Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “decembrie, 2011”

O mai curată sărbătoare


Bunul meu prieten, Caius Bodi, păstor la Tunarii Vechi, județul Dolj, mi-a trimis o excelentă poezie. Este adresată tututor celor de la „Betleem” Hațeg.

 

1. Când S-a născut copilul Rege

În staulul din Betleem

A fost misterul întrupării

Momentul cel mai sfânt, suprem.

 

2. În cea mai sfântă simplitate

În fân, în iesle, în scutec pus,

A coborât supremul Șilo

Și Dumnezeul cel de Sus.

 

3. Nu vom pricepe niciodată

Amețitoarea taină, când

Văzduhul plin de sfinții îngeri

Au colindat păstori, cântând.

 

4. Acolo-i Bucuria noastră

Învăluită-n taine mari

Cu magi veniți din depărtare

Istorii scrise-n slove tari.

 

5. Noi vă dorim cu-ntregu suflet

La Hațeg, și la „Betleem”

O mai curată sărbătoare,

Căci frați scumpi, noi, în voi avem.

 

6. Și Domnul, Cel născut în iesle

S-Vă umple inimile cu mult Har

Și cea mai dulce bucurie

Să vă pătrundă, astăzi, iar.

 

7. Isus, Copilul născut nouă

Să vă aducă bucurii

Ce n-au să piară, niciodată,

Nici pe pământ, nici în vecii.

 

( Cu dragoste, pentru frații noștri de la „Betleem”- Hațeg.

Caius, Violeta, copiii )

Noapte de Crăciun


Vă doresc un Crăciun cu Isus!


Doresc tuturor cititorilor și privitorilor acestui blog un Crăciun fericit, liniștit, modest, plin de bucuria și pacea de sus.

Vă doresc un Crăciun cu … Isus!

Sărbători pline de har!

Crăciunul în context


The Story of Christmas – An Animation from Grace in Cranberry on Vimeo.

Biserica nu-i fundație sau asociație familială!


Avem de-a face tot mai mult cu organizații para-bisericești care fac o seamă întreagă de activități, misiuni, ajutorări sociale, conferințe sau întâlniri de tineret. Esta aceasta un lucru benefic pentru Biserica lui Cristos?

Depinde!

Dacă aceste organizații sau fundații rămân în hotarele corecte, ele pot fi un ajutor pentru biserică. Atunci când vorbim despre credință, convingeri și practici, marea întrebare este: „Ce spune Biblia?”.

Dar ce spune Biblia despre fundații și asociațiile creștine?

Am putea să răspundem repede: Nimic!

Și atunci?

Atunci, unii cred că dacă Biblia nu vorbește clar despre anumite lucruri, avem libertatea să facem cum vrem, cum ne place și cum funcționează cel mai eficient.

Aceasta este o mare greșeală. Nu suntem liberi să facem ce vrem și cum ne place. Gândurile noastre și planurile noastre nu sunt conduse de pragmatismul americănesc care ne invadează bisericile. Ci, autoritatea care dă tonul este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

Ce facem cu lucrurile pe care Biblia nu le tratează în mod clar? Le tratăm în lumina lucrurilor care sunt scrise foarte clar în Biblie.

Când Dumnezeu a dezvăluit maniera prin care va dezvălui lumii planul și misiunea Sa, aceasta a fost prin Biserică. Când apostolul Pavel l-a trimis pe Tit și Timotei să-i încurajeze pe credincioși, i-a trimis să edifice biserici, nu să deschidă fundații. Epistolele pastorale pe care le avem în Biblie sunt destinate unor …. biserici!

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a ales să fie reprezentat în lumea aceasta de către Biserică!

Nu vreau să spun că fundațiile și asociațiile nu sunt valoroase pentru atât de mulți oameni. Dar nu sunt absolut necesare pentru viața creștină.

Asociațiile și fundațiile creștine pot ajuta biserica locală să-și împlinească scopul și mandatul în această lume, dar nu pot fi așezate pe celași raft alături de biserică.

Ce ar trebui să fie o asociație/fundație creștină?

Cred că ele vin alături de biserică pentru slujire. Ele pot ajuta biserica să slujească în anumite domenii: studenți, săraci, copiii orfani, familiști, misiune, construcții, etc. Ele sunt ajutoare. Fundația creștină nu este un partener egal cu Biserica!

Îmi amintesc discuția pe care am avut-o cu un reprezentat al unei asociații de misiune care dorea să lucreze alături de biserica noastră. Ne-am blocat la discuțiile despre cine va conduce misiunea de evanghelizare în satele din jurul Hațegului: asociația sau biserica locală?  Ei spuneau: noi dăm banii, noi conducem! Eu spuneam: voi dați banii, biserica conduce! Nu le-a plăcut și parteneriatul a murit!

Asociația/fundația creștină nu este:

  • principala sursă de învățătură a credinciosului.
  • primcipala sursă de părtășie a credinciosului.
  • principala sursă de autoritate pentru credincios.
  • principalul loc de slujire a credinciosului.
  • locul unde credinciosul mănâncă Cina Domnului.
  • locul unde credinciosul să fie botezat.
  • o organizație care să aibe autoritate asupra bisericii locale.
  • permanentă – se poate și ar trebui să fie dizolvate atunci când își pierde menirea.
Încă o dată, vreau să precizez că nu arunc cu noroi în fundațiile și asociațiile creștine care fac o lucrarea extraordinară alături de bisericile locale. Biserica locală are aliați în bătăliile pe care le duce în vremea de astăzi. Și unul din aliați este fundația sau asociația creștină.
Dar este doar un aliat.
Biserica este armata de care se folosește Dumnezeu pentru a ajunge la victoria deja câștigată!
Credeți că vreo asociație creștină va putea înlocui biserica locală?

Predicator sau Politician?


Observ şi eu că în ultima vreme politicienii dau târcoale amvoanelor şi bisericilor. Şi noi ştim de ce!

Cred că politica nu are ce căuta la amvon şi nici în biserică.

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu vreau să merg prin lumea asta cu ochelari de cal. Şi nici nu promovez izolaţionismul. Nu cred că este nimic păcătos în implicarea publică socială. Dacă cineva vrea să devină consilier, primar sau senator, are toată libertatea şi toată încurajarea mea.

Cu o singură excepţie însă: să nu fie păstor şi să o facă numai pentru slava lui Dumnezeu.

1 Timotei 4:12 este valabil pentru orice creştin:

Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cei care sunt pocăiţi şi sunt implicaţi în politică. Dar un lucru aş vrea să fie clar: activismul politic este o vocaţie diferită de cea de păstor.

Este imposibil să fii un bun păstor şi în acelaşi timp un bun politician.

Puterea Politica nu are nimic comun cu Puterea Spirituală.

Dacă privim la priorităţile bisericii din Noul Testament nu vom găsi nimic despre accesul în guvern. Ne uităm la profilul pe care Scriptura îl aşează pentru păstori şi nu vom găsi nimic despre abilităţi politice. Unii din ucenici au încercat să-l convingă pe Domnul Isus că ar fi mult mai eficient dacă ar forma un guvern. Răspunsul Mântuitorului a fost un categoric: NU!

În faţa unui politician, Domnul a spus:

„Împărăţia Mea nu este din lumea asta.”

În împărăţia Domnului, dacă vrei să ocupi postul cel mai mare, trebuie să ocupi mai întâi pe cel mai mic. Cu aşa reguli, nu vei intra în nici un parlament pământesc.

Nu cred că viciile şi bolile societăţii în care trăim au un remediu legislativ. Dacă ne imaginăm că activismul politic este calea cea mai eficientă de a influenţa societatea ( cultura ) atunci ne înşelăm în stil mare. Nu cred că Biserica va câştiga lumea pentru Cristos făcând lobby pe holurile parlamentului fie el european sau dâmboviţean.

Cred cu tărie că priorităţile şi încrederea noastră trebuiesc puse în alt loc. Singura putere care ne poate salva de viruşii spirituali care zburdă prin societatea noastră este puterea Evangheliei Domnului Isus. Această Evanghelie are puterea de a regenera inima mea şi a ta şi a tuturor românilor. Şi a fiecărui om din lumea asta!

1 Corinteni 1:21

Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

Predicarea, nu lobby-ul, este metoda de a face cunoscut Adevărul.

Ni se spune că dacă vrem să fim auziţi, trebuie să o facem printr-un proces democratic. Trebuie să facem campanie şi să stăm în spatele acelei legislaţii sau a politicienilor care ne suţin părerile, opiniile şi punctele de vedere.

Dar nu asta e calea biblică de a face cunoscut Adevărul! Predicarea în public este maniera biblică prin care biserica lui Cristos îşi spune Mesajul.

Apostolul Pavel nu a încercat să conducă maşinăria politică, sau să impresioneze intelectualii din academie şi nici să atragă vedetele din industria de divertisment spre admiraţia poporului.

Nimic altceva decât pe Cristos cel răstignit.

1 Corinteni 1:22

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.


Unde ajung copiii avortați?


Operaţia de întrerupere de sarcină a fetiţei de 11 ani s-a încheiat vineri. Familia de români se va întoarce în ţară săptămâna asta. Doctorii se vor spăla pe mâini iar noi vom ofta încă o dată şi ne vom întoarce la ale noastre.

Dar unde este copilaşul de 18 săptămâni care a fost avortat?

Era o fiinţă umană! Era un copil. Dar a fost ucis! Nu vreau acum să discutăm motivaţiile acestui act. Ele sunt pragmatice şi uneori extrem de delicate.

Dar totuşi, gestul oricât de logic şi pragmatic ar suna se numeşte: crimă!

Vă mai amintiţi de Samuel Armus? Avea 21 de săptămâni. Era încă în burtica mamei şi a fost depistat cu o boală numită spină bifidă. Avortul a fost prima opţiune a „specialiştilor”. Dar mama a refuzat. La operaţie, fotograful Michael Clancy a văzut cum mânuţa bebeluşului iese din uter şi apucă degetul doctorului care-l opera. După ce doctorul i-a dat degetul, mânuţa l-a strâns.

Cred că viaţa începe în momentul când cei 23 de cromozomi se întâlnesc cu ceilalţi 23 iar Dumnezeu pune duh de viaţă acolo. Se formează astfel o viaţă. O viaţă de om. O viaţă care începe acolo în pântecul mamei dar unde se termină? Şi cine decide sfârşitul acelei vieţi? Iată întrebări la care trebuie să răspundem!

Oare părinţii fetiţei de 11 ani au avut parte de vreo consiliere? Ce fel de consiliere au avut?

Dar acum decizia a fost luată! S-a scăpat de copil!

Şi ce mă sperie este cât de uşor s-a scăpat de el!

Am scăpat de copil, dar nu de consecinţe!

Eu cred că numele acelui micuţ este scris în Cartea Vieţii!

Oricine nu a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc. Apocalipsa 20:15

Toţi care am venit la viaţă avem numele scris în acea carte. Dar numele rămâne acolo în funcţie de atitudinea faţă de Dumnezeu şi de salvarea oferită. Tot în Apocalipsa găsim următorul verset

Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Apoc. 3:5

Micuţul nostru nu a apucat să facă, nici să decidă absolut nimic ca să poată să fie cumva şters de acolo!

Mă gândesc la Scriptura din 1 Sam.1:8-2:21 şi la Ieremia 1:5 care ne spune că Dumnezeu ne alege încă din pântec. Mă gândesc la Iacov 4:17 la Luca 18:15-17 la băieţelul lui David şi al lui Batşeba în 2 Samuel 12 şi cred că mă pot baza pe harul, bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să spun că am convingerea că aceşti micuţi sunt în cerul lui Dumnezeu.

Mă gândesc acum la ce urmează. Care este următoarea mutare a Nimicitorului?

Dacă am început să scăpăm tot mai uşor de copii noştri, ştiţi ce cred eu că urmează? „Avortul” bunicilor noştri? Şi argumente, nici o problemă, vom găsi cu grămada! 😦

Domne, fie mila Ta peste noi!

Pocnit de Duhul Sfânt


Sper că aţi avut o duminică frumoasă şi binecuvântată.

E luni şi vă împărtăşesc o ştire pe care am citit-o recent.

http://www.foxnews.com/story/0,2933,379881,00.html

Matt Lincoln a dat biserica Lakewind în judecată cerând despăgubiri de 2.5 milioane dolari.

Ce s-a întâmplat? L-a lovit Duhul Sfânt! 🙂

A primit Duhul Sfânt şi a căzut pe spate, dar nu au fost cei care trebuiau să-l prindă (catchers). În bisericile carismatice sunt câţiva bărbaţi care stau în spatele tău gata să te prindă când „le loveşte” Duhul.

Admir sinceritatea unor credincioşi, dar sinceritatea fără cunoaşterea adevărului nu ajută la nimic. E chiar…periculos!
La întâmplarea de mai sus îmi pun câteva întrebări:
  • Este trântirea şi lovirea oamenilor o lucrare a Duhului Sfânt? Atunci când Duhul intervine în viaţa unei persoane, acea persoană îşi pierde controlul? Apostolul Pavel le spunea celor din Corint că „Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor”.
  • Dacă Duhul Sfânt, acest Paraclet promis, a fost la lucru în viaţa acestui bărbat, oare nu ştia  ce o să i se întâmple? Şi dacă ştia că va avea un accident grav, nu putea să-i „călăuzească” pe cei cu „prinsoarea” să vină repede în spatele lui?
  • Dacă tot s-a lovit la cap rău, de ce predicatorul nu s-a atins de capul lui şi să-l vindece instantaneu ?
Cred că nu era vorba despre Duhul Sfânt ci de durul „sfânt” 🙂
Să aveţi o săptămână sub călăuzirea Mângâietorului!

Valurile culturii continuă să ne lovească!


Valurile lovesc cu multă furie temeliile casei. Vor prăbuşirea ei. Dar ea se încăpăţânează să rămână mai puternică ca oricând. „…pentru că avea temelia zidită pe stâncă.”

La o postare despre Valurile Festival-urilor, iată comentariul unuia care se dă drept pastor:

Penibil anunt. Pacat ca nu intelegem ce inseamna sa fim alaturi de cei nemantuiti si sa ii castigam pentru Hristos.”

Şi eu cred că ar trebui să avem un impact asupra culturii în care trăim. Dar, fraţilor, nu uitaţi că nu o putem face oricum şi cum ni se pare nouă că ar fi mai eficient. Avem principii clare în Scriptură pentru o evanghelizare contemporană.

1 Corinteni 1:21 este un principiu pe care l-am uitat:

Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi, prin nebunia propovăduirii crucii.

Deci, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care le spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună şi nu politicul sau activismul social.

Predicarea Cuvântului este metoda prin care „injectăm” adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale. Acesta este adevărul care domină prima parte a epistolei către Corint.

Mesajul pe care îl avem de predicat cât şi metoda noastră de predicare este în ochii înţelepciunii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte absolut de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră şi a societăţii greceşti din secolul 1.

Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice. Strategii care caută să-i câştige pe oameni prin impresionarea lor, prin distrarea lor şi prin amuzament. O altă strategie este de a-i impresiona pe oameni cu inteligenţa şi abilităţile noastre.

Iată cum începe capitolul 2:

1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5. pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Apoi, apostolul Pavel adaugă în versetul 8:

şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Apostolul Pavel proclamă un adevăr care este incompatibil cu maşinăria politică a acestei lumi. Apostolul nu încearcă să facă Evanghelia mai atractivă sau mai acceptabilă, ci o predică simplu şi curat!

E uşor să faci asta? Absolut deloc! Chiar şi marele apostol Pavel, a venit în mijlocul unei societăţi şi culturi atât de sofisticate şi avansate încât a

fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Iată ce spune un alt comentator pe blogul acesta:

Aceasta petitie este cu adevarat un raspuns la situatia Bisericii Evanghelice, care este rupta de contextul societatii. Cred ca studentii de la Oradea (C.d.E) ar trebui sa deschida o manastire pentru acestia. Imi pare rau sa observ ca deseori omul este atat de inchis la minte. Cosmin

Haideţi să ne imaginăm că apostolul Pavel ar fi invitat să facă parte din comitetul de referinţă şi organizare a unei mari evanghelizări pe stadion la noi în ţară. Ce atitudine ar lua el?

Sunt ferm convis că cometatorul meu ar fi spus la fel şi despre el: „îmi pare rău să observ că deseori omul (acesta) este atât de închis la minte.”

Pentru că apostolul Pavel are o singură opţiune. Are „o anume poziţie încăpăţânată” dacă ar fi să-l citez pe fratele Alin Cristea vorbind despre poziţia celor de la Emanuel Oradea.

Încăpăţânarea lui este că nu vrea să ştie nimic altceva decât pe Cristos şi pe El răstignit.

1 Corinteni 1:22:

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;

Bun atunci. Dacă urmăm strategiile şi pliantele celor care ne promit succes la evanghelizări, ce ar trebui să facem?

Să le dăm iudeilor minuni! Şi să le predicăm înţelepciune grecilor!

Asta caută, asta le dăm. Asta e cultura, ne adaptăm. Vor hip-hop, le dăm hip-hop. Vor rock şi sport extrem, le dăm rock şi sport extrem.

Ooo, ştiu că Evanghelia nu este eliminată total din „repertoriu”. Ştiu că este şi un mesaj de vreo 20 de minute. Dar acest mesaj este modelat, pliat şi aşezat în aşa fel încât să pară înţelepciune în faţa omenilor care caută un mesaj cu ceva arome interesante, exotice.

În faţa acestei audienţe, apostolul Pavel, la fel ca şi noi face altceva. Iată că din nou vom fi acuzaţi de încăpăţânare ):

dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie

„Iudeii” vor rock, noi le dăm „pricini de poticnire”.

„Grecii” vor înţelepciune, noi le dăm „o nebunie”.

De ce facem asta?

Că suntem încăpăţânaţi?

Că suntem loiali fratelui Paul Negruţ?

Că vrem să fim noi CONTRA la orice?

NU!

Citiţi vă rog în cotinuare:

..dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Da, numai anumiţi oameni recunosc puterea şi înţelepciunea Evangheliei: „cei care sunt chemaţi”.

Cei aleşi.

Aceştia vor răspunde la ACEASTĂ înţelepciune. Predicarea clară a Evangheliei este superioară oricărei stratageme politice sau de divertisment.

Divertismentul, amuzamentul, circul creştin, programele educaţionale, agendele legislative, alianţele politice sunt acele lucruri pe care apostolul le sumarizează în două cuvinte: „înţelepciunea oamenilor”.

Mandatul nostru este altul: PROCLAMAREA EVANGHELIEI!

Prăjitura mea preferată


Sunt unele lucruri, persoane sau experienţe pe care le punem în sertarul cu eticheta „cel mai” sau „cea mai”.

În funcţie de ele le comparăm pe celelalte.

Astăzi vreau să vă împărtăşesc care este CEA MAI….. bună prăjitură de cumpărat. Nu vorbesc de cheese cake-ul făcut de Cora. O bunătate. Şi nici de torturile Joffre făcute de mama Mariţa. Şi cu nici un chip de plăcinta cu dovleac şi un pic de scorţişoară făcută de mama. Vorbim de prăjituri de cumpărat. După părerea şi gustul meu.

Cremeşul? Îmi place, dar nu e… CEA MAI.
Doboşul? Acceptabil, dar nu e….CEA MAI.

Savarina? Prăjitura copilăriei mele ( costa 3 lei ), dar nu e…CEA MAI.

Diplomatul? Cu toată „diplomaţia” trebuie să spun: nu e CEA MAI.

Eclerul? Accept cu plăcere oricând un ecler, dar…. nu vă supăraţi, nu e …CEA MAI.

Gata, să terminăm cu listarea că facem diabet dacă mai continuăm aşa 🙂

CEA MAI bună prăjitură este…..BACLAVAUA.

Da. Baclavaua. Aia turcească. Made by turci. Original. Cine a mâncat ştie ce vorbesc.

Baclavaua de la Constanţa mea natală, pe care vecinii noştri turci o pregăteau. Uuuuunde e? Unde eşti Altaaane?

Altan a fost cel mai bun prieten turc din copilărie. Stătea la parter.

Acum ce mai pot face?

Mă mulţumesc cu ce găsesc pe la supermarketurile autohtone. Aşa doar de poftă!

Deci, astăzi avem BACLAVA. Mâine..vom vedea şi ..vom mânca (ca şi Eva) 🙂

baklava.jpg

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: