Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Cine mai vrea să ne luptăm?


Fiecare are lupta lui. Luptăm fiecare pentru ceva. Unii pentru a se afirma. Alții, pentru putere. Poziție socială. Interese. Bani. Am întâlnit pe cineva care abia, abia mai merge din cauza picioarelor și a bătrâneții, dar așa cum poate, merge de ani de zile la tribunal pentru a mai câștiga un pic de pământ. Este și asta o luptă.

Tu ce luptă duci?

Nu toate luptele sunt bune. Nu în toate bătăliile se merită să te sacrifici.

Dați-mi voie să vă sugerez o luptă bună. În lupta asta merită chiar să și mori.

Numai, purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei ( Filipeni 1:28 )

Să lupt pentru Evanghelie. De ce pentru ea? Pentru că Evanghelia este veșnică.

Imaginați-vă că sunteți gata să urmăriți un reportaj despre soldații români din Afganistan. Sunt îmbrăcați în pantaloni scurți și joacă volei și table. Din când în când mai beau câte un suc cu gheață. Alții joacă tenis iar câțiva fac baie în piscină. Ce ați credeți despre o astfel de armată?

Cam așa arată uneori biserica. Vin oamenii la biserică iar noi promovăm prin predicile noastre un mesaj de genul: „dacă-l primești pe Isus, vei avea fericire, probleme rezolvate, boală vindecată, familie perfectă, prosperitate și … în final cer plin de străzi cu aur.” Oamenii se înrolează ( în ultima vreme se pare că și-au dat seama că nu-i chiar așa, dar noi tot continuăm cu reclama falsă ) și așteaptă să joace table, să bea suc și să înnoate în piscină. Dar, foarte curând gloanțele și obuzele încep să șuiere în jurul lor. Sunt răniți. Este durere. Sânge. E război.

Viața creștină nu-i o ieșire la picnic. Este un loc al bătăliilor. O luptă. Dar una buna.

Este lupta Evangheliei.

Cum să lupt pentru credința Evangheliei?

Având consecvență în trăirea acestei Evanghelii. Lupta noastră nu-i cu bombele artizale sau cu tancurile. Cu purtarea noastră. Apostolul ne cheamă să „ne purtăm într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos”.

Cea mai puternică armă împotriva dușmanului este o viață trăită cu statornicie pentru Domnul. Noi nu ne purtăm frumos ca să ajungem în cer. Noi trăim frumos pentru că numele noastre sunt deja scrise acolo.

Cum arată o trăire vrednică de Evanghelie? 

 

Single Post Navigation

4 thoughts on “Cine mai vrea să ne luptăm?

  1. In articolul acesta mi-ai amintit de o carte buna crestina ” Lumea- Teren de joaca sau camp de lupta” a pastorului A.W.Tozer
    Redau aici un fragment pretios….

    „Ce diferit stau lucrurile astăzi! Datele problemei sunt aceleaşi, însă interpretarea s-a schimbat complet. Oamenii se gândesc la lume nu ca la un câmp de luptă, ci ca la un teren de joacă. Nu ne aflăm aici pentru a lupta, ci pentru a zburda. Nu suntem într-o ţară străină; suntem acasă. Nu ne pregătim să trăim, ci trăim deja, şi am face bine să ne lepădăm de inhibiţii şi frustrăşi şi să trăim viaţa la maxim. Acesta, cred eu, e un rezumat nepărtinitor al filosofiei religioase a omului modern, mărturisită faţă de milioane de oameni şi îmbrăţişată tacit de multe alte milioane, care o pun în practică fără s-o fi exprimat verbal.
    Această atitudine schimbată în privinţa lumii a avut şi are efect asupra creştinilor, chiar şi a creştinilor evanghelici, care mărturisesc credinţa Bibliei. Jonglând în mod curios cu cifrele, ei reuşesc să facă un calcul greşit, pretinzând totuşi că au ajuns la răspunsul corect. Pare de necrezut, dar e adevărat.
    Ideea că această lume e un teren de joacă, nu un câmp de luptă, a fost deja acceptată în practică de majoritatea creştinilor fundamentalişti. S-ar putea ca ei să încerce să ocolească răspunsul, dacă li se cere direct să îşi declare punctul de vedere, însă comportamentul îi va da de gol. Ei stau cu faţa în ambele direcţii, se bucură de Christos şi de lume, vestesc oricui, cu veselie, că a-L accepta pe Isus nu le cere să renunţe la distracţie, creştinismul e cel mai plăcut lucru cu putinţă. „Închinarea” care se dezvoltă dintr-o astfel de perspectivă asupra vieţii este la fel de descentrată ca şi perspectiva însăşi – un club de noapte sfinţit, fără şampanie şi beţivi eleganţi.”

    Ieri am participat la 3 servicii de biserica, 1, in biserica crestina dupa Evanghelie unde merg si ma hranesc din Cuvant, iar celelalte doua slujbe au avut loc intr-o mansarda la serviciul meu. Sunt administrator -receptionist de terenuri de fotbal.
    Dumnezeu ma cerceta ieri intens si am ajuns la un gand . Domnul nostru doreste azi sa gaseasca eroi in aceasta generatie, de genii nu prea se poate folosi.

  2. Alexandru,

    apreciez enorm slujirea ta. Domnul cu tine.

  3. Mi-am verificat o agenda mai veche azi. oare ai si tu aceasta indeletnicire, sa te uiti prin agende sau caiete de notite mai vechi? Uite ceva folositor referitor la subiectul propus de tine:

    ” Este o lupta zilnica pentru primul loc in viata ta!
    Cine va ocupa primul loc in luarea unei decizii, propriile mele dorinte sau Christos?”

    pe curand

  4. Îmi place să cred și să spun și altora că dacă în lupta aceasta a credinței ești gata să-ți dai viața pentru Cristos, atunci ești pe Calea cea bună! Binecuvântări!

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: