Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

La moartea dușmanului meu


Vă invit la un studiu de caz.

Un scenariu imaginar, dar foarte posibil.  

  • Sunteți la o întâlnire cu mai mulți colegi. Se discută un subiect ( politic, teologic, economic, etc ) care împarte pe cei prezenți în două tabere opuse.
  • La un moment dat discuțiile și dezbateriile devin un pic mai „încinse”.
  • Unul din tabăra adversă decide să părăsească întâlnirea. În timp ce se îndreaptă spre ușa de ieșire, murmurați o jignire la adresa acelei persoane.
  • Persoana respectivă aude ofensa dar decide să o ignore.
  • Aflați totuși că persoana este rănită și foarte ofensată de afirmația d-voastră.
  • După o vreme persoana respectivă moare subit.

Întrebare:

Mergeți la înmormântarea acelei persoane? În ce condiții?  

Sunteți invitat să adresați câteva cuvinte. Ce faceți și ce spuneți? 

Single Post Navigation

7 thoughts on “La moartea dușmanului meu

  1. Cine poate jigni in public cred ca poate merge si la inmormantare, pozand ca bun prieten. Ca l-a ajutat sa fie mai bun prin aceea ca l-a lovit. Pai nu?

  2. Este un scenariu de ipocrizie data pe fata. Daca acest caz este un caz real, as vrea sa citesc ceea ce a facut persoana de care spui tu. Eu in locul lui nu m-as duce la inmormantare.

    Sa presupunem ca as merge, constrans de ideea ca „facea parte din cercul nostru”. Incerc sa uit ceea ce m-a determinat sa ii „murmurez cate ceva” si la inmormantarea lui imi voi cere iertare public familiei lui. Nu vad un alt posibil scenariu mai putin ipocrit decat acesta. Sa vedem ce mai spun alti comentatori…

  3. Laurentiu,
    Multumesc pentru comentul tau.
    Sa vedem ….

  4. Laurentiu,

    Ai sugerat doua solutii:
    1. Sa nu mergem.
    2. Sa ne cerem iertare public.

    Interesant. Greu de ales …..

  5. Este foarte posibil. Din pacate ….

  6. Daca e greu, da cu banu. Daca e foarte greu, da cu genunchii. E un caz destul de dificil ce ai pus tu aici, cred ca s-a si intamplat din cate presimt eu… Te-am cam pus in dilema cu raspunsurile mele. Ma gandesc acum daca trebuia sa le fi scris pe ambele sau doar pe primul. In orice caz, condoleante, ce sa mai zic (chiar daca e fictiv tipul care „s-a dus” nemurmurand nimic la intalnirea cu pricina).😦

  7. Laurentiu,
    Eu am raspunsul deja pregatit. Stiu ce as fi facut. Nu-i usor, dar integritatatea este greu de pastrat.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: