Prea târziu pentru iertare
Am scris aici despre o situație. Imaginară sau nu, ea ne este de învățătură.
Ce facem atunci când suntem convinși că am greșit împotriva cuiva? Am spus, am făcut ceva ce a rănit pe fratele, colegul, partenerul, aproapele meu. Realizez lucrul acesta și vreau să repar. Se mai poate? Sigur că da!
- Să-mi mărturisesc păcatul înaintea lui Dumnezeu. Toate păcatele trebuie mărturisite lui Dumnezeu, conform lui 1 Ioan 1:9.
- Al doilea pas, este să-i mărturisesc păcatul și să cer iertare persoanei căreia i-am greșit. Asta înseamnă să mă duc să-mi cer iertare. Nu să-i explic. Nu să dau vina pe el sau să fiu vag. Nu să dau vina pe încălzirea globală. Nu condiționez nimic. Îmi rezolv problema mea și o fac într-un mod biblic. În situația prezentată mai devreme, acest pas este imposibil de făcut. S-a pierdut ocazia de iertare și împăcare cu aproapele. Nu ne rămâne decât să trăim cu regretul și remușcările conștiinței.
- Dacă au mai fost și alții implicați, trebuie să afle și ei despre pocăința mea. Dacă ofensa a fost adusă în fața unui grup de oameni, atunci trebuie să-mi prezint scuzele și în fața acelui grup. Este greu acest lucru? Dacă da, atunci e mai bine să prevenim astfel de probleme. Îmi este rușine? Dacă nu mi-a fost rușine să jignesc public, nu trebuie să-mi fie rușine să-mi cer iertare public!
Ați fost rănit vreodată de cineva? Ce pași s-au făcut?
ce trebuie sa faca cel jignit daca cel ce la jignit nu-si cere iertare?