Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 27, 2012”

Versetul biblic favorit


Nu avem enorme probleme să ne hotărâm care este culoarea preferată. Sau care este mâncarea savurată cel mai mult. Sau locul care ne încântă cel mai tare.

Ne este tare greu însă atunci când este vorba de versetele din Biblie. Avem mai multe preferate.

Care vă este versetul favorit? 

Nu știu pe care să îl aleg dar mă opresc la unul care stă tare lipit de inima mea:

Psalmul 32:8

Eu – zice Domnul – te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.

Acum este rândul tău. 

Cum n-am băgat de seamă


Joi seară avem întâlnire de rugăciune la biserică. Aproape toată ziua de ieri am „alergat” prin oraș între câteva vizite, ore de religie, întâlniri și treburi casnice. Am ajuns la biserică mai mult gâfâind decât liniștit și pregătit de închinare.  M-am așezat în bancă alături de băieții mei și am răsuflat ușurat de două ori. După cântarea „Sună harfa laudei mele” si două rugăciuni am deschis Biblia iar fratele Samuiel a citit un verset superb din Scriptură. Verset care a rămas înfipt în mintea și inima mea:

Uitați-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci și patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitați-vă cu băgare de seamă la ele. – Hagai 2:18

Uitați-vă cu băgare seamă la cele ce s-au petrecut până azi.

Cred că suntem atât de grăbiți și repeziți încât nu mai avem timp nici energie să privim cu băgare de seamă la ce se petrece cu noi, în noi, lângă noi. Dumnezeu ne învăluie a fiecare clipă cu dragostea Lui. Peste noi trec în fiecare zi valuri și tone de binecuvântări. Le mai băgăm în seamă? Le prețuim? Mai avem timp să ne uităm la ele și să lăsăm lacrimile recunoștinței să se rostogolească în tăcere pe obrazii noștri?

Suntem chemați să-l iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră. Este trist este că ni s-au atrofiat simțurile. Nu mai percepem semnăturile lui Dumnezeu din jurul nostru.

De ce nu mai avem timp să ne spălăm auzul cu sunetul produs de zăpada înghețată sub apăsarea pașilor noștri?

De ce nu ne mai îngenunchem auzul cu sunetul păsărelelor sau cu zgomotul de apă care curge din izvor?

De ce nu mai avem timp să pipăim coaja de copac sau țurțurul de pe ștreașină?

De ce nu mai avem timp să ne rugăm alături de copiii noștri și să-i ascultăm cum se roagă pentru cele mai „banale” lucruri?

Suntem prea grăbiți. Grăbiți să ajungem la taste și ecran, la plastic, căști în urechi și touchscreen-uri. Prea grăbiți să mai băgăm de seamă ce s-a petrecut cu noi. Prea grăbiți să mai recunoaștem Mâna și Glasul Celui ce ne-a creat.

Te rog, oprește-te pentru câteva clipe. Uită-te cu băgare de seamă la ce s-a petrecut în viața ta până acum …. Ce vezi? Uită-te atent! ….

Sunt multe binecuvântări pe care Domnul le-a așezat în viața ta.

Care este binecuvântarea pe care nu ai băgat-o de seamă până astăzi? 


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: