Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “august, 2012”

Mă lupt cu un EGOist


Nu vi se pare interesant că atunci când avem de cumpărat pixuri și vânzătoarea de la librărie ne oferă o bucată de hârtie și șansa să le încercăm, majoritatea dintre noi ne scriem propriul nume sau propria semnătură. De ce oare? De ce nu scriem „Mihai Viteazul” sau numele mamei? 

Unul din cei mai mari dușmani pe care îi avem în călătoria noastră creștină este „EUL” nostru. Suntem într-o continuă luptă cu el și sigura șansă să-l învingem este să-l punem pe cruce.

Iată un citat din „Totul pentru gloria Lui” de O. Chambers: 

Domnul nostru nu insistă niciodată să-L ascultăm. El ne spune foarte clar ce ar trebui să facem, dar nu ia niciodată măsuri ca să ne oblige să-L ascultăm. Ascultarea noastră trebuie să pornească din unitatea în duh cu El. De aceea, când Domnul a vorbit despre ucenicie a început cu un „dacă” – nu trebuie să fii ucenic, dacă nu vrei. „Dacă vrea cineva să fie ucenicul Meu să se lepede de sine”; să renunțe la drepturile lui, pentru Mine.

Domnul nu-mi dă reguli, dar îmi arată foarte clar standardul Său si dacă legătura mea cu El este cea a dragostei voi face ce-mi spune, fără nici o ezitare. Dacă ezit aceasta înseamnă că iubesc pe altcineva care îi face concurență, adică pe mine însumi.

Cum reușiți să vă țineți eul crucificat? 

Foc sau pământ?


Sfântul Sinod Ortodox din România și-a anunțat credincioșii că dacă aleg incinerarea în locul înhumării nu vor avea parte de slujbă religioasă. Iar preoții care nu se conformează deciziei vor fi excluși din preoție.

Costurile mari pe care le presupune o înmormântare îi fac pe unii să opteze pentru incinerarea rămășițelor.

La Crematoriul Uman din București se primesc, în medie, trei cereri de incinerare în fiecare zi.

În prezent, hotărârea Sfântului Sinod spune că cei care nu respectă interdicția de a asista la incinerări, să fie trimiși în tribunalul bisericesc pentru sancționare.

Imaginați-vă că un credincios ortodox fiind refuzat de preoți vine la pastorul baptist cu borcănelul de porțelan plin de cenușă având rugămintea stăruitoare să oficieze el înmormântarea.

Ce va face pastorul baptist? 

Pastorul care se catapultează


Orice slujitor se confruntă cu presiuni și probleme. Cele mai multe sunt cu cei pe care îi slujește. Orice lider se va confrunta cu o avalanșă de critici și neînțelegeri. Cea mai mare ispită în astfel de circumstanțe pentru cel care conduce este să renunțe. Să găsească o altă lucrare în care să se simtă apreciat de ceilalți.

Nu cred că o persoană chemată de Dumnezeu să conducă o anumită lucrare poate să renunțe la acea lucrare foarte ușor. Dacă o face, ori nu a fost chemat de Dumnezeu pentru acea slujbă fie refuză să fie credincios chemării.

Iată ce bine spunea dr. John Stott despre lucrarea unui lider:

Adevăratul lider are puterea de a rămâne în lucrare, tenacitatea de a birui oboseala și descurajarea, înțelepciunea de a transforma pietrele de poticnire în trepte pe care poate să urce.

Ne-am urca oare într-un avion a cărui pilot este gata de catapultare în turbulențele și furtunile inerente unei călătorii la mare altitudine? Cine s-ar urca știind că piloții nu stau dedicați în fața manșei chiar și în momentele când avionul trece prin ceva hurducături?

Sunt și momente ( foarte rare ) când din păcate pilotul trebuie să renunțe la avion. Dar, o face atunci când a epuizat toate celelalte soluții!

Biserica de astăzi are nevoie de conducători curajoși și gata să suporte critici și „mușcături”!

Îi avem sau nu? 

Ne place ce se întâmplă?


Am privit și eu cu uimire la tot ce se întâmplă în jurul meu. Un duh cumplit de dezbinare frământă țărișoara noastră. Dar ce este și mai surprinzător este că poporului îi place. Am auzit de multe ori că „în România nu te plictisești”.  Controversa, spiritul de zavistie, dialogul piperat și plin de bipuituri, ura, amenințările au ajuns divertismentul savurat de publicul larg.

Îmi amintesc de vorbele proorocului Ieremia:

Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în țară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?

În mijlocul acestor nenorociri întunecoase și hidoase, Biserica Domnului Isus trebuie să strălucească și să răspândească o mireasmă plăcută. Câte biserici din țara noastră s-au strâns la seri de post și rugăciune pentru clasa politică românească? Pentru câți am plâns înaintea Domnului? Câți politicieni creștini au purtat mesajul curat al Evangheliei în orașele și satele lor? Copiii noștri au început să cunoască mai multe despre USL-iști, puciști, frunzăverde și mazăre decât despre apostolul Pavel, Petru, Iacov sau Timotei.

Ce vom face la urmă?  

Cu cine ai vrea să cânți?


Ai șansa să-ți alegi formația, trupa, orchestra, corul, solistul sau solista, fanfara preferată.  Alături de ea/ei ai ocazia să te închini Domnului prin cântare. Imaginează-ți această șansă.

Care este alegerea ta?

Alături de cine crezi că închinarea ta prin cântare va fi una veritabilă?

Pe cine ai alege?

Voi alege la întâmplare un comentator la acestă postare pentru a-i trimite cel mai recent CD scos de Corul Bărbătesc „Laudă Mielului

Pe unde am umblat până acum?


Nu! Nu am renunțat la blog. Dar m-am lăsat pe tânjeală de când cu căldurile astea tropicale. Dar principalul motiv al absenței mele sunt călătoriile lungi din ultima vreme.

Au fost două destinații românești pe care nu le bifasem încă: Maramureșul și Delta Dunării. A mai rămas Delta acum. Am avut onoarea să predic în Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare. Această ocazie mi-a deschis posibilitatea să admir această zonă superbă și să mă întâlnesc cu doi din prietenii mei: fratele Ghiță și fratele păstor Radu de la Negrești Oaș. Poza cu casa nu este a păstorului, stați liniștiți 🙂

Apoi am avut privilegiul să predic la Casa de Cultură a Tineretului din Slatina alături de Corul „Laudă Mielului„. A fost pentru prima dată când i-am auzit și a fost o încântare să mă închin Domnului împreună cu acești minunați bărbați!

Apoi am lăsat repede cele 41 de grade celsius din Slatina și ne-am îndreptat cu toată viteza spre mai răcoroasa Moldovă. Am predicat în Biserica Creștină Betania din Suceava. O întâlnire dragă cu frați și surori care am slujit pe Dumnezeul nostru. Am petrecut câteva zile alături de părinții noștri care sunt și bunici.

În drumul nostru spre casă ne-am oprit ( cu toată bucuria și nerăbdarea ) tinerii noștri dragi din Hațeg care se aflau în tabăra de vară din Lunca Bradului. Am stat alături de ei la un studiu biblic și ne-am încercat „încrederea oarbă” pe tiroliană. O ședere binecuvântată alături de acești tineri extraordinari.

Duminica trecută am predicat în biserica din Sălașul de Sus iar seara în Biserica Creștină „Golgota” din Bujac, Arad. Aici mi-am uitat aparatul de foto 😦

Îi sunt mulțumitor Domnului pentru această ocazie de a predica Evanghelia!

Este o onoare și mă rog ca Domnul să mă păstreze în harul Său și în continuare.

Voi pe unde ați umblat până acum? 

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: