasia Marinescu.
Astăzi mi-a trecut o întrebare prin minte și m-am repezit să caut răspuns: este în carte vreun capitol referitor la biserică?
Este.
La sfârșitul cărții, ultimul capitol se intitulează: cum ne purtăm în biserică.
Totul se rezumă la nici o foaie.
Vă spicuiesc câteva „bune maniere” pentru biserică:
- Atunci când intrăm în biserică ne purtăm cu evlavie și decență.
- Dacă nu avem cărți de rugăciuni ne putem ruga cu cuvintele noastre.
- În biserică, de regulă, bărbații stau în dreapta, femeile, în stânga. Deoarece astăzi vin la slujbă mai multe femei decât bărbați, ele stau în orice loc doresc.
- Duminica nu se fac parastase, ci numai sâmbătă.
Autoarea evident că s-a gândit la biserica ortodoxă, dar pe când un cod al bunelor maniere în bisericile evanghelice?
Care sunt bunele maniere care ar trebui să se regăsească în acest cod?
O parere despre maniere de comportare in biserici evanghelice:
Intr-o vizita pe care fr Bunaciu Ioan a facut-o la Constanta,in biserica la amvon a spus:”fratie nu inseamna tiganie”,…(a se intelege doar aspectul urit)
-De la intrare comf versetului”pazeste-ti piciorul cind intri in Casa Domnului”,atentie in comportament de la picioare pina-n crestetul capului,
-In biserica nu se vine cu nici-o „etalare” in nici-o privinta,ci smerit ca la intilnirea cu Dumnezeu.
-Conf versetului..”fiecare sa dea intiietate altuia”.
-Conf versetului:..”un duh blind si linistit”,..de la venire pina la plecare,
(ok,mai las loc si la altii)
http://crestin3d.net/profiles/blogs/codul-bunelor-maniere-in
Mulțumesc pentru răspuns.
Si eu ma intreb de multe ori, de ce in Bisericile noastre este atita vorba si galagie
inainte de serviciile de inchinare si la sfirsitul serviciului de inchinare.
Oare de ce atita lipsa de bun simt in imbracamintea fetelor si a femeilor, cind Cuvintul Lui Dumnezeu ne indeamna sa fim imbracate cuviincios? Daca suntem o Imparatie Inalta un neam sfint, oare nu trebuie sa ne purtam si sa ne imbracam ca „Fiice de Imparat””?
De ce text messages in timpul de inchinare, de ce guma de mestecat in Biserica?
De ce atita lipsa de reverenta in „Casa de rugaciune”?
Doamne, iarta-ne din nou?
… cum bine spunea (ironic) cineva: „daca ai duhu’, ce-ti mai trebuie rusine …?”
„De la intrare conf., versetului: ”pazeste-ti piciorul cind intri in Casa Domnului”, atentie …”
In vechea cladire a bisericii era afisat la intrare acest verset. In noua cladire (sponsorizata partial de o grupare de „baptisti” carismatici din Anglia), acest verset a disparut. De ce? Respectivii carismatici (foarte generosi cu fr.pastor) nu-si prea „fereau piciorul” (stateau „bine” la capitolul coregrafie …)
Nici palmele nu si le … fereau. Odata, liderul lor ne-a indemnat in biserica, cu un ranjet larg: „Sa-L aplaudam pe Dumnezeu!”.
Ma opresc aici.
LA ADUNARE
de Valentin Popovici
(fragment)
………………………………………………………………..
Dar ce trist e câteodată să te uiți la adunare
Și să vezi cât de lumească e-n vorbire și purtare.
Îngerii-și acopăr fața lângă tonul magistral,
Iar creștinii vin la slujbă ca la teatrul național.
…………………………………………………………………
Unde este adunarea sfinților de altădată?
Când aici era oștirea sfinților încolonată?
Unde este adunarea sfinților întâi născuți?
Care s-au desprins de lume și de duhul sunt umpluți?
Unii, cu un spirit critic,doar zâmbesc pe sub mustață:
,,Iarăși n-au cântat pe note frații ce s-au dus in față”,
Alții iritați se uită dacă-i știe cineva,
Căci precis de ei păstorul a vorbit când predica.
Unii n-au loc să se-arate, și-atunci stau mai la o parte,
Altele să vadă lumea,nici nu știu ce să mai poarte.
Uite din „podoabe sfinte ” și ,,evlavii” ce-a rămas
Nu e mult și-o să apară și veriga pusă-n nas.
…………………………………………………………………………..
Unii vin findcă le place,alții vin că n-au ce face,
Unii vin c-așa se face,alții vin să-i lași in pace.
Și văzându-ne-mpreună Domnu-ntreabă cam așa:
,,Pentru Mine-n adunare, oare vine cineva?”