Este Vladimir Pustan ecumenic?

Nu aș fi vrut să scriu această postare.
Dar pentru că Marți seară l-am avut invitat la Hațeg pe fratele Vladimir Pustan, mă simt obligat să scriu despre acest subiect. Mesajul fratelui de la Hațeg a fost bun. Ne-a chemat la mântuire, sfințire și slujire.

Dar, noi predicatorii, continuăm să predicăm și după ce ne dăm jos de la amvon.
Temerile mele s-au confirmat. La amvonul bisericii din Hațeg, fratele Pustan ne-a spus despre o viitoare oportunitate de a predica într-o biserică catolică din Timișoara.
Slavă Domnului, am spus! Și Pavel a predicat în sinagogi! Și în areopag.

Dar, apostolul nu a făcut ce a făcut fratele Pustan într-o biserică catolică: semnul crucii în semn de închinare în fața icoanelor. Și asta în fața multor evanghelici care probabil erau prezenți acolo.

Bunicii noștri au îndurat bătăi, scuipat, bocanci în spate și stat pe genunchi pe coji de nucă cu mâinile sus. De ce? Pentru că au refuzat să-și facă cruce și să sărute icoanele.

Ce rost a avut gestul fratelui Pustan? Nu înțeleg!

Cred că Fratele Pustan a greșit și a ratat ocazia de a se comporta până la sfârșitul predicii ca un adevărat evanghelic.

Scriptura condamnă idolatria și închinarea la chipuri cioplite și pictate.
În cer nu vor intra închinătorii la idoli!

Vă recomand să citiți mirarea și indignarea fratelui Cristian Ionescu ( pastor penticostal ) față de gestul fratelui Pustan.

Ce credeți despre gestul fratelui Pustan?

Continuăm evanghelizarea …

Am „încheiat” aseară la Betleem o săptămână în care seară de seară am ascultat predicarea Evangheliei. A fost o săptămână bună, din perspectiva noastră. Biserica a fost plină. Oamenii au venit. Fiecare cu motivațiile lui. Cuvântul a fost predicat.

Dar câți vor rămâne?
Câți vor decide să împlinească ce au auzit?

Bătălia continuă! Lupta este în toi

Ce trebuie să facem imediat după o săptămână de evanghelizare?

1. Să ne rugăm! Sămânța Cuvântului a fost aruncată înspre inimile ascutătorilor. Știm că o parte a fost furată de „păsările” diavolului. Nu ați observat cum sună câte un celular chiar în momentul cel mai crucial al mesajului? Ne rugăm ca sămânța căzută în pământ bun să nu fie înăbușită de griji, plăceri sau temeri. Continuăm să ne rugăm și pentru predicatorii care au slujit. Vor fi atacați de cel rău.

2. Continuăm să facem evanghelizare. Evanghelizarea este o slujire a bisericii locale. După o astfel de săptămână de evanghelizare, biserica locală este într-un mare pericol. Săptămâna care a trecut poate să se transforme într-o pernă a leneviei. Nu ne permitem să spunem: „am făcut evanghelizare”. Ooo, nu! Continuăm să căutăm suflete pierdute.

3. Păstrarea mărturiei curate. Se vorbește mult despre „mărturiile tăcute”. O evanghelizare fără vorbe. Cu viața. Este importată această formă de pre-evanghelizare. Mai ales în lumea noastră neîncrezătoare în ce privește „vorbăriile goale”. Ce folos să predică frumos cu gura și urât cu fapta? Atenție! Astăzi trebuie să trăim ce am predicat ieri!