Umilința inevitabilă

Ascultarea de Domnul aduce în viață umilință și rușine. Ne uităm la Domnul Isus care în ascultare de Domnul a ajuns atârnat dezbrăcat pe o cruce. Privim la Osea care a fost umilit când Dumnezeu i-a cerut să se însoare cu o prostitoată. Maria, a ascultat de Domnul și toată lumea a râs de sarcina ei „de la Duhul Sfânt”. Apostolul Pavel, în ascultare de Domnul, a fost biciuit, înfometat, lipsit de îmbrăcăminte. Ieremia pentru că a predicat Cuvântul a fost aruncat într-o groapă de noroi. Alții au fost omorâți cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, pribegind îmbrăcați î cojoace și în piei de capre.

Când suntem umiliți pentru că stăm lângă Domnul, să nu uităm că în acele momente ne aflăm într-o excelentă și deosebită companie.

Să vă dea Domnul har și astăzi!

 

Ați fost vreodată umiliți pentru că ați stat lângă Domnul?

Cum arată iarna copilăriei noastre

Ieri am fost în misiune. Înăuntru focul trosnea în sobă. Cele două surori și un frate cântau. Fratele M. ne aștepta cu zâmbetul pe față lângă ușa de la intrare. Ceasul de pe perete se oprise la ora șapte. Am cânta, ne-am rugat. Au mai venit și alte persoane din sat. Am cântat din nou. Am citit din Scriptură și ne-am desfătat în Cuvânt. În astfel de momente îmi amintesc de vremea copilăriei. Când în bisericile de sat focul trosnea, cântările răsunau, rugăciunile erau însoțite de lacrimi, iar ceasul …. nu funcționa.

Dar ieri nu numai atmosfera din biserică mi-a amintit de copilărie. Ci și atmosfera de afară. Unul dintre frații cu care am mers, a rămas blocat l-a peisajul care se desfășura înaintea ochilor noștri. Expresia fratelui: „aceasta este iarna copilăriei mele”.

Am regretat că nu am aparat de fotografiat. Dar am găsit câteva imagini care se apropie de ceea ce am văzut ieri.

Ce amintiri v-au trezit imaginile? 

De ce nu toți creștinii merg în cer

Nu toți cei care pretind că sunt creștini ajung în cer!

Pentru că nu toți au experiența reală, obiectivă a nașterii din nou.

Avem în Noul Testament o pildă aparte. Este spusă de Domnul Isus. Pilda Neghinei din Matei 13. Un vrăjmaș a semănat neghină pe când dormeau muncitorii în țarina unui om. Când s-au trezit, au înțeles că trebuie să facă ceva. Să o smulgă! Dar, omul le-a spus că nu-i o idee bună. Ar trebui să fie lăsate să crească împreună până la seceriș.

Cu toate că Domnul Isus explică și traduce înțelesul pildei, mesajul ei este uneori ratat.

Iată câteva aplicații pentru noi:

1. Nu este chemarea noastră să curățăm tot răul din lume. Știu. Cei răi, cei corupți, ne provoacă dezgust. Dar ei vor rămâne în lume până la ziua judecății. Credeți că dacă ne strângem suficienți de mulți în piața Universității, vom scăpa de corupții din țara asta? Poate de unii. Vor veni alții. Să ne mutăm în piață atunci? Chemarea noastră estesă predicăm Adevărul. Să-l întrupăm în trăirea noastră.
2. Chemarea noastră este să ne străduim să avem o biserică curată. Pilda aceasta nu se interferează cu disciplina bisericească. Da, unii au tras repede învățătura că trebuie să-i îngăduim pe toți în părtăția bisericii până când Dumnezeu ne va judecata pe toți. O astfel de idee în ciuda popularității ei este străină învățăturii Domnului Isus.
3. Cristos Domnul are o îndelungă răbdare ca să ne ofere nouă, celor cu adevărat ai Lui, posibilitatea de a crește spiritual. Ați auzit exprimarea uimirii: „cum de-i mai rabdă Dumnezeu?” Răspunsul: de dragul nostru! Pe ei îi păstrează pentru judecată, iar pe noi pentru răsplata veșnică cu El.
4. Judecata lui Dumnezeu este o realitate. Iadul este un loc real. Pedeapsa este incontestabilă. Nu-i doar sperietoare pentru naivi. Cuptorul aprins este aievea.

Ce mai putem învăța din această pildă? 

O invitație pentru tine

Cred în puterea unității. Dar într-o unitate organică. Unitatea în scopuri și țeluri. Unitatea în obiective și în valori. Unitatea circumstanțială se dizolvă atunci când decorul se schimbă. Unitatea din jurul convingerilor rezistă în ciuda intemperiilor circumstanțiale.

Îmi doresc ca și acest blog să fie încă o platformă de unde adevărul care unește să fie rostit. Rostit clar și frumos. Rostit poate în stiluri diferite, dar adevărul este și rămâne adevăr.

Voi redeschide ușa acestui blog tututor celor care iubesc Cuvântul Adevărului. Tututor celor ce doresc să scrie un scurt articol, meditații sau studii care să fie benefice cititorilor acestui blog.

Deja am invitat câțiva „musafiri” pe care abia aștept să-i cunoașteți și să le citiți articolele. Le mulțumesc tare mult că au acceptat invitația mea. Au fost invitați pentru a scrie special pentru acest blog.

Voi încerca o dată pe săptămână să avem un „guest post” aici la „Ambasadorul”. Musafirii vor avea prioritate și la comentarii.

Dar ușa blogului este deschisă și pentru alții pe care nu-i cunosc ( încă ). Dacă doriți să scrieți un articol pe blogul „Ambasadorul” sunteți bine-venit.

Aș vrea să vă reamintesc însă câteva detalii:

Subiectul postărilor trebuie să se încadreze în următoarele teme generale:

– teologie & teologie practică

– spiritualitate; cultură; societate; politică;

– conducere și managementul bisericesc

– social media & internet

– mărturii practice ale umblării cu Domnul

– misiune; homiletică; consiliere; recenzii de cărți creștine;

– și umor sănătos, curat.

Articolul este preferat să se încadreze între 300 și 600 de cuvinte. Dacă articolul a mai fost publicat pe alte bloguri vă rog să specificați acest lucru.

Voi încerca să corectez articolul dacă voi observa vreo greșeală de tipar sau de gramatică. Dacă voi face schimbări substanțiale vă voi trimite prin e-mail articolul cu schimbarea respectivă așteptând acordul d-voastră.

Îmi voi rezerva dreptul de a face o introducere sau o concluzie la articolul scris de d-voastră.

Faptul că cineva îmi trimite un articol pentru blog-ul „Ambasadorul” nu înseamnă că obligatoriu este și publicat. Singurele articole care vor fi publicate vor fi cele pe care conform discernământul meu am certitudinea că aduc edificare și valoare cititorilor blogului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.

Dacă doriți să scrieți un articol pe blogul „Ambasadorul” vă rog:

• să-mi trimiteți un e-mail cu articolul. O scurtă biografie este absolut necesară pentru a vă prezenta cititorilor.
• specificați blogul personal sau adresa de twitter & facebook.
• confirmați că veți participa activ la comentariile lăsate la articol. Cititorii așteaptă aceast lucru.

„Ușa harului” la Tătărășeni

O slujire frumoasă a tinerilor din Dorohoi făcută în biserica creștină baptistă din Tătărășeni ( Jud. Botoșani ). Un loc special pentru mine!

Versetul biblic favorit

Nu avem enorme probleme să ne hotărâm care este culoarea preferată. Sau care este mâncarea savurată cel mai mult. Sau locul care ne încântă cel mai tare.

Ne este tare greu însă atunci când este vorba de versetele din Biblie. Avem mai multe preferate.

Care vă este versetul favorit? 

Nu știu pe care să îl aleg dar mă opresc la unul care stă tare lipit de inima mea:

Psalmul 32:8

„Eu – zice Domnul – te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Acum este rândul tău. 

Cum n-am băgat de seamă

Joi seară avem întâlnire de rugăciune la biserică. Aproape toată ziua de ieri am „alergat” prin oraș între câteva vizite, ore de religie, întâlniri și treburi casnice. Am ajuns la biserică mai mult gâfâind decât liniștit și pregătit de închinare.  M-am așezat în bancă alături de băieții mei și am răsuflat ușurat de două ori. După cântarea „Sună harfa laudei mele” si două rugăciuni am deschis Biblia iar fratele Samuiel a citit un verset superb din Scriptură. Verset care a rămas înfipt în mintea și inima mea:

Uitați-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci și patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitați-vă cu băgare de seamă la ele. – Hagai 2:18

Uitați-vă cu băgare seamă la cele ce s-au petrecut până azi.

Cred că suntem atât de grăbiți și repeziți încât nu mai avem timp nici energie să privim cu băgare de seamă la ce se petrece cu noi, în noi, lângă noi. Dumnezeu ne învăluie a fiecare clipă cu dragostea Lui. Peste noi trec în fiecare zi valuri și tone de binecuvântări. Le mai băgăm în seamă? Le prețuim? Mai avem timp să ne uităm la ele și să lăsăm lacrimile recunoștinței să se rostogolească în tăcere pe obrazii noștri?

Suntem chemați să-l iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră. Este trist este că ni s-au atrofiat simțurile. Nu mai percepem semnăturile lui Dumnezeu din jurul nostru.

De ce nu mai avem timp să ne spălăm auzul cu sunetul produs de zăpada înghețată sub apăsarea pașilor noștri?

De ce nu ne mai îngenunchem auzul cu sunetul păsărelelor sau cu zgomotul de apă care curge din izvor?

De ce nu mai avem timp să pipăim coaja de copac sau țurțurul de pe ștreașină?

De ce nu mai avem timp să ne rugăm alături de copiii noștri și să-i ascultăm cum se roagă pentru cele mai „banale” lucruri?

Suntem prea grăbiți. Grăbiți să ajungem la taste și ecran, la plastic, căști în urechi și touchscreen-uri. Prea grăbiți să mai băgăm de seamă ce s-a petrecut cu noi. Prea grăbiți să mai recunoaștem Mâna și Glasul Celui ce ne-a creat.

Te rog, oprește-te pentru câteva clipe. Uită-te cu băgare de seamă la ce s-a petrecut în viața ta până acum …. Ce vezi? Uită-te atent! ….

Sunt multe binecuvântări pe care Domnul le-a așezat în viața ta.

Care este binecuvântarea pe care nu ai băgat-o de seamă până astăzi? 

3 principii simple să ne acordeze cântările

Ce rol au instrumentele în închinarea bisericii? Acompaniamentul muzical este un teren minat în multe biserici. Adesea păstorii nu știu cum să managerieze un astfel de subiect. Se pot alege instrumente după placul fiecăruia? Sau după așteptările audienței? Sau poate nici nu este important cu ce cântăm în biserică?

Iată câteva principii pentru cântările în comun. Sunt oferite de Mark Dever și Paul Alexander în cartea ” Biserica Intențională”

1. Muzica slujește versurile. Foarte important acest principiu. Muzica nu contrazice versurile. Dacă cântăm despre jertfa Domnului Isus, atunci acest mesaj trebuie pus într-o formă potrivită lui. Unii cred că muzica nu contează atâta vreme cât mesajul este unul biblic. Să vă dau un exemplu: dacă vă invit la masă și vă spun că vă voi servi mai întâi o supă de găină „ca la mama acasă”. Vă bucurați, așa-i? Dar, ca să nu fim rigizi și închistați în forme și tradiții, pun pe masă supa într-un vas de toaletă. Nou – nouț. Nu-i folosit, Domnae ferește! Doar nu cotează forma, ci esența! Bănuiesc că nu vă mai este așa de foame 🙂
2. Triumfalismul este prematur. Sunt unele cântări care se referă la cer și la slava de care ne vom bucura în jurul tronului pe care stă Mielul. Dar, până atunci mai avem de luptat, de răbdat, de rugat, de umblat cu temere și sfialăîn lumea asta, de biruit ispite și de recunoscut eșecuri. „Multe bătălii ne stau încă înainte. Împărăția a fost doar inaugurată. Încă mai este nevoie să vină în toată puterea ei. Muzica noastră ar trebui să dea dovadă de o oarecare reținere, reflectând astfel realitatea în care trăim”.
3. Simplitatea e cea mai bună. Cred cu tărie că o instrumentație mai liniștită oferă adunării posibilitatea să se audă unii pe alții și încurajează adunarea să cânte din ce în ce mai tare. Prea multe insturmente în față, lideri de închinare și aglomerație pe „scenă” poate creea în adunare un fel de ceață pe care o gsim doar la spectacolele din lume.

Ce rol trebuie să aibe muzica în închinarea bisericii?

Nu te întreb „câți ani ai” ci „cum îi ai”!

În seara aceasta am studiat la tineret despre admnistrarea timpului. Invitatul nostru a fost Octavian Dăbucean.

Iată câteva adevăruri absolute despre timp:

1. Timpul este ireversibil. Ce putem face acum nu mai putem face mâine.
2. Toți avem aceleași 24 ore. Esențial este cum le administrăm.
3. Partea de timp de care suntem stăpâni este acum/astăzi. Nu știm ce va fi mâine. Nu mai suntem stăpni pe trecut și nici pe viitor.
4. Noțiunile „trecut”, „prezent”, „viitor” sunt doar pentru pământ. Noi ne îndreptăm spre veșnicie. Ne dorim „tinerețe fără bătrânețe”.  Unde ne vom petrece veșnicia? Depinde cum  administrăm prezentul.

Greșeli de evitat în administrarea timpului: 

1. Nu avem un scop precis.
2. Nu știm să definim ce este important și neimportant pentru noi.
3. Amânarea.
4. Spunem mereu „da”.
5. Credem că trebuie să controlăm totul.
6. Nu avem concentrare.

Ce-i de făcut să administrăm bine timpul? 

1. Să ne stabilim clar prioritățile noastre. Este o vreme pentru orice.
2. Investiți în lucrurile care sunt veșnice. Nu uitați că „organismul suportă totul, dar nu uită nimic”. Nu-ți bate joc de trupul tău.
3. Recunoaște că nu poți face totul singur.
4. Recunoaște când este timpul în care ești cel mai eficient.
5. Nu există cu-adevărat „timp liber”, ci doar timp pierdut.
6. Odihniți-vă! Și Dumnezeu a făcut-o!

La citirea acestor rânduri poate că vei spune „lucrurile astea le știu și eu”. Și cred că le știți. Numai că nu este suficient ca să apară rezultate. Esențial este să schimbăm ceva în felul în care facem lucrurile și să ne obișnuim cu acest mod de a le face.

3 motive să nu protestăm

Un lucrul pe care îl apreciez la ofițerul român protestatar este refuzul de a vorbi de rău președintele. Lt. Alexandru Gheorghe a refuzat să-și denigreze comandatul. Pot să nu fiu de acord cu șeful dar să mă supun autorității lui.

Sunt momente și în viața bisericii când slujitorii lui Dumnezeu nu cad în grațiile celor pe care îi slujesc. Sunt decizii care nu sunt înțelese și nici ușor  de acceptat.

Avem un exemplu în Vechiul Testament când Maria și Aron au condus o campanie de denigrare împotriva slujitorului ales de Dumnezeu, Moise.

Lecția din Numeri 12 este foarte simplă. Dar și foarte importantă.

Să nu vorbești de rău slujitorii lui Dummnezeu.

Poate cineva ar crede că îmi construiesc o armură de apărare prin acest articol. Să nu uităm că fiecare avem autoritățile noastre. Nici eu nu trebuie să vorbesc de rău pe cei care-mi sunt conducători și mă slujesc cu credincioșie.

De ce să nu vorbim de rău pe slujitorii lui Dumnezeu?

1. Dumnezeu ne aude. Ce vorbe am rosti despre părinți, păstori, șefi, președinți, dacă acele vorbe ar fi înregistrate și ascultate de ei? Dumnezeu ne înregistrează orice cuvânt. Și pentru fiecare cuvânt vom da socoteală. Offfff, și nu există tasta „delete”.
2. Dumnezeu ne vorbește. Dumnezeu ne spune că El a așezat asupra noastră autorități de care trebuie să ascultăm. El nu a ținut cont de votul Mariei sau a lui Aron. Decizia Lui a fost clară: Moise este alesul MEU.
3. Dumnezeu ne pedepsește. Maria s-a îmbolnăvit. Aron s-a sperat rău de tot. Maria este pedepsită. Scoasă afară din tabără și izolată 7 zile. Ne imaginăm rușinea Mariei dar și groaza poporului. Întotdeauna vorbirea de rău este pedepsită de Dumnezeu. Nu întotdeauna este sesizabilă pedeapsa. Dar să nu uităm că una din consecințele vorbirii de rău este afectarea și întârzierea programului lui Dumnezeu pentru viața noastră sau biserica noastră.

Ce răspunderi avem față de conducătorii noștri?

Completează  te rog propozițiile:

Eu trebuie …..

Eu nu trebuie ….