Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “aprilie, 2012”

Vânturi potrivnice


Tocmai acum am primit vestea că unul din colegii mei de lucrare trece prin „vânturi potrivnice”. Îmi amintesc de călătoria apostolului Pavel. A fost una plină de primejdii și pericole. Dar, nu numai cu această ocazie au suflat peste el vânturi puternice, ci de multe ori. 

Mă gândesc că de multe ori a trebuit să lupte cu furtuni potrivnice din lăuntrul său. Când îi vedea pe alții bogați, cu lux, îndestulați, iar el adesea în lipsuri, firea veche se ridica ca și o furtună vijelioasă punându-i înainte starea materială grea. Dar prin harul lui Dumnezeu și puterea dată de El, reușea să înfrunte aceste vijelii lăuntrice și să spună: „toate le socotesc gunoi față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Cristos”.

Au suflat vânturi potrivnice asupra lui și din partea unor așa numiți frați credincioși, care l-au vorbit de rău, l-au învinuit pe nedrept și l-au criticat în multe chipuri, dar și aceste vânturiau fost înfruntate de încercatul luptător, Pavel.

Și în viața noastră suflă adesea vânturi potrivnice. În noi înșine firea veche dezlănțuie adesea vijelii cumplite. În familii suflă adesea furtuni. Din partea lumii suflă vânturi. Ce facem noi în astfel de împrejurări?

Credincioșii sunt o binecuvântare pentru lume. Dumnezeu a scăpat pe toți oamenii din corabie din pricina alesului Său. A făcut aceasta pentru a-Și slăvi Numele.

În călătoria lui Pavel, spre Roma, au ajuns cu corabia la un loc numit „limanuri bune”. Dar nu erau bune de iernat. Numele nu corespunde cu realitatea. De multe ori și noi, ajungem în împrejurări, așa numite bune și mirajul împrejurărilor îl ispitește să se oprească din călătorie. Să fim atenți! În lumea asta nu există un loc sau o stare unde să ne oprim sau să rămânem. Există un singur loc, un singur „liman bun”: Cerul.

Cristos este viu!


Suntem deseori descurajați. Cu capetele plecate de oboseală și fără nici un chef de vorbă. Așa erau și ucenicii de pe drumul Emausului. Dar pentru că s-au întâlnit cu Isus, aceștia nu au rămas la fel.

Viața este plină de experiențe care ne rănesc inima. O inimă frântă nu mai este o experiență rară pentru nici unul dintre noi. De la naștere până la moarte suntem  loviți așa cum o stâncă este lovită de valurile mării. 

Numai Domnul Isus ne poate reda speranța.

Este speranță atunci când umblăm cu El. 

Este speranță atunci când ascultăm de El.

Este speranță dacă-L vedem așa cum este El.

Vă doresc sărbători binecuvântate alături de Domnul Isus înviat din morți!

 

Cu gâtul în pionieze


Una din cele mai cumplite situații pentru un predicator este să se trezească lovit în plin de o amigdalită acută chiar în săptămâna mare. În situația în care fiecare înghițitură este însoțită de mari dureri care radiază în urechi și cap, articularea cuvintelor reprezintă o mare provocare. Nu știu cum voi putea predica în seara aceasta la Cină. Deja, planul de rezervă a fost activat. 

Noaptea trecută a fost una albă pentru mine. Durerea din gât a fost incredibilă. Mi-am învățat câteva lecții. Am luat câteva hotărâri. Ele sunt benefice pentru toți cei care ne folosim de voce în slujba pe care o facem:  

1) Mult mai atenți la schimbările bruște de temperatură. Ai grijă cum ieși din mașina încălzită în temperatură rece de afară. Nu spune: „lasă că intru repede în biserică”. Acele câteva secunde de frig te pot costa câteva zile de boleală. 

2) Atenție la băuturile reci. Predica ne extenuează. Ne lasă cu o senzație mare de sete. Evitați băuturile reci și gazoase. Doar o simplă înghițitură de apă minerală rece poate inflama imediat un gât obosit și iritat. Dacă puteți alege, alegeți un ceai cald. 

3) Protejați-vă vocea. Nu lăsați aerul condiționat să bată direct înspre fața d-voastră. Purtați o eșarfă sau un fular pe vreme rece ( nu exagerați purtând fular și vara 🙂 Cu alte cuvinte, faceți tot ce știți pentru a vă proteja vocea. Ați obsevat un violonist sau chitarist cum își protejează instrumentul? Vocea trebuie protejată. 

4) Atenție la mâini. Nu uitați ca după biserică să vă splălați pe mâini. Ați știut asta? Sigur. Dar de câte ori uităm? Duminică seară am predicat într-un cămin cultural. Multă lume și o atmosferă superbă. La sfârșitul serviciului divin m-am întâlnit cu o mulțime de prieteni și frați. Apoi, am mers la masă. Dar am uitat să mă spăl pe mâini. Și asta poate fi o mare eroare. 

 

Ce alte sugestii aveți pentru a ne proteja vocile? 

Cum scap de obiceiurile rele?


Fiecare dintre noi avem bătăliile noastre. Cred că una din cele mai grele lupte o avem cu obiceiurile noastre rele, distructive și nesănătoase. 

Avem obiceiuri rele de care am vrea să scăpăm. Cei din jurul nostru sau din familie cu siguranță că și-ar ceda vreo 4 salarii doar ca să ne vadă eliberați de vreun astfel de obicei.

Care credeți că este primul pas în anihilarea unui astfel de obicei nesănătos?

Bob Newhart, un mare psiholog 🙂  are un răspuns foarte simplu. Să vedem ce părere aveți! 

Ceartă în Cetate


Astăzi am citit câteva capitole din cartea Deuteronom. Sunt legi și rânduieli pe care Dumnezeu le oferă poporului prin gura slujitorului Său, Moise. Vă încurajez să le citiți, să vă lăsați uimiți de înțelepcinea lui Dumnezeu în a păstra, conduce și prospera o întreagă națiune. 

Doar un principiu la care doresc să medităm acum: 

Dumnezeu îi spune lui Moise că în situația în care e prea greu de judecat o ceartă sau neînțelegere din popor, să meargă în fața preoților și în fața celui care are slujba de judecător.  Ei vor spune hotărârea legii.

Acum, vine porunca: „să faci cum îți vor spune ei … să nu te abați de la ce-ți vor spune, nici la dreapta, nici la stânga”. Dar, Dumnezeu care cunoaște omul așa de bine, mai adaugă ceva. Dacă certărețul, cel pus pe harță și neînțelegere în poporul Domnului este așa de mândru încât nu ascultă de preot sau de judecătorul ales de Dumnezeu, omul acela să fie omorât. De ce o așa pedeapsă grea? De ce să nu meargă la un alt judecător? Sau la un alt preot mai îngăduitor și mult mai „înțelept”? Același Dumnezeu Atotștiutor și Atotînțelept ne oferă secretul: „pentru ca tot poporul să audă și să teamă și să nu se îngâmfe„. Când certărețul, dezbinatorul, cel veșnic nemulțumit este lăsat să „zburde” liber prin adunarea Domnului, atunci poporul aude, nu mai are frică de Dumnezeu și nici rușine de oameni și ajunge îngâmfat și gata pregătit pentru … dezastru. 

( Text Biblic: Deuteronom 17:8-13 )

 

Ce s-a întâmplat cu Ambasadorul?


În ultimele zile m-am tot gândit la voi. Și cred că v-ați întrebat ce s-a întâmplat cu Ambasadorul. 

În ultima vreme, Dumnezeu m-a trecut prin situații care m-au făcut să mă opresc din orice altceva și să mă agăț de brațul Lui cât pot mai bine. Nu a fost un timp ușor și nici scutit de lacrimi și durere. Dar l-am văzut pe Dumnezeu în acțiune într-un mod special și unic.

Abia aștept să vă împărtășesc în viitorul apropiat ce am învățat din toate aceste experiențe alături de Domnul meu și de credincioșii Lui.

Mă gândesc la colegii mei păstori și cred că ne așteaptă vremuri grele. Mă gândesc la copiii noștri și mă încearcă emoții cumplite. Mă gândesc la bisericile noastre și nu vreau să-mi imaginez cum vor arăta peste 10-15 ani. Mă gândesc că singura noastră datorie este să stăm și să fim în voia lui Dumnezeu. 

Dar, despre toate acestea …. un pic mai târziu. 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: