Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “noiembrie 9, 2011”

Despre Vrajitorie și Ocultism


Vom începe în două-trei minute seara de tineret cu tema „De la vrăjitorie la astrologie” Invitatul nostru este fratele Cristi Adavidoaie, păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Brad.

Voi încerca să „notez” câteva din ideile principale ale mesajului pe contul meu de twitter.

Vă aștept și acolo!

Frământări de adolescent


De curând am reînceput să predau religia în liceul din oraș. Mă întâlnesc săptămânal cu o clasă de aproximativ 60 de liceeni.

Despre ce să vorbesc cu ei? – a fost prima mea frământare. Mă străduiesc să stau pe lângă programa școlară dar și să le fiu de folos cu Cuvântul la zbateriile sufletești pe care le trăiesc din plin. Le-am dat un chestionar pe care să-l completeze sub anonimat. Mi-a fost apoi foarte clar care le sunt întrebările și dilemele.

Și pentru că le-am promis că nu voi dezvălui răspunsurile lor, am să vă dau câteva exemple luate de la liceeni din București.

I-am „provocat“ pe cîţiva elevi de liceu la o discuţie liberă pe diverse teme sexuale, dar, dat fiind că nu au putut trece peste ruşinea de a vorbi despre anumite lucruri, s-au rezumat la a răspunde la următoarele trei întrebări: 1) Aţi făcut vreodată, la şcoală, vreo oră de educaţie sexuală?, 2) Ce surse alternative de informare folosiţi pentru a găsi răspunsuri la problemele care vă preocupă? şi 3) Cît de mult/des şi ce subiecte discutaţi cu părinţii?

Cristina BANU – clasa a XI-a, Şcoala Centrală
1) La şcoală nu am făcut niciodată educaţie sexuală. Subiectul ar fi fost captivant pentru majoritatea tinerilor, pentru că am fi primit nenumărate informaţii la care nu avem răspunsuri.
2) În general, pentru orice problemă am, folosesc Internetul. Este o sursă din care pot afla multe informaţii, dar, pentru că nu cred în tot ce se găseşte pe Internet, îi mai cer sfatul şi mamei.
3) Eu discut cu ambii părinţi, dar cel mai mult cu mama, deoarece sînt fată şi mă poate ajuta în multe situaţii. Nu avem un subiect anume – vorbim despre tot ce se petrece, chiar dacă uneori mai am şi reţineri.

Irina CĂLIN – clasa a XII-a, Şcoala Centrală
1) Mi-ar fi plăcut să facem asemenea ore, deoarece cele mai sigure informaţii vin întotdeauna din partea unui specialist. Cred că ar fi fost educative.
2) Prima opţiune – Internetul, ultima opţiune – părinţii.
3) De obicei, nu discut probleme legate de viaţa sexuală cu ai mei, deşi ei ar fi dispuşi să îmi ofere informaţii. Prefer să ocolesc subiectul.

Mihai GRIGORE – clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Mihai Viteazu
1) Îmi amintesc că am purtat odată nişte discuţii despre bolile cu transmitere sexuală şi despre riscurile sexului neprotejat. Am făcut vreo patru, cinci lecţii şi, la sfîrşit, am primit o serie de întrebări.
2) Cînd mă interesează ceva, caut pe net.
3) Pînă acum nu am vorbit niciodată cu părinţii pe această temă.

Andreea ILIE – clasa a XII-a, Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu“

1) Noi nu am făcut niciodată aşa ceva, dar, avînd în vedere lipsa de informare a tinerilor, cred că aceste ore ar fi făcut lumină şi ar fi demitizat anumite „credinţe“.
2) Citesc des manuale de fiziologie şi de anatomie umană, pentru a înţelege structura aparatelor reproducătoare. Din cînd în cînd, mă mai uit şi peste broşurile pe care le primesc şi mai caut anumite lucruri şi pe Internet, dar mă îndoiesc de acurateţea informaţiilor.
3) Nu discut prea des cu părinţii, pentru că de multe ori se creează situaţii jenante. Prefer „surse“ neimplicate afectiv.

Ana MARINESCU – clasa a X-a, Colegiul Tehnic „Traian“
1) Mie mi-ar fi plăcut să facem ore de educaţie sexuală, pentru că aş fi putut să pun multe întrebări, dar cred că mi-ar fi fost ruşine de colegi.
2) Intru des pe Internet şi caut ce mă interesează.
3) Cu părinţii nu discut niciodată, ci numai cu sora mea, dar nu tot timpul, pentru că nu ar înţelege unele lucruri.

Ionuţ Cătălin MATEI – clasa a XII-a, Colegiul Naţional „I.L. Caragiale“
1) Nu cred că aceste lecţii ne-ar fi fost utile, pentru că s-ar fi rîs mult în clasă.
2) Cînd vreau să aflu ceva, vorbesc cu amicii sau văd filme.
3) Vorbesc destul de puţin cu părinţii şi mai mult în glumă.

Bianca NIŢĂ – clasa a XI-a, Liceul „Dimitrie Cantemir“
1) La un moment dat, au venit la noi nişte tineri care ne-au împărţit pliante şi ne-au povestit despre bolile cu transmitere sexuală şi despre cum să ne protejăm. Noi nu am fost însă foarte curioşi şi am rîs mult.
2) Cînd mă interesează ceva, caut pe Internet, dar mai povestesc şi cu colegii sau prietenii şi ne împărtăşim din experienţe.
3) Cu părinţii nu discut niciodată.

Irina STROE – clasa a XI-a, Colegiul Naţional de Informatică -„Tudor Vianu“
1) Cineva ne-a vorbit odată despre prezervative şi despre tampoane şi chiar ne-a dat cîteva, dar erau expirate.
2) Vorbesc mult cu prietenii, văd filme sau caut pe Internet.
3) Cu părinţii nu vorbesc decît despre şcoală. Dacă le-aş spune că vreau să vorbim şi despre sex, ar spune că de asta nu învăţ, că-mi arde de sex.

Unul din lucrurile care mă sperie tare este că părinții sunt „decupați” din viața multor adolescenți. Este o tragedie a părinților dar și a celor mai tineri. Dar pe ltă dată despre acest subiect.

 

Care credeți că sunt cele mai mari frământări ale tinerilor de astăzi? 

Ce este foarte important?


Una din cele mai des întâlnite întrebări se referă la priorități.

Care ne sunt prioritățile în viață și slujire? În ce ordine sunt ele așezate?

Încer cu ajutorul Domnului să-mi păstrez următoarele priorități:

  1. Să fiu un pocăit adevărat. Oriunde mă aflu: acasă, la amvon sau la volan, prioritatea majoră este să fiu un martor al Domnului. Cea mai mare poruncă pe care mi-a lăsat-o Stăpânul este să-L iubesc cu tot ce am și sunt.
  2. Să fiu un soț credincios. Primul membru din biserică cu care mă întâlnesc este soția mea. Ea are nevoie de slujirea mea, de dragostea mea, de susținerea mea, de rugăciunea mea, de răbdarea mea. Relația mea cu ea este mult mai importantă decât reputația mea în fața altora.
  3. Să fiu un tată model. Nu-mi planific sacrificarea copiilor mei pe „altarul slujirii”. Copiii mei știu că păstorul pe care îl au în casă este mereu la dispoziția fraților și uneori planurile se strică. Dar, ei știu că mă voi întoarce și vom recupera împreună timpul.
  4. Să fiu un păstor bun. Ce înseamnă pentru mine un păstor bun? Am scris câteva gânduri aici. Este dureros să iei decizii care afectează viețile colaboratorilor dragi. Moise a plătit acest preț. Singurătatea zdrobitoare a neînțelegerii, a criticii, a contestării este un preț greu de plătit.
  5. Să fiu un ajutor. Dacă pot să ajut și pe alții, cu drag o fac spre slava Domnului.
Care vă sunt prioritățile? 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: