Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Biserica formată din mădulare sau clienți?


Prin anii 60 se auzeau strigătele celor ce manifestau pe străzile Americii, purtând lozinci pe care erau scrise cuvintele: „Jesus-Yes, Christianity-No”.

Un tânăr păstor a fost întrebat cum se simte în slujire. Răspunsul: „Slujirea ar fi minunată dacă nu ar exista oamenii” 🙂

Mie mi se pare că vremurile anilor 60 ne dau târcoale iarăşi. Otrava este aceeaşi. Strigătele sunt mai rafinate şi mai civilizate. Argumentele, frumos ambalate. Mesajele, cu arome de spiritualitate. Dar otrava este mai letală ca oricând.

Vremuri în care îl vrem pe Isus, dar fără biserică.

Imaginaţi-vă un cuplu de tineri care vine într-o biserică locală. E prima lor vizită. Le place cântarea, programul şi corul. Şi predicile păstorului sunt o adevărată binecuvântare. După un an de zile, poate şi mai bine, păstorul sau un prezbiter mai bătrân se apropie de ei şi le sugerează să-şi formalizeze afilierea lor la biserică devenind membrii. Dar ei refuză policos sau devin dintr-o dată foarte iritaţi. Pastorul imediat le oferă câteva locuri de slujire atractive în biserică unde slujirea lor ar fi pe deplin apreciată. Nici un succes. După nici o lună, cuplul părăseşte biserica în căutarea unui alt locşor umbrit de dulcea anonimitate.

Până aici relatarea este ficţiune. Dar eu cred că astfel de vremuri vor deveni în curând realitate şi la noi.

De ce începem să avem oameni care vin la biserică dar care nu mai vor să fie membrii ai bisericii respective? De ce avem membrii care nu se implică în mod serios în construcţia şi edificarea bisericii? De ce facem legământ cu Isus, dar nu şi cu biserica locală? De ce pretindem că avem o relaţie super cu Dumnezeu, dar nu are nici un rost o relaţie cu biserica locală?

Lipsa de interes pentru membralitate şi pentru a intra într-un „legământ” cu o biserica locală este o molipsire de fobia societăţii faţă de orice angajament. Doar priviţi pentru un moment la subiectul căsătoriei. Nu este practic să se mai semneze nişte hârti. Ce rost au hârtiile când este iubire. Şi dacă este dragoste de ce să se strice frumuseţe de relaţie cu nişte certificate? Tinerii îşi trăiesc iubirea, dezlegaţi fiind de orice angajament neconfortabil. Că dacă se leagă prin semnătură, atunci „lipeala” este mai puternică. Îi cam pentru toată viaţa. „Şi la bine şi la rău”. Aşa că fata şi băiatul stau împreună, dar stau în aşteptarea „lozului cel mare”.

Şi am mai împrumutat ceva: pofta de a consuma! Mai ales după 89, „lumea” ne-a învăţat cum să facem cumpărături. Te duci şi stai prin magazine, dar…..nu cumperi nimic. Doar observi, probezi, discuţi, încerci, guşti, dar…NU cumperi. NU semnezi. NU promiţi. Şi după ce ai încercat, te duci înapoi şi …afli că s-a vândut deja.
Mentalitatea asta ne-a afectat şi gândirea despre biserică. Nu contează membralitatea atâta timp cât îl iubesc pe Domnul. Stau aici până găsesc ceva mai bun. Nu mă implic. Nu slujesc. Nu promit. Nu fac valuri. Doar consum sperând că spectacolul este unul reuşit. Dacă nu este, sper să fie Duminica viitoare.

Dar trebuie să recunosc că unii au ajuns aici pentru că liderii şi păstorii lor i-au învăţat să fie aşa. Avem păstori şi lideri care se comportă cu „enoriaşii” ca şi cu „clienţii”. O Duminică reuşită este una în care „clientul” pleacă satisfăcut de „meniul” oferit. Au inventat tot felul de progrămele şi reuniuni care să-i atragă şi să-i mulţumească. Sunt serviţi cu un meniu – all inclusive.

Oare, ce înseamnă membralitatea într-o biserică?

De ce este mai bine să fii membru decât un simplu aparţinător?

De ce este bine să „te legi” de o biserică, chiar dacă asta înseamnă obligaţii viitoare?

Ce înseamnă să fii un membru activ în biserică?

Cum ar trebui să trăiască practic un membru al bisericii?

Dar, mai întâi o întrebare de bază: Ce este biserica?

– biserica nu este o asociaţie de locatari care se întâmplă să creadă cam aceleaşi lucruri. Când devin membru într-o biserică, nu devin membru într-o asociaţie de voluntari.

– biserica nu este o clădire. O clădire este un loc de întâlnire.

– biserica nu este o organizaţie non-profit care are anumite obiective. Nu fac parte dintr-o societate filantropică atunci când devin membru în biserică.

Biserica este o adunare de oameni care mărturisesc şi dovedesc că au fost mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, prin credinţa în numai Domnul Isus.

Biserica este un comunitate locală de oameni dedicaţi lui Dumnezeu şi unii altora.

Biserica este o imagine a înţelepciunii şi slavei lui Dumnezeu ( Efes.3:10 ).

Anunțuri

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: