Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Cum arată un părinte bun?


Este atât de ușor să ratezi în slujba de părinte! E nevoie doar de puțintică neatenție și oleacă de indiferență. Și eu am falimentat de câteva ori! Dar fiecare ratare lasă urme usturătoare în sufletul nostru cât și în inimioarele copiilor noștri. Cruzimea diavolului se vede în felul lacom în care ar vrea să ne devoreze copiii. Iar noi, părinții, avem slujba de apărători și protectori ai copiilor noștri.

Băiatul meu a ieșit astăzi de la școală răvășit. Zbuciumul sufletesc se putea citi pe fața lui de la o poștă. L-am preluat imediat în mașină cu câteva întrebări de diagnosticare. Ce am aflat? Că urechile și mintea lui au fost abuzate în cel mai murdar mod. Cuvintele obscene rostite de colegi i-au murdărit mintea. I-a fost înjurată mama doar pentru că altul dorea să stea în fața lui la ora de sport.

Ce pot să fac ca și părinte credincios în astfel de situații?

– să ung școala cu untură ca s-o mănânce câinii noaptea?

– să merg la școală și să-i urechez pe „simpaticii” elevi de clasa 1 care vorbesc ca niște birjari?

– să discut cu conducerea școlii?

– să fac homeschooling?

– să înființez o școală creștină în oraș?

Acesta sunt doar câteva idei care mi-au venit în minte. Dar, mai am o soluție. Este ce ne învață Biblia în Deuteronomul 6:7

Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești cu ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Dumnezeu mi-a atins inima astăzi într-un mod mai special amintindu-mi de importanța relației părinte-copil. Nu predicator-copil. Nu profesor-copil. Părinte și copil.

Ce putem face?

1. Întipărirea minții lor. Investiția pe care o facem spunându-le și învățându-i Cuvântul este eternă. Este ca și gravura în granit. Odată realizată, nimic nu o poate șterge. Se poate murdări, dar nu șterge.

2. Răspunsuri la întrebări. De câte ori copiii noștri ne-au pus o întrebare pentru care nu „am avut timp” să răspundem? O mare eroare! Versetul 20 ne spune:

Când fiul tău te va întreba într-o zi: „ce înseamnă învățăturile acestea …” să răspunzi fiului tău … 

3. Cum să-i învățăm?

Planificat și prioritar. Adică, nu la întâmplare și neglijent. Suntem foarte stricți cu ei în multe aspecte: igienic ( nu negociem spălarea pe mâini și pe dinți ), școlar ( la ora 8 dimineața suntem în fața școlii ), etc. Dar în cel spiritual? Cât de des ne rugăm pentru ei și cu ei? Cât de mult citim Biblia alături de ei?

Frecvent și vizibil. Discutăm la masă cu ei despre Domnul? Vorbim în mașină despre principiile lui Dumnezeu? Cu ce discuții și în ce atmosferă ne ducem la culcare?  De ce frecvent și vizibil? Pentru că se uită foarte ușor. 

Care credeți că este reacția corectă  când copilul este abuzat verbal de către colegii săi de școală? 

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: