Adevărul supără
Un vechi proverb suedez spune așa: „Când voiești a spune adevărul cuiva, du-te acasă, ia calul din grajd, pune șaua pe el, ia-l de căpăstru, și mergi cu el la poarta acelui om. Leagă calul la poartă, intră în casă, spune adevărul, și ieși repede afară; apoi încalecă pe cal, și fugi, căci omul se va lua după tine …”
Când îndrăznește astăzi cineva să spună adevărul, cei supărați vor fi destui. Și se vor face auziți.
Ieremia pentru că a spus adevărul a fost aruncat într-o groapă umedă și plină de noroi.
Samson pentru a spus adevărul ( secretul pe care-l știa doar el) l-a costat cei doi ochi ai săi.
Proorocul Ilie pentru că a spus adevărul regelui Ahab, a trebuit să fugă din fața regelui și să se ascundă la pârâul Cherit.
Adevărul a costat multe vieți. Din pricina adevărului spus „au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri, închisoare, au fost uciși de sabie, au bribegit îmbrăcați în cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, au rătăcit fugind prin pustii, prin munți …”
Domnul Isus pentru că a spus adevărul și-a atras ura conducătorilor religioși ai timpului Său.
Ioan Botezătorul pentru că a spus adevărul lui Irod a plătit această îndrăzneală cu închisoare și l-a costat capul.
De ce supără adevărul?
De ce pentru adevăr s-au sacrificat atâtea vieți omenești?
Galileu, pentru că a spus că pământul se învârte a fost dus în fața judecății.
De ce adevărul întâmpină atâta împotrivire?
De ce?
Ambasadorul 
..pentruca”intunericul”,nu-l suporta NICIODATA!
Ne place sa fim mințiți. Asta este. Minciuna ne flatează, ne oferă iluzia la care visăm, ne dă premiul fără să fim concurat, ne declară frumoși, inteligenți, buni, credincioși…
Cum să îi spui unei femei slute că este urâtă…?
Cum să îi spui unui șef tâmpit că este prost…?
Cum să îi spui unui creștin cu pretenții de sfințenie că este un nepocăit ordinar…?
Dacă faci așa ceva le strici visul la toți. Și asta deranjează.
Tuturor ne place să fim mințiți. Și în timp ce primim cu bucurie minciuna ne păcălim cu ideea că ceea ce ni se spune nouă este doar adevărul.
Credem că doar altora le convine să fie mințiți, dar toți suntem vulnerabili la lingușirea neadevărului.
De aceea ești nepopular când rostești adevărul. Și dacă insiști există riscul să fi sancționat.
Întrebarea însă este dacă mai știm adevărul. Uneori am impresia că ne duelăm în minciuni. Și fiecare crede că minciuna lui este adevărul.
De aceea avem nevoie de multă smerenie și de o căutare a adevărului care ne privește doar pe noi. Este puțin probabil că Duhul lui Hristos îmi va descoperi mie adevărul despre celălalt, dar este sigur că îmi va descoperi adevărul despre mine.
Dacă doresc să îl știu…
Oby,
mulțumesc pentru participare și bine ai revenit. Minciuna are doar o glazură dulce. Gustul de acreală nu va întârzia să apară de fiecare dată.
Căutarea adevărului ne privește pe noi înșine. Dar nu numai. Expresia „unii pe alții” apare de peste 50 de ori în Noul Testament. Ne putem spune adevărul unii altora doar după ce mai întâi problema bârnei a fost rezolvată …
Mult har!
si totusi Biblia ne porunceste sa spunem adevarul .
Cel putin celui ce este al lui Cristos:
Ef. 4:25
De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
Ce bine ne cade aici versetul din Efeseni 4:25.
Multumim frate Mitică!
Da… să ne iubim unii pe alții, să ne iertăm unii pe alții, să ne mângâiem unii pe alții, să ne întărim unii pe alții… și să nu ne mințim unii pe alții.
Este totuși ceva aici… când îi spun celuilalt adevărul… ce sunt predispus să îi spun; adevărul despre el sau adevărul despre mine…??
Și încă ceva: am descoperit un mecanism al păcatului în rostirea adevărului. Când adevărul despre mine îmi este favorabil, vreau să fie spus. Când adevărul despre celălalt îi este lui nefavorabil, nu mă deranjează să fie spus. Când adevărul despre celălalt îl înalță pe el mai presus de mine, aș prefera să nu fie spus. Și când adevărul despre mine îmi este neplăcut, mă deranjează să fie spus.
Dacă prin adevăr înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, atunci avem alte date ale problemei. Acest adevăr este o sabie pe care doar Duhul lui Dumnezeu o poate folosi corespunzător. Noi am putea face și bine dar și rău cu același adevăr. Trebuie multă grijă. Adevărul fără iubire ucide. Și iubirea fără adevăr nu salvează.
Dupa ce preotul Iehoiada a murit, Ioas, imparatul lui Iuda, si poporul „au parasit Casa Domnului Dumnezeului parintilor lor, si au slujit Astarteelor si idolilor.” Atunci, „2Ch 24:19 Domnul a trimes la ei prooroci să-i întoarcă înapoi la El, dar n’au ascultat de înştiinţările pe cari le-au primit.
„2Cr 24:20 Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El s’a înfăţişat înaintea poporului şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Dumnezeu: „Pentruce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentrucă aţi părăsit pe Domnul, şi El vă va părăsi.”
2Cr 24:21 Şi au uneltit împotriva lui, şi l-au ucis cu pietre, din porunca împăratului, în curtea Casei Domnului. ”
M-am intrebat si eu, de ce multi oameni care au spus adevarul lui Dumnezeu au fost chinuiti, asupriti sau chiar omorati?
„2Re 12:2 Ioas a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, în tot timpul cît a urmat îndrumările preotului Iehoiada.
2Re 12:3 Numai, că înălţimile n’au încetat; poporul tot mai aducea jertfe şi tămîie pe înălţimi.”
Nu se specifica in text, dar asa cum spune Biblia despre ceilalti imparati a-i lui Iuda, cred ca nici inima lui Ioas „nu a fost intreaga a Domnului” si de aceea vine momentul impietririi in viata lui Ioas asa cum a venit si in viata lui Iosafat, Asa si ceilalti imparati a-i lui Iuda.
Daca imparatii lui Israel nu au fost feriti de asemenea lucruri, ma indoiesc ca oamenii din ziua de azi vor fi feriti. Este destul sa ne uitam in jurul nostru, dar mai intai la noi.
Oby,
Eu inteleg ca Adevarul este Cuvantul. Acest adevar nu se schimba. Adevarul este si Mantuitorul. Iar El a devenit destul de incomod chiar si in bisericile noastre.
Am uitat sa-mi scriu numele, scuze 😀
Așa este… din nefericire. Cred că niciodată nu a fost acceptat adevărul Bibliei (în întregime, nu doar ceea ce convine) decât de un foarte mic număr de oameni. Bisericile sunt cluburi mai mult sau mai puțin selecte, unde oamenii fac regulile. Biblia este folosită ca pretext pentru a ne susține ideile noastre cu privire la mântuire. Și luăm din ea doar ceea ce ne convine. Dacă Isus ar veni astăzi prin biserici și ar predica adevărul Lui, nu ar fi mai bine primit ca acum 2.000 de ani. Nu doar iudeii L-au ucis pe Isus. Și noi. Prin fiecare lepădare a adevărului.
Ambasadorule ai propus un subiect destut de controversat .E adevarat ca adevarul supara de foarte multe ori dar nu chiar totdeauna.Sunt situatii si situatii oameni si oameni pocaiti si pocaiti.
Depinde si cum spui adevarul ,cu ce duh ,ce urmaresti ,cand il spui in prezenta cui il spui ,daca acel adevar ajuta persoana respectiva etc etc.
Deci ramane un subiect deschis si zic eu discutabil.Pentru-ca sunt adeva ruri si „adevaruri”
Multe binecuvantari
„Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută. Unii, fiindcă s’au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s’au apucat de flecării.”
(1Timotei 1:5-6)
„Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după proorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele să te lupţi lupta cea bună, şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.”
(1Timotei 1:18-19)
Pe „calea credintei” („calea” era sinonim pentru gruparea crestinilor cel putin in primul veac de existenta a Bisericii) se afla adevarul. Iar ramanerea pe aceasta cale se face nu doar prin cunoasterea Cuvantului in sine, ci prin „pasirea” cu grija in cadrul acesteia – inima curata, cugetul bun, credinta neprefacuta. Trebuie sa pastram credinta si un cuget curat.
Pastrarea credintei, prin lupta in „lupta cea buna” (caci, da, exista si o lupta buna) este esentiala. Daca nu ramanem la invataturile Domnului (credinta), atunci nu avem cum sa ramanem in Adevar. Iar, in aceste conditii, orice „adevar” ne-ar parea noua adevar ar fi doar o pluta fara ancora pe o mare inspumata – vedem pluta, ne tinem de ea/dupa ea, dar nu stim ca pluta e purtata, de fapt, de vant si valuri.
Sunt oare mai importante preceptele societatii contemporane decat invataturile Domnului Isus? Caci Hristos, Mantuitorul, a fost mai generos cu noi (cum spunea Tutea), chemandu-ne sa fim „desavarsiti” asa cum Tatal este. Ceea absolutizeaza si invataturile Sale si le face sa fie transcedentale fata de orice cultura, timp sau loc.
De ce supara adevarul? Pentru ca ne-am indepartat de invataturile credintei, dar ne place sa fim numiti in continuare „credinciosi”. Si, de asemenea, societatea de fata nu concepe ca cineva sa isi ceara iertare fiindca are o anumita parere. Imprumutate si in biserici, aceste principii despre lume si viata vor inlocui invatatura Scripturii. Oamenii nu vor pleca din biserici, ci vor ramane in ele. Nu vor vrea nici sa se pocaiasca de invatatura si faptele lor. Nu vor vrea nici sa plece. Ramane doar protestul vehement la auzirea adevarului credintei si alungarea si omorarea prorocilor, ca oricand in istorie.
Domnule Oby,
in comentariul nr 3 sa-i spun asa,faceti afirmatia:”Bisericile SUNT CLUBURI(am scris cu majuscule)mai mult sau mai putin selecte, unde oamenii fac regulile.Biblia este folosita ca pretext pentru a ne sustine ideile noastre cu privire la mintuire.”Vreau sa fac precizarea in ADEVAR,pe acest blog si oricare ar fi el,in calitate de fii din familia lui Dumnezeu nu trebuie sa aibe loc DELOC,lupte,certuri,jigniri,dispute etc.Aduc in plus un alt exemplu asemanator dar mult mai grav,cind anul trecut cred pe siteul Resurse crestine la un editorial,acel pe nume Mihai Ardelean a spus printre altele:”bisericile de azi sunt ADEVARATE FABRICI ALE IADULUI”(am scris iar cu majuscule).Personal,spun deschis si documentat,ca nici rusii,chinejii,securitatea de la noi si aiurea,nu au spus asa urit despre BISERICA LUI DUMNEZEU! Insusi Domnul Isus in persoana a spus: „…BISERICA MEA si portiele Locuintei mortilor nu o vor birui.Matei 16:18″ Bisericile de oriunde(nu cladirile) au in ele fii de Dumnezeu,rascumparati in singele Mielului.A,daca spunea-ti ca :unele,unii” ar fi fost corect,dar nu pot sa nu va spun in ADEVAR dupa cum „ati desfasurat comentariile”.Nu va cunosc cine sunteti,nu stiu ce slujba aveti la acel club,dar daca sunteti pastor acolo,e bine sa renuntati ca sa mai folositi biblia ca pretext si sa va sustineti ideile dvs cum spuneti personal.Daca mergeti la acel „club”,”ca membru”,renuntati la el,cautati o adunare unde merg si fii de Dumnezeu.Folositi comentarii constructive nu incorecte ca sa nu spun,ineptzii.(ce este extrem de grav,lasati impresia ca cei care conduc bisericile asa ceva fac.E cumplit.Nu ma refer la bisericile sataniste sau cele moarte.Ma asteptam ca”Ambasadorul” sa fie si pe alta faza)”Ambasadorul”,a adus in discutie f bine si atit de necesar,un ADEVAR si despre El,pe care il calcam dupa voia fiecaruia.Aici,trebuieste dusa o mare lupta in familia lui Dumnezeu.Vreau sa va spun personal,ca nu sunt calificat sa va dau sfaturi intrucit eu in starea mea,stau intr-un coltz si va spun parerea mea in Adevar.Va imbratisez in dragoste si mi-ar face placere sa comunicam. M D,
Frate Marinică D,
Nu doresc să dau eu toate răspunsurile sau comentariile la o postare. Aștept și de alții reacții.
Vă mulțumesc pentru intervenția bine venită.
Stimate M.D.
Păreți puțin supărat… Oare să fie adevărul de vină??
Eu mi-am exprimat o opinie. Atât. Dacă nu este fundamentată pe realitate… să lăsăm să judece Dumnezeu lucrul acesta.
Nu am exclus existența credincioșilor autentici, însă am precizat în prima postare că aceștia sunt puțini.
Eu nu am făcut atacuri la persoana nimănui. În schimb dumneavoastră m-ați insultat prin ceea ce ați postat.
Nu trebuie să împărtășiți convingerile mele. Nici eu pe ale dv.
Dar trebuie să existe respect între noi indiferent de opiniile, părerile sau credința fiecăruia.
Fr,Adi,
Este corect si normal sa aveti interventii sau raspuns ici colo,multumesc.
Stimate Oby,
Intii va rog sa ma iertati,daca,dvs considerati ca v-am insultat.V-o adresez sincer si curat.Nu sunt suparat deloc,Prin harul Domnului nu ma supar.Daca un necredincios cum spunem noi,citeste comentariul dvs de care fac caz,simplu acel om v-a spune despre bisericile lui Dumnezeu si slujitori,ce ati precizat si e vai de noi.Aici,va repet,nu este o insulta,dar sa va las sa scrieti o asa greseala,n-ar fi corect,n-ar fi adevar.Deci faceti f atent afirmatiile mai ales in privinta bisericii lui Dumnezeu.Va respect ca om,dar nu va respect o asa opinie si nici nu o impartasesc.Sa arunc o afirmatie riscanta si daca nu-i adevar,sa-l lasam pe Dumnezeu sa judece,este distructiv,nu-i voie.(schimbati stilul)Puneti celui rau motivatia in mina sa-si bata joc de noi,ca oricum nu ne face vre-un bine.O,cit despre aspectele negative cit si a spune Adevarul,aceasta trebuie sa fie o prioritate pentru corectare si vindecare.M-am apropiat de dvs cu caldura.Pace!
Daca este sau nu fundamentata pe realitate o opinie, suntem chemati sa judecam, ca deasta avem cap pe umeri!
Adevărul sec (uneori) repugnă.
Adevărul Întrupat avea o strategie de abordare: știa de la Tatăl și CE să spună , dar și CUM să o facă. Asta ne-o dezvăluie ”metafizicul ” evanghelist Ioan.
E ca și în chirurgia oncologică: pe lângă bisturiu (Adevărul) mai trebuie și anestezic (Dragostea). Primul fără al doilea e cruzime; iar al doilea fără primul e superficialitate iresponsabilă.
Adevarul si dreptatea sant doua himere ale vietii oricarui traitor de pe pamint care nu le va gasi niciodata.Aceste doua iluzii ne tine conectati la viata doar pentru aumple pe unia de bani si pe altii de necaz dar rezultatuk e acelasi, nnu le vom gasi niciodata.