Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Cine ne conduce în biserică?


Una din pietrele de temelie a unei slujiri sănătoase într-o biserică este conducerea acelei biserici. Cred că am ajuns în bisericile noastre să trecem prea ușor peste lista biblică de însușiri ale unui prezbiter. Și când o facem, întotdeauna vom culege roadele acestei nepăsări.

Prezbiterul este cel din poziția de bătrân care are rostul unui priveghetor, episcop peste biserică. Și fiecare mădular al bisericii trebuie să fie preocupat de cine îi conduce.

Prezbiterul nu este un patron sau manager. Asta pentru că biserica locală nu-i buticul personal. Biserica nici nu se poate conduce ca și un SRL. Când o gândire managerială se strecoară în mintea conducătorilor spirituali din biserică nu-i de mirare că în curând vom avea de-a face cu „mișcări sindicaliste”.

Prezbiterul nu este un politician. Nu aleargă după interesul personal sau al grupului de interes. Biserica nu-i formată din sectoare sau colegii. Ea este un Trup. Credincioșii nu sunt căzuți la împărțeala unor lideri. Prezbiterul nu face aranjamente și nici trafic de influență.

Prezbiterul hrănește turma. Cuvântul este hrana. Iar el este chemat să o împartă drept și curat. Prezbiterul este un bărbat cu experiență și caracter.  Conducerea unei biserici nu cere doar experiență în predicare ci și chemare. Locul unde se dovedesc acești bărbați este familia și mărturia din oraș.

Cred că numai Duhul lui Dumnezeu poate alege o persoană în această poziție. Dar responsabilitatea pentru a recunoaște selecția lui Dumnezeu aparține bisericii locale.

Mă întreb care este maniera cea mai sănătoasă de a identifica în biserica locală pe adevărații prezbiteri? 

Single Post Navigation

2 thoughts on “Cine ne conduce în biserică?

  1. Mark Dever oferă sugestii concrete în cartea sa Biserica intentionala, Editura Făclia, 2011.

    Dar bisericile nu trebuie să aștepte, nu-i așa?, traducerea unor cărți din engleză pentru a se manifesta responsabil în alegerea conducerii eclesiale.

    Din nefericire, tonul triumfalist și iresponsabilitatea decizională la nivel confesional constituie un cadru propice pentru menținerea unei mentalități mediocre, provinciale și în cadrul organismelor eclesiale.

    Să ne maturizăm (spiritual) reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale vieții.

    Să trăim frumos, ca în timpul zilei!

  2. „Locul unde se dovedesc acești bărbați (prezbiterii) este familia și mărturia din oraș.”
    Aici este Hiba! Buba Mare!

    Lipsa de putere a informatiilor teoretice-teologice din viata prezbiterilor atunci cand exemplul lor personal si comportamentul lor ANULEAZA ..toata doctrina corecta pe care o ofera de la amvoane. E in zadar,toata teologia si teoria lor cat timp copiii lor sunt in baruri, discoteci, cluburi de karaoke sambata iar duminica sunt la lauda si inchinare, cor sau indemnuri la rugaciune.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: