Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “noiembrie, 2011”

Seară de tineret la Hațeg „Beteem”


În seara aceasta la ora 18.00, avem o seară de tineret.
O seară în care vom cânta laudele Domnului și vom asculta un mesaj cu tema de mai jos.

Invitatul nostru este Tavi Dăbucean.
Un om deosebit care iubește pe Domnul și Cuvântul Lui.

Vă aștept cu drag!

UPDATE din timpul întâlnirii:

  • Mândria este păcatul satanic.
  • Mândria este interioară și exterioară.
  • Cum este un tânăr mândru?
  • Mândria interioară este mândria „broască țestoasă”. Nu are nimic atrăgător. Nu are un colorit viu. Merge umilă. Dar în sinea ei are un mare atu: carapacea.
  • Mândria exterioară este mândria „păunului”.
  • Care sunt cauzele mândriei? Ce perspectivă ai? Mândria apare când privești la tine.
  • O privire greșită la talentele noastre. Să nu privim la darurile noastre ca fiind meritul nostru.
  • O privire greșită la realizările noastre. Poate spunem că nu prea avem. Chiar și notele bune de la școală pot aduce mândrie în noi.
  • De unde ne luăm măsura smereniei? Filipeni 2: 5-11
  • Ce învățăm de la Domnul Isus? 1) Acceptați întotdeauna slujirea la care Dumnezeu vă cheamă. Chiar dacă asta înseamnă umilire. Un frate comenta că a fost chemat să slujească la garderobă. „Ce asta-i slujire pentru mine?” De ce nu? 2) Domnul Isus a ascultat 100% de Tatăl. 3) Înainte de înălțare este smerire. Satan îți va spune să nu stai în umilință. Că trebuie să arăți ce poți!
  • Cum reacționați când cineva vă mustră?
  • Care este motivația cu care slujiți?
  • Satan ne ispitește cu trei mari momeli: lăcomia, pofta sexuală și mândria. El ispitește și pe cei ocupați cu slujirea.

Hai mă, nu te supăra, am glumit!


Umorul este o chestiune serioasă spuneam mai zilele trecute. El ne poate scoate cu bine din situații jenante. Ne protejează de înțepăturile răutăcioase. Ne dă curaj în situații terifiante. Ne oferă câteodată și o cafea bună 🙂

Dar, ne și poate poticni destul de rău. Am trecut cu toții pri situația în care am crezut că gluma care ne-a trecut prin minte este genială. Am spus-o. Și am constatat că a fost doar … catastrofală.

Trebuie să avem grijă cum glumim. Și cu cine glumim.

Oamenii pot fi super sensibili la glume și se pot răni foarte ușor în ele. Asta chiar dacă râd alături de noi.

Am intrat în slujirea pastorală imediat după terminarea seminarului.  A fost o vreme când am slujit ca păstor fiind necăsătorit. Am avut de „înfruntat” multe glume și ironii. Nunțile deveniseră o adevărată corvoadă. La început le-am făcut față cu brio. Dar după o vreme am învățat doar să zâmbesc politicos și să mă abțin de la orice comentariu. Mi-am promis că nu voi face așa ceva cu alții. De acea, nu îmi place să „tachinez” pe tinerii necăsătoriți. Nu mă ocup de „pețit” și „cuplat” tinerii. Îi încurajez, îi slujesc, discutăm, le stau la dispoziție, povestim și îi asigur de toată susținerea mea în rugăciune.

Biblia nu ne interzice să glumim! Slavă Domnului!

Dar există trei feluri de glume pe care trebuie să le evităm:

1. Glumele care rănesc. Am întâlnit oameni care au început să glumească despre accentul unei persoane. Despre înfățișare. Am văzut bărbați glumind în fața altora despre greutatea soției sau a ficei. Unele glume sunt spuse fără răutate, dar ele rănesc destul de tare. Chiar copiii din casele noastre pot fi răniți de astfel de glume chiar venite din partea părinților.

2. Glumele proaste. Nu știu cum voi reacționa dacă voi mai fi martor la glume ( spuse chiar de la amvon ) despre Dumnezeu, Biblie, Domnul Isus, personaje biblice. Este o lipsă de reverență atunci când astfel de subiecte ajung „de râsul tututor”.

3. Glumele cu dublu înțeles. Cele mai frecvente sunt glumele cu iz senzual. Ele nu trebuie să facă parte din „repertoriul” unui creștin. Tot ce trece de limita bunului simț trebuie evitat. Acest tip de umor este foarte popular în lumea noastră. Acet tip de umor trebuie evitat!

Ai fost rănit vreodată de umorul altcuiva? 

Mituri despre dragoste – 2


Mit: Fără relația intimă nu voi ști dacă sunt compatibil(ă) cu cealaltă persoană. Fără a trăi împreună nu voi știi dacă căsnicia va funcționa.

Căsătoria nu se încearcă ca și o mașină. Statisticile spun altceva despre asta: cele mai multe divorțuri au loc în cuplurile care au trăit împreună înainte de a se căsători. Iar chestia cu compatibilitatea este o aiureală! Nimeni nu se naște cu un stil! Totul se învață! Dar se învață într-un loc de siguranță și protecție: căsnicia.

Mit: Relațiile intime premaritale sunt romantice. 

Singurul loc romantic este alături de bărbatul care ți-a promis în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu că te va ocroti și te va apăra până la moarte. Ești în siguranță cu el. Nu-ți va da o boală venerică, nu te va lăsa gravidă și apoi îți va cere să faci avort, nu se va culca cu alte fete și nu te va lăsa pentru că are alte planuri. Să devii vulnerabilă în fața unui astfel de băiat, da, este romantic. Romantismul adevărat are loc în cadrul binecuvântat al căsniciei.

Mit: Relațiile premaritale țin relațiile puternice. 

Poți să faci un băiat să se țină de tine o vreme dacă îi dai din când în când ce-și dorește. Dar nu îl poți face să STEA cu tine! Sexul în afara căsătoriei deteriorează relațiile, nu le face mai bune. Pentru că atunci când nu mai ai altceva de făcut, totul dispare. Valoarea pe care un băiat o va pune pe tine este valoare pe care ți-o pui tu însuți!  Cu cât îi vei ceda mai mult cu atât îi vei cere mai mult ( pentru că așa sunt fetele create ). Dar nu și băieții. În afara căsătoriei băiatul nu are nici o obligație față de tine! Diversitatea este mult mai atractivă pentru băieți decât pentru fete. Se va plicitisi de tine. Nu același lucru se întâmplă și în căsnicie? Nu!

Întrebări? 


Avem nou rector la Seminar


Daniel Mariș s-a născut la data de 30 noiembrie 1967, in orasul Curtici, judetul Arad, intr-o familie de credinciosi baptisti. In anul 1984 l-a marturisit public pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor personal si in luna iunie a aceluiasi an, a fost botezat in Biserica Baptista din Curtici.

In anul 1989 a fost admis ca student la Institutul Teologic Baptist din Bucuresti, instituție pe care a absolvit-o în anul 1993. Daniel Mariș și-a început cariera universitară în anul 1993 parcurgând fiecare etapă profesională. In perioada 2004-2011 a detinut functia de secretar stiintific la facultatea de Teologie Baptista din Universitatea Bucuresti. Începând din 29 noiembrie 2011 a fost ales în funcția de Rector al Institutului Teologic Baptist din București.

Cariera pastorală a început-o imediat după absolvire, in  1993, când a fost ales ca pastor al Bisericii Crestine Baptiste Golgota, alaturi de pastorii Liviu Tiplea si Ioachim Tunea, fiind mai apoi ordinat in slujba, la data de 19 septembrie 1993.

Intre anii 1996-1999, a urmat cursuri postuniversitare in cadrul programului de Master in Teologie la Colegiul “Regent’s Park College” din Universitatea Oxford, obtinand titlul de Master in Teologie la Universitatea Oxford din Anglia. In anul 2006 a obtinut titlul de Doctor in Teologie la Universitatea din Bucuresti.

In paralel cu slujirea pastorala, intre anii 2002-2011 a slujit ca presedinite al Comunitatii Baptiste Bucuresti. In prezent slujeste ca vicepresedinde al Comunitatii Crestine Baptiste de Bucuresti si este membru in Consiliul Uniunii Baptiste din România.

Din anul 1993, este casatorit cu Daniela Cosmina, si Dumnezeu a binecuvantat familia lor in anul 1995 cu un fiu, Andrei Samuel si in anul 2005 cu o fiica , Naomi Beatrice.

 

Sursa: Revista Creștinul Azi

Cum aducem prezența Domnului în biserică?


Tânjim după prezența Domnului în mijlocul familiilor noastre și a bisericilor. Vrem să vedem manifestarea gloriasă a Domnului între noi. Vrem să nu umblăm de capul nostru prin lumea asta.
Este Domnul cu noi?
Avem fiecare un Ierihon de biruit. Un Iordan de trecut. Un Goliat de învins.

A fost o vreme în care David și-a dorit tare de tot să aducă prezența lui Dumnezeu în popor. Să aducă din nou chivotul cel drag.
Dar cum să facă să vină din nou prezența Domnului între ei?

Cum să aducem în mijlocul bisericilor noastre prezența lui Dumnezeu?

1. Nu imitând filistenii. Pentru filisteni, chivotul este o pradă. Pentru evrei, e cu totul altceva: prezența Domnului. Nu vom vedea niciodată în bisericile noastre manifestarea plină de putere a Domnului dacă aplicăm metode lumești. Metodele pragmatice, populiste și firești, s-ar putea sp atragă lumea, dar se mânie Domnul! Distracția este „carul nou” al filistenilor. Adevărul nu este important pentru ei, Conținutul nu înseamnă prea mult. Stilul contează.

2. Nu devenind prea familiari cu lucrurile lui Dumnezeu. Avem prea mulți de Uza printre noi. Uza nu are respect pentru chivot. Pentru biserică. Pentru pastori. Pentru rugăciune. Uza este bărbatul care a crescut în biserică de mic. Ce am face dacă lângă noi în biserică s-ar așeza Domnul?

3. Ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul nu vine oricum și oricând. Aducerea chivotului are o rânduială: preoți dedicați, umblare în unitate, umblare în neprihănire. drugi de lemn, pe umeri, etc.Nu vocea poporului decide cum e bine să slujești. Ci Cuvântul este autoritate! Când stai credincios lângă Cuvânt, Domnul vine lângă tine!

 

 

Mi-a scăpat ceva? 

Este Vladimir Pustan ecumenic?


Nu aș fi vrut să scriu această postare.
Dar pentru că Marți seară l-am avut invitat la Hațeg pe fratele Vladimir Pustan, mă simt obligat să scriu despre acest subiect. Mesajul fratelui de la Hațeg a fost bun. Ne-a chemat la mântuire, sfințire și slujire.

Dar, noi predicatorii, continuăm să predicăm și după ce ne dăm jos de la amvon.
Temerile mele s-au confirmat. La amvonul bisericii din Hațeg, fratele Pustan ne-a spus despre o viitoare oportunitate de a predica într-o biserică catolică din Timișoara.
Slavă Domnului, am spus! Și Pavel a predicat în sinagogi! Și în areopag.

Dar, apostolul nu a făcut ce a făcut fratele Pustan într-o biserică catolică: semnul crucii în semn de închinare în fața icoanelor. Și asta în fața multor evanghelici care probabil erau prezenți acolo.

Bunicii noștri au îndurat bătăi, scuipat, bocanci în spate și stat pe genunchi pe coji de nucă cu mâinile sus. De ce? Pentru că au refuzat să-și facă cruce și să sărute icoanele.

Ce rost a avut gestul fratelui Pustan? Nu înțeleg!

Cred că Fratele Pustan a greșit și a ratat ocazia de a se comporta până la sfârșitul predicii ca un adevărat evanghelic.

Scriptura condamnă idolatria și închinarea la chipuri cioplite și pictate.
În cer nu vor intra închinătorii la idoli!

Vă recomand să citiți mirarea și indignarea fratelui Cristian Ionescu ( pastor penticostal ) față de gestul fratelui Pustan.

Ce credeți despre gestul fratelui Pustan?

Continuăm evanghelizarea …


Am „încheiat” aseară la Betleem o săptămână în care seară de seară am ascultat predicarea Evangheliei. A fost o săptămână bună, din perspectiva noastră. Biserica a fost plină. Oamenii au venit. Fiecare cu motivațiile lui. Cuvântul a fost predicat.

Dar câți vor rămâne?
Câți vor decide să împlinească ce au auzit?

Bătălia continuă! Lupta este în toi

Ce trebuie să facem imediat după o săptămână de evanghelizare?

1. Să ne rugăm! Sămânța Cuvântului a fost aruncată înspre inimile ascutătorilor. Știm că o parte a fost furată de „păsările” diavolului. Nu ați observat cum sună câte un celular chiar în momentul cel mai crucial al mesajului? Ne rugăm ca sămânța căzută în pământ bun să nu fie înăbușită de griji, plăceri sau temeri. Continuăm să ne rugăm și pentru predicatorii care au slujit. Vor fi atacați de cel rău.

2. Continuăm să facem evanghelizare. Evanghelizarea este o slujire a bisericii locale. După o astfel de săptămână de evanghelizare, biserica locală este într-un mare pericol. Săptămâna care a trecut poate să se transforme într-o pernă a leneviei. Nu ne permitem să spunem: „am făcut evanghelizare”. Ooo, nu! Continuăm să căutăm suflete pierdute.

3. Păstrarea mărturiei curate. Se vorbește mult despre „mărturiile tăcute”. O evanghelizare fără vorbe. Cu viața. Este importată această formă de pre-evanghelizare. Mai ales în lumea noastră neîncrezătoare în ce privește „vorbăriile goale”. Ce folos să predică frumos cu gura și urât cu fapta? Atenție! Astăzi trebuie să trăim ce am predicat ieri!

Predica fratelui Petrică Găină de la „Betleem” Hațeg


Săptămâna aceasta, fratele Petrică Găină a predicat în două seri în biserica noastră.
Mulțumim Domnului pentru slujirea fratelui și ne rugăm ca Evanghelia predicată să fie împlinită în viețile noastre.

Vă ofer spre audiere și ascultare predica fratelui de ieri.

MARI reduceri la Gramma


Blogul librăriei creștine Gramma este AICI.

Libăria este AICI.

Fr. Petrică Găină la „Beteem” Hațeg


În seara acesta la Betleem-ul de la Hațeg vom asculta din nou predicarea Cuvântului.

Propovăduitorul este fratele Petrică Găină.

Grupul Asaf ne va conduce în închinare prin cântări spre slava Domnului.

Vă așteptăm.

Să venim cu o inimă gata să împlineacă Cuvântul.

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: