Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 30, 2012”

Cum arată iarna copilăriei noastre


Ieri am fost în misiune. Înăuntru focul trosnea în sobă. Cele două surori și un frate cântau. Fratele M. ne aștepta cu zâmbetul pe față lângă ușa de la intrare. Ceasul de pe perete se oprise la ora șapte. Am cânta, ne-am rugat. Au mai venit și alte persoane din sat. Am cântat din nou. Am citit din Scriptură și ne-am desfătat în Cuvânt. În astfel de momente îmi amintesc de vremea copilăriei. Când în bisericile de sat focul trosnea, cântările răsunau, rugăciunile erau însoțite de lacrimi, iar ceasul …. nu funcționa.

Dar ieri nu numai atmosfera din biserică mi-a amintit de copilărie. Ci și atmosfera de afară. Unul dintre frații cu care am mers, a rămas blocat l-a peisajul care se desfășura înaintea ochilor noștri. Expresia fratelui: „aceasta este iarna copilăriei mele”.

Am regretat că nu am aparat de fotografiat. Dar am găsit câteva imagini care se apropie de ceea ce am văzut ieri.

Ce amintiri v-au trezit imaginile? 

De ce nu toți creștinii merg în cer


Nu toți cei care pretind că sunt creștini ajung în cer!

Pentru că nu toți au experiența reală, obiectivă a nașterii din nou.

Avem în Noul Testament o pildă aparte. Este spusă de Domnul Isus. Pilda Neghinei din Matei 13. Un vrăjmaș a semănat neghină pe când dormeau muncitorii în țarina unui om. Când s-au trezit, au înțeles că trebuie să facă ceva. Să o smulgă! Dar, omul le-a spus că nu-i o idee bună. Ar trebui să fie lăsate să crească împreună până la seceriș.

Cu toate că Domnul Isus explică și traduce înțelesul pildei, mesajul ei este uneori ratat.

Iată câteva aplicații pentru noi:

  1. Nu este chemarea noastră să curățăm tot răul din lume. Știu. Cei răi, cei corupți, ne provoacă dezgust. Dar ei vor rămâne în lume până la ziua judecății. Credeți că dacă ne strângem suficienți de mulți în piața Universității, vom scăpa de corupții din țara asta? Poate de unii. Vor veni alții. Să ne mutăm în piață atunci? Chemarea noastră estesă predicăm Adevărul. Să-l întrupăm în trăirea noastră.
  2. Chemarea noastră este să ne străduim să avem o biserică curată. Pilda aceasta nu se interferează cu disciplina bisericească. Da, unii au tras repede învățătura că trebuie să-i îngăduim pe toți în părtăția bisericii până când Dumnezeu ne va judecata pe toți. O astfel de idee în ciuda popularității ei este străină învățăturii Domnului Isus.
  3. Cristos Domnul are o îndelungă răbdare ca să ne ofere nouă, celor cu adevărat ai Lui, posibilitatea de a crește spiritual. Ați auzit exprimarea uimirii: „cum de-i mai rabdă Dumnezeu?” Răspunsul: de dragul nostru! Pe ei îi păstrează pentru judecată, iar pe noi pentru răsplata veșnică cu El.
  4. Judecata lui Dumnezeu este o realitate. Iadul este un loc real. Pedeapsa este incontestabilă. Nu-i doar sperietoare pentru naivi. Cuptorul aprins este aievea.

Ce mai putem învăța din această pildă? 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: