Oare așa să fie?
Numărul celor care sunt șomeri nu este mai mare decât numărul celor care nu muncesc. ( Frank Clark )
Vă amintiți de Lot?
Un tânăr care n-a mai suportat pocăința bătrânului unchi. Se cam plictisise și de poveștile interminabile spuse de Avraam despre Iehova și de un Dumnezeu care poartă de grijă. A vrut să-și trăiască viața. Și-a dorit întotdeauna să doarmă și el pe o salea, într-o vilă și nu în cortul atât de drag unchiului său. Și a reușit!
Astăzi întâlnesc tot mai mulți Loți. Unii au plecat chiar din bisericile și căminele noastre.
Ne-au spus că vor să fie „sare și lumină” în lume și nu în biserică.
Ne-au spus că vor să-și deschidă propriile afaceri. Și asta doar ca să ne arate cum se face o afacere „curată” și spre „slava lui Dumnezeu”.
Ne-au spus că bogățiile pe care și le doresc nu îi vor despărții niciodată de Dumnezeu.
Ne-au spus că vor să intre în politică ca să o facă mai curată. Impactul lor creștinesc va fi imediat remarcat.
Am doar patru întrebări pentru Loții noștri:
1) Ce efect a avut „Sodoma” pentru viața ta spirituală? Parcă înainte de intra în Sodoma erai mai plin de bucurie și de pace sufletească. Parcă obișnuiai să te rogi în biserică și să cânți în cor. Acum ai ajuns puternic dar ți-ai pierdut vigoarea spirituală. Și atunci, ce folos?
2) Ce ai făcut pentru „Soldoma”? Ai spus că vrei să ai impact în viața lor. Ai spus că vrei să fi relevant. Ai spus că vei avea mai mult succes dacă vei ajunge în poziții politice înalte. Câți ai câștigat pentru Dumnezeu? Și atunci, ce folos?
3) Cât ai câștigat în „Sodoma”? Ai trecut de la cort la casă. Ai bani și poziție. Ai rate în bancă și credite. Ai tot mai multe bogății. Dar, în final ai pierdut totul! Și atunci, ce folos?
4) Ce-ți face familia? Este soția ta fericită și împlinită? Sunt copiii tăi credincioși? Se pare că toți ceilalți din familia ta se îndreaptă într-o direcție greșită. Copiii au preluat conducerea. Iar gândirea lor este total lumească. Și atunci, ce folos?
Criticarea altora este un lucru periculos, nu atât de mult pentru că poți face greșeli față de acele persoane, ci pentru că poți dezvălui adevărul despre tine. ( Harold Medina )
După o perioadă intensă de predicare și învățare, Domnul Isus îi cheamă pe apostoli și le spune:
Veniți singuri la o parte, într-u loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci erau mulți care veneau și se duceau, și ei nu aveau vreme nici să mănânce. ( Marcu 6:30,31 )
Iată că Domnul Isus ne cheamă din când în când să ne retragem pentru o vreme de odihnă. Dar observ repede două lucruri esențiale care trebuiesc să caracterizeze orice „vacanță biblică”:
1) Mergem cu Domnul Isus în vacanță. Nu-l lăsăm acasă. „Veniți” este chemarea pe care El ne-o face. Deci, mergem împreună. Vacanța nu este o ocazie să ne desfătăm în firea pământească. Nu este un flirt cu poftele lumești. Este o experiență trăită alături de Isus.
2) Ne odihnim. Asta trebuie să facem în vacanță. Nu planificăm prea multe activități pentru o zi. Nu încercăm să vizităm toată Europa în trei zile. Ne vom întoarce epuizați și obosiți. Ne odihnim fizic dar și spirtual.
Nu știu de ce nu pot să-mi amintesc mai nimic semnificativ din timpul claselor 1-4. Aparatul de fotografiat îl vedeai doar la studioul special din centrul orașului. Acolo mergeam doar la zile foarte, foarte importante. De exemplu, când a venit după câțiva ani bunica din Moldova în vizită la noi, am mers cu toții încliftați pentru o poză. Lucrurile s-au schimbat. Am poze cu copiii mei și când le schimbam scutecele ( nu sunt publice 🙂
Dar am o amintire de pe vremea școlii primare care s-a înfipt în mintea mea și este încă acolo. Nimic și nimeni nu mi-o poate fura.
Era ziua premierii.
Cu mic și mare adunați în curtea școlii. Toate clasele încolonate alături de învățătoarele lor. În fața noastră o mulțime de părinți, bunici, frați și surori cu ochii căscați cât cepele spre noi. Fiecare învățătoare citea la microfon premianții clasei. A fost rostit și numele meu: Condrea Adrian – premiul 1.
M-am dus să fiu încoronat. Am primit cu emoție diploma și cărțile cadou. În timp ce mă retrăgeam spre locul meu, mi-am aruncat privirea spre zona în care se aflau părinții mei. I-am văzut plângând de fericire pentru mine.
A fost tot ce doream să știu: părinții mei sunt mulțumiți de mine!
Lucas m-a făcut fericit! Și asta nu se uită!