„Greu e” de Traian Dorz
Greu e numai până-n clipa
când ajungi să crezi deplin,
– după-aceea poți să birui
orișice-ndoieli și chin.
Greu e până când nădejdea
ți-a ajuns de neclintit,
– după-aceea-n nicio luptă
n-ai să mai rămâi trântit.
Greu e numai pân-ajunge
dragostea din tine jar,
– după-aceea toate-s cântec
după-aceea toate-s har.
Greu e numai până-n clipa
când ajungi să știi că poți,
după-aceea n-ai întoarce
nici de-ar fi-mpotrivă toți.
Greu e pân-la hotărâre,
căci când gândul ți-ai învins,
nu-s nici piedeci netrecute
nu-i nici țel de neatins.
Greu e numai până-n clipa
când poți să și mori voios
– dar abia de-atunci încolo
ești ostașul lui Hristos.
Ambasadorul 
Postind o poezie de „uriasul” T Dorz,nu faci altceva decit sa dai o culoare speciala pe blogul tau,felicitari!
Frate Marinică,
am primit această poezie de la cineva din biserică. Este felul în care uneori Domnul ne ridică și încurajează!
Mult har.
Frumoasa. Mi-a mers la suflet.