Cu toții știm versetul din 1 Ioan 1:9:
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.
Biblia ne promite că putem avea păcatele iertate și inimile curățite de orice nelegiuire. Și aceasta este o minunată promisiune. Slavă Lui! Dar această superbă făgăduință este condiționată de un mare „DACĂ”.
Ce înseamnă să ne mărturisim păcatele?

Mărturisirea autentică nu este:
- un „scuză-mă!” adresat din repezeală lui Dumnezeu.
- o explicație rațională a păcatului. Ceva de genul: „ce era să fac?”
- evitarea unor discuții prin simpla admitere superficială a faptelor: „Bine, bine, am greșit! Hai să mergem mai departe!”
- judecarea altora: „dar tu? Dar el? Dar ea? Deci, nimeni nu-i perfect!”
Mărturisirea veritabilă, biblică, acceptată de Dumnezeu este:
- Acceptarea responsabilității depline pentru păcat. Când David a fost confruntat de Natan, a ajuns să spună la un moment dat: „Am păcătuit!” Asta înseamnă mărturisire. Nimeni nu este vinovat pentru starea în care am ajuns, decât eu! Îmi asum în mod deplin păcatul.
- Punerea de acord cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune că fapta mea este un păcat, atunci așa o numesc și eu: păcat. Dacă Dumnezeu spune că minciuna, curvia, divorțul, cearta, bârfa sunt păcate, atunci și eu cred la fel. Atunci când Dumnezeu pune eticheta de „păcat” peste o faptă, un gest, o vorbă, un gând, o acțiune, nu am voie să pun o altă etichetă peste cea pusă de Dumnezeu.
- Apelarea la sângele Domnului Isus. Numai Dumnezeu poate să ierte păcatul. Numai Dumnezeu poate să curățească nelegiuirea. Și asta doar pe baza sângelui vărsat pe crucea Calvarului.
De ce credeți că ne este greu să ne mărturisim păcatul?
Apreciază:
Apreciere Încarc...