Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “noiembrie 19, 2011”

Am fost binecuvântat …


Mâine voi predica în biserica noastră și apoi la o seară de evanghelizare în Oțelu Roșu. Iar printre aceste momente mă voi gândi la soția mea, Cora. Și mă bucur că voi avea un pic de timp între serviciile divine să stăm în familie.

Mâine este ziua ei de naștere. Am insistat să facem ceva special în cinstea ei. Am primit însă un răspuns ferm dar blând: „este ziua Domnului, nu a mea”.

Așa că și de dragul ei, mâine voi fi în slujire.

Din toată inima îi mulțumesc Lui pentru că mi-a călăuzit viața în așa fel încât să pot să împart bucuriile și încercările alături de Cora. Nu aș fi putut niciodată să  slujesc fără ea. Un ajutor potrivit. Cu credincioșie stă de ani de zile „în spatele frontului”. Este o sursă de culoare și bucurie pentru mine. Când trec prin „deșert” ea este umbrarul meu și al copiilor noștri.

O mamă credincioasă. O mamă care știe că cea mai mare realizare a noastră este să lăsăm în urmă o generație de bărbați credincioși, integri și curați.

Ea este femeia care stă cu smerenie în umbră, bucuroasă să mă vadă pe mine în față. Ea știe că sunt un cadou din partea lui Dumnezeu, de aceea mă oferă înapoi Domnului pentru lucrarea Lui. De multe ori știu că se simte singură pentru că mă împrumută cu credincioșie pentru nevoile altora. Dar tot ea este cea care mă încurajează atunci când alții uită să o facă. Ea este cea care își face timp să-mi asculte zbaterile sufletești, visele și năzuințele pentru viitor și să mă ajute să le transform în realitate.

Dedic soției mele următorul poem scris de un păstor pentru soția lui.

You didn’t know
The places you’d go
On the day when you said “I do”
And you’ve traveled far
To be the person you are
But leaving is so hard to do
Yes leaving is so hard to do
But with grace and with poise
You’ve withstood the noise
Of the wounded
who cry at your door
Seeking your husband
To help them find God
It seems like there’s always one more
If there’s crowns on that day
And I have my say
I’ll plead that the Lord gives you mine
For when people heard me
What they couldn’t see
Was the deepest part of my life
“Thank God for the pastor’s wife”
When I heard the call
You caught it all
The moving, the setting up new
And when your husband
hears voices
There’re few other choices
But to pray that He’s hearing aright
But you walked by faith and not sight
So many times you’ve
suffered in silence
When some use
your husband in vain
And few know the costs
of following God
In the desert, in the night, in the rain
Covered dishes and circles and smiling through pain
For others see a pastor,
a prophet, a priest
But you see a husband, a dad
But the Lord heals you secretly and gives you the grace
And I’ve seen you laugh in the night at the bad
So I wrote this song
And I won’t be long
Though you deserve so much more
‘Cause people can talk but you’ve walked the walk
You faithfully stood by the door
And nudged me to preach once more
If there’s crowns on that day and I have my say
I’ll plead that the Lord gives you mine
When people heard me
What they couldn’t see
Was the deepest part of my life
Thank God for the pastor’s wife
No, honey, let me say this,
I’ll Thank God that you were my wife. 
 
La mulți ani, Cora. Îi mulțumesc Domnului pentru că ești soția mea!
 
 
 
 
 

Despre „erezia mântuirii neamului”


Vă propun spre lecturare un dialog între Vasile Ernu și Dănuț Mănăstireanu apărut în CriticAtac.

 

Vasile Ernu: Am un copil și în câțiva ani va trebui să-l dau la școală, dar nu pot accepta ideea că pe pereții școlii sunt icoane și, mai ales, ideea de a participa la orele de religie așa cum arată ele azi. Ca om laic nu pot accepta acest lucru din principiu. Cum vezi tu predarea religiei în școli așa cum are loc ea azi?

Dănuț Mănăstireanu: Spre deosebire de tine, eu, ca anglican sacramental, nu sunt iconoclast. Așa fiind, nu mă scandalizează decât icoanele de proastă calitate. Dar nici nu socotesc că am dreptul să-ți impun regulile mele. Astfel, daca vii în casa mea, nu-mi voi da icoanele jos de pe pereți, dar nici nu te voi îndemna să le săruți, mai ales că nici eu nu fac asta (sunt mult prea protestant pentru așa ceva și prefer să-mi manifest venerația față de Cristos, de Sfânta Fecioară și de sfinți în forme mai discrete).

 

Întregul articol aici.

De la ascultare la binecuvântare


Dar în ziua aceea, Îmi voi da binecuvântarea Mea – Hagai 2:19

Lucurile viitoare ne sunt ascunse; avem totuși în această făgăduință scrisă mai sus, o oglindă care ne dă puțin să privim încă de acum anii vieții noastre, înainte de a fi.

Să luăm seama la împreujurarea la care se referă această făgăduință. Recoltele se împuținaseră, atinse de neghină, din cauza păcatelor poporului. Dar Domnul vede acum pe acei pe care i-a pedepsit astfel, că au început să asculte de Cuvântul Său și să construiască din nou templul și El se îndreaptă spre ei și le spune: „Uitați-vă dar cu băgare de seamă la cele ce s-au întâmplat până în ziua de astăzi, înainte ca să se fi pus temelia templului … dar din ziua aceea Îmi voi da binecuvântarea Mea”. Dacă și noi am trăit în vreun păcat și dacă Duhul Sfânt ne îndeamnă să renunțăm la păcat, să facem îndată acest lucru; numai așa vom putea să ne bizuim pe binecuvântarea lui Dumnezeu. Aprobarea Sa, Duhul Său și o descoperire mai adâncă a Cuvântului Său, vor fi roada acestei binecuvântări. Credincioșia noastră va fi poate pricina unei împotriviri și mai mari din partea oamenilor, dar noi vom intra într-o legătură și mai strânsă cu Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care ne va face să vedem și mai lămurit primirea noastră în El.

Doamne, eu sunt hotărât să fiu de aici înainte mai sincer cu Tine, mai conștiincios în ce privește ascultarea de învățăturile Tale și te rog în Numele Domnului Isus ca viața mea să fie binecuvântată din ce în ce mai mult.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: