Prea târziu pentru iertare

Am scris aici despre o situație. Imaginară sau nu, ea ne este de învățătură.

Ce facem atunci când suntem convinși că am greșit împotriva cuiva? Am spus, am făcut ceva ce a rănit pe fratele, colegul, partenerul, aproapele meu. Realizez lucrul acesta și vreau să repar. Se mai poate? Sigur că da!

 

1. Să-mi mărturisesc păcatul înaintea lui Dumnezeu. Toate păcatele trebuie mărturisite lui Dumnezeu, conform lui 1 Ioan 1:9.
2. Al doilea pas, este să-i mărturisesc păcatul și să cer iertare persoanei căreia i-am greșit. Asta înseamnă să mă duc să-mi cer iertare. Nu să-i explic. Nu să dau vina pe el sau să fiu vag. Nu să dau vina pe încălzirea globală. Nu condiționez nimic. Îmi rezolv problema mea și o fac într-un mod biblic. În situația prezentată mai devreme, acest pas este imposibil de făcut. S-a pierdut ocazia de iertare și împăcare cu aproapele. Nu ne rămâne decât să trăim cu regretul și remușcările conștiinței.
3. Dacă au mai fost și alții implicați, trebuie să afle și ei despre pocăința mea. Dacă ofensa a fost adusă în fața unui grup de oameni, atunci trebuie să-mi prezint scuzele și în fața acelui grup. Este greu acest lucru? Dacă da, atunci e mai bine să prevenim astfel de probleme. Îmi este rușine? Dacă nu mi-a fost rușine să jignesc public, nu trebuie să-mi fie rușine să-mi cer iertare public!

Ați fost rănit vreodată de cineva? Ce pași s-au făcut?  

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →