Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “mai 9, 2012”

Avem nevoie de mânie


Și eu cred că suntem deja năpădiți de o generație prea nervoasă. Întâlnim tot mai des copii și adolescenți care se mânie din orice. Acest fel de mânie este firească, carnală și distructivă. Ea niciodată nu trece neobservată. Ea duce la furie și apoi la turbare. Când pentru câteva secunde ești „orb de mânie” și se produce tragedia.

Mă gândesc însă la acea emoție dată și așezată în noi de Dumnezeu Creatorul. Este ceva inuman să nu te enervezi niciodată. E ciudat. Dacă nu arăt compasiune, dragoste, milă, … mânie, cred că este ceva defect în mine. Mânia nu-i întotdeauna păcat. Nu orice expresie a mâniei este ofensatoare în ochii lui Dumnezeu.

Există vreo vreme, vreun timp, când mânia este justificată?

Cred că da!

Mânia este justificată atunci când Cuvântul lui Dumnezeu și voia Lui clară sunt în mod voit, deliberat și deschis călcate în picioare de către copiii Lui. Și asta mă include și pe mine. Atunci când murdăresc în păcatele mele mărturia și Cuvântul Domnului, este cazul să devin foarte mânios. Pe mine mai întâi!

Un exemplu din Scriptură. Moise se mânie pe popor.

Și, pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat vițelul, pe care-l făcuseră ei, și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.

( Ex.32:19-20 )

Oamenii și astăzi pervertesc harul lui Dumnezeu. Ei spun că Dumnezeu nu are standarde. Nu este bine să fii pasiv la așa ceva. Mânia este o reacție față de credincioșii care ignoră voia lui Dumnezeu și păcătuiesc în văzul lumii necredincioase. Această mânie sfântă trebuie însă să fie manifestată duhovnicește.

Este vreun motiv pentru care mânia este justificată? 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: