Ce să nu faci cu un soț rău

Sunt situații când soțul, capul familiei, începe să „bată câmpii”. Deciziile luate de ele sunt tot mai greșite și nepotrivite. Ce-i de făcut atunci când soțul nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu? Ce faci atunci când nu vrea să meargă la biserică? Nu se implică. Nu vrea să ierte.

Ce poate să facă soția credinciosă? Sau poate întrebarea mai potrivită ar fi: ce să nu facă?

Iată ce spune Biblia în 1 Petru 3:1-4

Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor.

Ce să nu facă o soție care are un bărbat necredincios?

1. Să-și pună frâu la gură! Tendința unei femei atunci când soțul nu face bine, este să-și dea drumul la gură. Dacă un bărbat nu ascultă de Cuvântul Domnului, nu ne facem iluzii că va asculta de cuvântul soției. Este o înțelepciune să știi când să taci și când să vorbești. Dumnezeu are căile Lui de a lucra cu bărbat necredincios.
2. Să nu se apuce de moda podoabelor. În general soțiile frustrate de soții lor sunt tentate să se împodobească și să compenseze ce nu primesc acasă. Dacă soțul nu se uită la ele, atunci simt nevoia să atragă alte priviri. Problema soțului este o problemă spirituală. Soția nu trebuie să încerce să  o rezolve cu metode firești. Rugăciunea  pentru casă și familie. Asta este soluția. Dumnezeu nu a uitat de tine. El ascultă rugăciunile celor neprihăniți.

Ce alte sugestii aveți pentru cei care au un partener necredinios? 

Ce aș putea face în loc de predicare?

Ce aș putea face în loculul predicării Cuvântului?

1. Să devin un fel de bufon cu cravată. Adică un Sinfield a pocăiților?  Să încep să spun ultimele bancuri și glumițe din lumea evanghelică și apoi să introduc ultima trupă care a venit să ne distreze. Toate astea se pot face „în numele Domnului”.
2. Prezentator de știri. Ce s-a mai întâmplat pe la Calafat sau ce se mai vede pe la știrile de la ora 5.
3. Să rostesc speach-uri scurte și motivatoare de maxim 15 minute.

Dar, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună. Nu politicul sau activismul social.

Predicarea Cuvântului este metoda prin care aducem adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale.  Mesajul pe care îl avem de predicat, de proclamat este considerat o pierdere de vreme.  Metoda noastră de predicare reprezintă în ochii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai pragmatic și atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră.

Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Trăim adevărul proclamat în propriile vieți.  Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice.

Este predicarea suficientă pentru câștigarea oamenilor la Cristos?