Valurile lovesc cu multă furie temeliile casei. Vor prăbuşirea ei. Dar ea se încăpăţânează să rămână mai puternică ca oricând. „…pentru că avea temelia zidită pe stâncă.”
La o postare despre Valurile Festival-urilor, iată comentariul unuia care se dă drept pastor:
„Penibil anunt. Pacat ca nu intelegem ce inseamna sa fim alaturi de cei nemantuiti si sa ii castigam pentru Hristos.”
Şi eu cred că ar trebui să avem un impact asupra culturii în care trăim. Dar, fraţilor, nu uitaţi că nu o putem face oricum şi cum ni se pare nouă că ar fi mai eficient. Avem principii clare în Scriptură pentru o evanghelizare contemporană.
1 Corinteni 1:21 este un principiu pe care l-am uitat:
Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi, prin nebunia propovăduirii crucii.
Deci, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care le spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună şi nu politicul sau activismul social.
Predicarea Cuvântului este metoda prin care „injectăm” adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale. Acesta este adevărul care domină prima parte a epistolei către Corint.
Mesajul pe care îl avem de predicat cât şi metoda noastră de predicare este în ochii înţelepciunii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte absolut de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră şi a societăţii greceşti din secolul 1.
Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice. Strategii care caută să-i câştige pe oameni prin impresionarea lor, prin distrarea lor şi prin amuzament. O altă strategie este de a-i impresiona pe oameni cu inteligenţa şi abilităţile noastre.
Iată cum începe capitolul 2:
1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3. Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4. Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5. pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Apoi, apostolul Pavel adaugă în versetul 8:
şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
Apostolul Pavel proclamă un adevăr care este incompatibil cu maşinăria politică a acestei lumi. Apostolul nu încearcă să facă Evanghelia mai atractivă sau mai acceptabilă, ci o predică simplu şi curat!
E uşor să faci asta? Absolut deloc! Chiar şi marele apostol Pavel, a venit în mijlocul unei societăţi şi culturi atât de sofisticate şi avansate încât a
fost slab, fricos şi plin de cutremur.
Iată ce spune un alt comentator pe blogul acesta:
Aceasta petitie este cu adevarat un raspuns la situatia Bisericii Evanghelice, care este rupta de contextul societatii. Cred ca studentii de la Oradea (C.d.E) ar trebui sa deschida o manastire pentru acestia. Imi pare rau sa observ ca deseori omul este atat de inchis la minte. Cosmin
Haideţi să ne imaginăm că apostolul Pavel ar fi invitat să facă parte din comitetul de referinţă şi organizare a unei mari evanghelizări pe stadion la noi în ţară. Ce atitudine ar lua el?
Sunt ferm convis că cometatorul meu ar fi spus la fel şi despre el: „îmi pare rău să observ că deseori omul (acesta) este atât de închis la minte.”
Pentru că apostolul Pavel are o singură opţiune. Are „o anume poziţie încăpăţânată” dacă ar fi să-l citez pe fratele Alin Cristea vorbind despre poziţia celor de la Emanuel Oradea.
Încăpăţânarea lui este că nu vrea să ştie nimic altceva decât pe Cristos şi pe El răstignit.
1 Corinteni 1:22:
Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;
Bun atunci. Dacă urmăm strategiile şi pliantele celor care ne promit succes la evanghelizări, ce ar trebui să facem?
Să le dăm iudeilor minuni! Şi să le predicăm înţelepciune grecilor!
Asta caută, asta le dăm. Asta e cultura, ne adaptăm. Vor hip-hop, le dăm hip-hop. Vor rock şi sport extrem, le dăm rock şi sport extrem.
Ooo, ştiu că Evanghelia nu este eliminată total din „repertoriu”. Ştiu că este şi un mesaj de vreo 20 de minute. Dar acest mesaj este modelat, pliat şi aşezat în aşa fel încât să pară înţelepciune în faţa omenilor care caută un mesaj cu ceva arome interesante, exotice.
În faţa acestei audienţe, apostolul Pavel, la fel ca şi noi face altceva. Iată că din nou vom fi acuzaţi de încăpăţânare ):
dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie
„Iudeii” vor rock, noi le dăm „pricini de poticnire”.
„Grecii” vor înţelepciune, noi le dăm „o nebunie”.
De ce facem asta?
Că suntem încăpăţânaţi?
Că suntem loiali fratelui Paul Negruţ?
Că vrem să fim noi CONTRA la orice?
NU!
Citiţi vă rog în cotinuare:
..dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Da, numai anumiţi oameni recunosc puterea şi înţelepciunea Evangheliei: „cei care sunt chemaţi”.
Cei aleşi.
Aceştia vor răspunde la ACEASTĂ înţelepciune. Predicarea clară a Evangheliei este superioară oricărei stratageme politice sau de divertisment.
Divertismentul, amuzamentul, circul creştin, programele educaţionale, agendele legislative, alianţele politice sunt acele lucruri pe care apostolul le sumarizează în două cuvinte: „înţelepciunea oamenilor”.
Mandatul nostru este altul: PROCLAMAREA EVANGHELIEI!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Ambasadorul 