De ce cred că și eu am darul proorociei
În Vechiul Testament, proorocul era purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu. Uneori Dumnezeu îi vorbea prin vedenii sau prin mesaje audibile ( ex: Samuel ). Prevestirea viitorului făcea parte din proorocia Vechiului Testament dar și atunci era pentru a stimula o acțiune prezentă.
Darul proorociei a fost și continuă să fie abuzat grosolan de indivizi ca Bob Jones sau Todd Bentley.
În proorociile apostolilor și a ceilorlalți slujitori, observăm că luau adesea cuvinte din Vechiul Testament și le comentau. Ofereau exeplicații. Aceste proorocii erau adesea cuvântări foarte lungi ( Fapte 7 ) din care evanghelistul Luca ne oferă doar un rezumat.
Care este scopul esențial al proorociei?
Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire, și mângâiere. ( 1 Cor.14:3 )
Deoarece proorocia constă în zidire, îndemnare, mângâiere prin cuvântări ispirate de Duhul Sfânt, se poate deci, în anumite condiții, încadra predicarea în categoria proorociei.
Predicarea = Proorocie?
Ambasadorul 
Inceputul este bun…..(desi afirmatia este gresita)
Asa cum tu crezi ca ai darul proorociei, si eu cred ca sunt cel mai mare violonist din cartierul nostru….
Totusi nu voi canta vreodata cu vioara si nici macar nu voi lua in mana o vioara, ca sa nu ma fac de rusine.
Dar imi place uneori sa ma scot in evidenta spunandu-le altora ca ciupe tiganul, modigliani si cu mine, suntem cei mai autentici violonisti ai mahalalei, poate chiar al intregului oras si de ce nu, poate chiar al planetei….
Poate cineva contesta valoarea noastra ?
Ce spuneai despre proorocie ?!
A! Ca si tu esti un mare prooroc, avand darul proorociei…..
Pai un violonist ca mine si cu un prooroc ca tine cred ca am putea revolutiona mahalaua noastra….
Ce zici ?…..
Pavel zice ca unii au darul prorociei iar altii al invataturii.
Una e sa inveti pe altii ce scrie Biblia si alta e sa spui „asa vorbeste Domnul”. Nu cred ca a fi invatator e mai prejos decat a fi proroc ci pur si simplu alt dar si alta responsabilitate.
In general, teologia sistematica a Scripturii ofera nuante anumitor subiecte care se contextualizeaza in termeni diferiti, in functie de spatiu si timp. Considerand si faptul ca Dumnezeu Si-a revelat planul progresiv in istorie si folosind diversi oameni, in diverse locuri tot ce tine de un subiect care „strabate” atat VT, cat si Noul, are de-a face cu aceasta continuitate a planului divin si a timpului, intr-un spatiu anume (care se modifica si el).
Profetia nu este un termen care sa fie propriu doar Canonului Bibliei, dar, din punct de vedere al acestor scrieri, ea s-a dezvoltat in stransa legatura cu poporul Israel si cu timpul in care a avut loc (spatiul nu pare sa fi influentat profetia – au fost profeti pentru Israel in mai multe locuri unde poporul a ajuns in istoria sa).
In timpul scrierii cartilor NT, contextul a fost, in mod evident, acela al VT. Cand s-a vorbit despre profetie au fost, evident, referiri la intregul context istoric, dar, datorita inaintarii in timp si in planul divin cu istoria, apar si aspecte noi.
Prorocia este si devine. Odata cu Biserica, sensul prorociei se modifica substantial ca noutate (ce a fost pana atunci ramane). NT este scris in contextul VT, folosindu-se termeni care se uzau atunci (nu termeni noi). Prorocia a primit o anumita valenta odata cu Biserica, dar nu a fost exclus sensul ei istoric in mod complet – desi nici nu a fost preluat astfel.
Mai trebuie luata in calcul trecerea de la iudaism la crestinism, care nu s-a facut doar in primul secol de credinta crestina, ci si dupa (istoria Bisericii este concludenta in acest sens). Dar, in primii ani ai Bisericii aceasta trecere s-a concretizat la intensitatea cea mai mare la nivel practic. Ca exemplu, as sugera modul in care apostolii Bisericii se raporteaza la samariteni, fiind bucurosi sa-i accepte in Biserica (pe aceia care s-au intors la Dumnezeu) si apoi modul in care Biserica accepta Natiunile. Anumite semnificatii ale profetiei VT s-au suprapus in timp si spatiu cu altele specifice Bisericii.
Sensurile profetiei, in Biserica, sunt evidentiate de scrierile NT. A existat si o evolutie ulterioara, in cei 2000 de ani de istorie a Bisericii, dar intotdeauna cu privirea indreptata spre Biserica Primara.
Pe langa sensurile specifice Bisericii si care trebuie sa fie regasite cel mai mult in profetie, mai apar si alte nuante (dar care nu au cum sa predomine, ca ar inversa istoria si planul lui Dumnezeu) care pot permite profetiei sa se manifeste uneori. De exemplu, profetul intelege vremurile, directia spre care se indreapta lumea, iar aceasta prin cercetarea Duhului Sfant. Numai ca lucrurile se complica acum, fiindca in Biserica toti au Duhul Sfant (toti credinciosii autentici). Profetul poate intelege anumite chemari pentru o Biserica (locala) din partea Domnului, in sensul contextului in care a fost pus deoparte Pavel pentru lucrarea la care l-a chemat Domnul.
Si astazi pot sa fie viziuni si vise, chiar mesaje din partea Domnului pentru lucratorii Sai, in anumite situatii in care acestea se impun. Am citit despre un crestin care a primit in vis sa mearga intr-un anume loc sa se intalneasca cu sotia lui. Ea, sotia, la fel. Si s-au intalnit. Nu aveau cum sa comunice altfel. Dar nu trebuie confundate acestea cu darul prorociei.
In acelasi timp, darul prorociei nu trebuie limitat doar la ce ne convine noua, ci trebuie lasat sa fie ceea ce este – un dar de la Dumnezeu.
Totusi, in contextul NT, stim ca Biserica este pusa pe temelia apostolilor si a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Cristos. Inteleg de aici ca e vorba de prorocii VT si de apostolii NT. In alte parti NT vorbeste despre proroci cand se refera la VT si la invatatori cand se refera la NT (ca perioada istorica in planul lui Dumnezeu), in acelasi context (ca si cum s-ar elimina reciproc). Intr-un anume sens, care este totusi foarte larg, prorocii (in sensul VT) si-au terminat slujirea.
1. De ce cand Pavel invata ca toate darurile sunt de la Dumnezeu dupa cum doreste El sa le dea, indeamna (in acelasi context – 1 Cor. 12) credinciosii sa umble dupa darurile cele mai bune (aratandu-le o cale, dragostea)?
2. De ce, daca Pavel spune ca toate darurile spirituale sunt spre zidirea altora, porunceste ca cel care vorbeste in limbi si nu are translator, sa isi vorbeasca siesi, acasa?
3. De ce oamenii din tari care au Biblii la discretie se indreapta spre profetie in sensul de revelatie noua, iar oamenii din tarile unde o Biblie se procura greu de tot isi doresc o Biblie si o savureaza ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, cum si este in adevar?
Vă va fi dat chiar în cesul acela …
Cred că sunt o seamă de păstori și predicatori care și-au modificat mesajul predicii din cauza unei inspirații de moment. pentru mine, când mi se întâmplă, este cea mai dulce confirmare că Dumnezeu încă mai vrea să vorbească prin mine.
Ioan Basa,
nu-i vorba despre ce credem noi. Ci despre darurile date în mod suveran de Dumnezeu și confirmate de trupului lui Cristos.
Dacă Biserica este zidită, edificată și mângâiată de cântatul tău la vioară, continuă să slujești cântând la vioară.
Dacă tu crezi că ești cel mai tare cântăreț la vioară dar cei din biserică îți sugerează să iei o pauză, atunci e timpul să te mai gândești! Este foarte posibil să ai un al dar!
Nu crezi?
si ce are a face „darul de-a predica Evanghelia” cu darul Proorocirii ?
Ce-are de-a face un vizionar cu darul vedeniilor ?
Ce-are de-a face un vorbitor carismatic cu un prooroc al Domnului ?
1Cor.12:8-10.
De pilda, unuia ii este dat, prin Duhul, sa vorbeasca despre intelepciune; altuia, sa vorbeasca despre cunostinta, datorita aceluiasi Duh; … altuia prorocia;….. altuia, felurite limbi; si altuia, talmacirea limbilor.
Desi sunt darurile Duhului Sfant, totusi ele sunt foarte diferite unele de altele….
Si autoritatea Duhului in cei ce au acele daruri duhovnicesti este diferita …
Nu poti amesteca darurile intre ele, si daca ai un dar duhovnicesc, aceasta nu te indreptateste sa pretinzi ca ai si alte daruri.
Si ca sa intelegi mai bine ceea-ce-ti spun, incearca si pune-ti mainile peste un om bolnav (un paralizat, sau un orb din nastere), si spune-i :
-„In Numele lui Isus Hristos, iti poruncesc, scoala-te si umbla”…
(sau capata-ti vederea).
Crezi ca „darul de pastor” sau autoritatea investita in dumneatale de catre oamenii cultului, sau oamenii legii, te va indreptati sa-l vindeci pe acel bolnav ?
NICIDECUM.
Cum deosebesti dumneatale un vorbitor carismatic (de tipul celor din Aeropag),
de un vorbitor care predica Evanghelia cu Puterea si calauzirea Duhului Sfant ?
Cum deoasebesti un dar duhovnicesc autentic de unul fals ?
In fruntea bisericilor noastre stapanesc si carmuiesc neamurile lui Iuda Iscarioteanu…sunt oameni de afaceri dibaci , sunt vanzatorii de frati care pozeaza in apostoli ai Domnului.
Ti-a descoperoit Duhul Domnului acest lucru ?
Unii dintre ei sunt foarte carismatici in vorbire…Predica foarte bine.
Dar si Iuda Iscarioteanul a facut aceleasi lucrari ca si apostolii autentici.
Sunt carmuitorii cultului, apostolii Domnului ?
Roadele lor dovedesc ca sunt uneltele diavolului.
Esti dumneatale un „apostol” veritabil ?
Esti un prooroc adevarat ?
Faptul ca:
-„sunt o seamă de păstori și predicatori care și-au modificat mesajul predicii din cauza unei inspirații de moment”… nu inseamna nimic.
Dar uite ce ar avea o valoare autentica:
Evrei 2:3-4
DUMNEZEU INTAREA MARTURIA LOR cu semne, puteri si felurite minuni si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa voia Sa!
Asta da, ar avea o mare valoare….dar faptul ca unii „si-au modificat vorbirea sub o inspiratie de moment” este un fel de apa de ploaie…
Insusi titlul ne spune ca nu ai darul prorociei. Cand ai un dar, stii ca il ai, nu crezi ca poate il ai pentru ca ceea ce faci seamana pe alocuri cu darul prorociei.
Frate Daniel,
proorocia nu este un talent natural care poate fi invățat și dezvoltat numai prin mijloace omenești. Proorocul are nevoie de puterea lui Dumnezeu.
Slavă Domnului pentru inspirațiile divine din slujire!
Mult har!
Ioan Basa,
îmi pare rău dar încurcați apostolia cu proorocia/profeția.
Profeția nu-i infailibilă. Scriptura este! Credința dată apostolilor nu se mai schimbă. Proorociile se vor sfârși însă.
Profeția nu-i Scriptură. Ficele lui Filip au proorocit, dar nu știm nimic despre aceste proorocii.
Eu nu am spus că sunt apostol în sensul celor doisprezece. Ci, am spus că Domnul mă ajută să predic ( proorocesc ) despre Cuvântul Lui.
Mult har!
Iulian,
nu titlul unui articol declară ce avem sau nu.
Și nici cât de sigur suntem.
Fiecare dar spiritual este dăruit de Duhul spre folosul altora.
Deci, o întrebare corectă ar fi:
Cât de mult sunt zidiți, hrăniți, încurajați celelalte mădulare ale Trupului de slujirea mea?
Mult har!
Eu nu incurc proorocirea cu apostolia, la fel cum nu incurc nici „darul de prooroc” cu darul de-a predicarea Evanghelia cu Puterea Duhului Sfant.
Apostolia este o slujba, iar proorocirea este un dar al Duhului Sfant.
Duhul lui Dumnezeu descopere printr-un prooroc, tainele inimii omului,
sau evenimentele viitoare.
-„daca toti prorocesc, si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri, el este incredintat de toti, este judecat de toti.
Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu si va marturisi ca, in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru”. (1Cor.14:25)
-„Fiindca stateam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a coborat din Iudeea si a venit la noi. A luat braul lui Pavel, si-a legat picioarele si mainile si a zis: „Iata ce zice Duhul Sfant: „Asa vor lega iudeii in Ierusalim pe omul acela al cui este braul acesta si-l vor da in mainile Neamurilor.” (Fapt.21:11)
Daca vei analiza aceste texte cu atentie, vei observa ca nici unul dintre acesti prooroci nu predica evanghelia ci descopere prin Duhul Sfant, tainele inimii sau descopere prin Duhul Sfant, evenimente viitoare din viata oamenilor.
Pe cand printr-un evanghelist (care are chemarea si darul de-a deslusi Scripturile),
acelasi Duh descopere tainele Cuvantului lui Dumnezeu.
-„Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfant si cu o mare indrazneala”. (1Tes.1:5)
Evanghelia o fost „propovaduita” si nu „proorocita”.
Apostolul Pavel nu o incurcat slujbele si nici darurile Duhului Sfant.
Descoperirea tainelor ascunse ale inimii facuta prin darul proorocirii si Propovaduirea Evangheliei cu Putere, sunt doua daruri diferite ale aceluias Duh.
Un bun evanghelist nu este neaparat si un prooroc ….
Si un prooroc autentic nu este si evanghelist in acelasi timp
(desi aceeasi persoana poate avea in acelasi timp ambele daruri).
Eu sunt de parere ca predicatorii trebuie sa fie foarte bine pregatiti in cunoasterea Cuvantului, asa incat atunci cand merg intr-o biserica sa poata sa predice dupa nevoile de acolo – evident, sa fie in stare sa le inteleaga pe acestea.
Dumnezeu poate sa dea capacitate predicatorului sa aduca un mesaj care sa raspunda nevoii reale dintr-o Biserica locala. In acelasi timp, un mesaj pregatit acasa, sub calauzirea Domnului, poate sa raspunda la fel de bine nevoii reale a unei Biserici.
Lucrarea predicatorului trebuie sa fie in „duhul prorocilor”, de multe ori avand un gust amar fiindca trebuie mustrata adunarea…
Un semn al prorocului este suferinta din pricina marturiei Domnului Isus si a Cuvantului Sau.
Pai daca intrebarea corecta este cat de mult suntem ziditi, ce de nu ai scris un articol despre subiectul acesta si putem sa discum acolo despre cat de mult suntem ziditi.
Credeam ca discutam despre darul prorociei.
Iulian,
discutăm despre darul proorociei care zidește Biserica!
Mulțumesc.
„frate Ady ” si „frate Sandu”..aratati mi versetul din biblie in care spune exact ca proorociile s-au incheiat??
Daca tu ai avea darul proorociei, de la Duhul Sfant, ar trebui sa proorocesti. Daca ai avea acest dar, Duhul Sfant te-ar fi asigurat si ti-ar fi dat incredere in acest dar, si ti-ar fi clar ca il ai. daca ai fi avut acest dar, nu ai fi numit aceasta postare „de ce cred”, ci „de ce am” – darul proorociei.
Proorocii inpreuna cu apostolii au avut rolul de a aseza temelia crestinismului .Deci cind s-a sfirsit lucrarea apostoliei s-a sfirsit si slujba de prooroc.Darul proorociei esista si astazi,dar nu e tot una cu slujba de prooroc