Judecată sănătoasă

Mila nu ne jefuiește de judecata noastră dreaptă, astfel încât să luăm tăciunii ordinari drept mucuri care fumegă. Nimeni nu va pretinde mai mult milă de la alții decât cei ce merită asprime. Acest lucru nu încurajează căldiceala, nici nu oferă prea multă indulgență celor care au nevoie de trezire. Răcelile au nevoie de remedii fierbinți. Cuvintele de laudă pentru biserica din Efes au fost că nu puteau suferi pe cei răi ( Apoc.2:2 ). 

 

Trestia Frântă, Richard Sibbes, Editura Perla Suferinței, Suceava,  pag.95

 

 

După 5 ani, „ambasada” se închide!

Se împlinesc 5 ani de când m-am înscris pe wordpress. Până aici s-au adunat 1,163 de postări și 5,126 de comentarii. 

Am învățat multe despre blog în acești ani. Sunt convins că încă mai am destule de învățat.

Dar iată doar câteva  lucruri pe care le-am învățat până aici:

1. Blogul este o unealtă pentru disciplina mea. Pentru a scrie pe blog este nevoie de timp. Și asta cere disciplină. După cum ați observat, încă mai de lucru în acest domeniu.
2. Blogul mă ajută să-mi cizelez gândurile și ideile. Înainte de a scrie o postare sunt obligat să meditez la ce scriu și la felul în care scriu.
3. Blogul mă ajută să interacționez cu alții. Sunt provocat să privesc și din alte perspective.
4. Blogul mă ajută să fiu de folos și altora. Dumnezeu lucrează în viața mea. Și nu numai în mine, ci și prin mine în viața altora. Blogul este o unealtă de slujire.

Cu toate acestea, cred că a venit timpul ca „ambasada” să-și închidă porțile. Toate au vremea lor. Iar vremea „Ambasadorului” s-a încheiat.

Vă mulțumesc tututor celor care ați vizitat acest blog. Mulțumesc celor care l-ați făcut frumos și de folos pentru mulți alții.

Luna decembrie este o lună plină și aglomerată pentru mulți dintre noi. Voi lua o pauză de blog până în luna ianuarie. Sper ca în anul viitor să continui această slujire. Dar cu un nou blog pe wordpress.org. Cei care îmi vor găzdui noul blog este o echipă din Satu Mare. Dar, nu știu dacă dorința mea se va materializa. Voi căuta voia Domnului și pentru acest lucru.

Vă doresc Sărbători Binecuvântate și mult Har pentru Noul An!

Tare mult aș vrea să vă ascult sugestiile și sfaturile pe care mi le oferiți la sfârșit de „Ambasador”!

Dacă aveți un blog, care sunt lecțiile pe care le-ați învățat din blogul d-voastră?

Dacă ați fost un vizitator al acestui blog, cum v-a ajutat „Ambasadorul”?

Vă mulțumesc!

UPDATE: 

Începând din seara aceasta ( 4 decembrie 2012 ) blogul „Ambasadorul” este oficial și practic închis.

Ultima ușă a „ambasadei” se închide. Este ușa comentariilor.

Din seara aceasta blogul se poate doar citi și …reciti.

Vă mulțumesc încă o dată din tot sufletul pentru participare!

Domnul să vă binecuvânteze!

Ne mutăm!!!!

M-am hotărât! Ne mutăm!

E vremea unei schimbări de locație.

Unde?

La Satu Mare.

Nu-i vorba de familie. Nici de slujirea mea.

Mâine vă spun mai multe!

O zi binecuvântată!

Stați pe aproape 🙂

Cum găsim voia lui Dumnezeu și un cadou în valoare de 79,99 $?

Cum aflăm voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Am fost în ultimele luni în situația de a decide în ce direcție voi merge în slujire. Sunt absolut convins că și dumneavoastră aveți decizii grele de luat. Situații complicate vă stau înainte și parcă totul este învăluit în ceață. Cum aflăm direcția corectă?

Perminteți-mi să vă împărtășesc câteva sugestii:

1. Disponibilitate. Foarte important. Și nu la întâmplare este în top. Numărul 1: fii gata să faci voia lui Dumnezeu. Oricare ar fi ea. Atunci când am început să caut biserica pe care Domnul ar vrea să o slujesc, am promis Domnului că atunci când îmi va deschide o ușă, nu voi comenta. Nu voi negocia. Am fost gata să merg oriunde m-ar fi condus Domnul.
2. Suportul familiei. Slujirea este o lucrare în familiei. Nu poți face slujire cu o inimă total dedicată, dacă familia îți stă împotrivă. Soția este ajutorul potrivit. Dacă ea nu-i alături de tine, ești într-o poziție ingrată. Am avut binecuvântarea să știu încă de la începutul slujirii mele că soția mea, Cora, este gata să mă urmeze oriunde Domnul ne-ar chema să lucrăm pentru El. Am multă pace și curaj în slujire știind asta. Îmi iubesc enorm soția… și pentru asta!
3. Caută răspunsul și în celelalte „voci” ale lui Dumnezeu. Scriptura este glasul principal al lui Dumnezeu. Biblia trebuie ascultată în fiecare zi.  Postul și rugăciunea sunt „obiceiuri” zilnice, nu doar „numere de urgență”. Dar trebuie să fim atenți și la celelalte moduri prin care Dumnezeu călăuzește: împrejurări providențiale, înțelepciunea celor vârstnici și duhovnicești ( pentru că nu toți bătrânii sunt și spirituali ), mărturia lăuntrică a Duhului, propriul bun simț, sfatul înțelept, etc.
4. Încredere în ciuda problemelor. O dată ce am luat o decizie, pășim înainte cu credință. Indiferent de obstacole. Diavolul și „Sanbalații” vor încerca să-ți înmoaie inima. Să strecoare în inimă îndoială și frică. Când Dumnezeu ți-a arătat calea pe care să mergi înainte, nu uita că El nu te lasă singur. El merge înaintea ta netezindu-ți cărările.

Care este sfatul tău pentru a afla voia lui Dumnezeu? 

( ofer, Vineri 9 noiembrie,  acest cadou unui comentator la această postare )

Baptistul din mine examinat!

Cu bucurie am răspuns invitației unui prieten de a participa la un serviciu divin în bisericuța din satul său natal. Era în timpul săptămânii. Am ajuns un pic mai devreme. Ne-am așezat pe bancă și am așteptat. Am răsfoit cartea de cântări din fața mea a cărei coperți erau roase. Serviciul a început și fratele prezbiter conduce ora de rugăciune. După ce ne salută cântăm și ne rugăm. După o oră de închinare prin rugăciune și cântare, fratele prezbiter îl invită pe fratele cu care am mers să aducă o încurajare din Cuvânt. După vreo 5 minute fratele încheie. Mai cântăm o cântare.

Prezbiterul ne cheamă să ne ridicăm și să ascultăm citirea Cuvântului.

Citește un text din Scriptură. Baptistul din mine se blochează pentru câteva secunde. Mă gândisem la alt text pentru seara aceea. Aveam în minte o altă predică! Baptistul-Pocăit din mine își amintește de Duhul Sfânt. Se citește textul. Fratele prezbiter are ispirația să mai dea o cântare 🙂 și apoi mă invită să predic. Dar … din textul citit de el!

Ultima dată când am fost pus în fața unui astfel de test a fost în 1992 la examenul de admitere în Seminar.

Știu ce vreți să mă întrebați! Cum a fost predica? 🙂

Nu pe mine trebuie să mă întrebați. Pe cei ce au ascultat-o.

Ce pot eu să vă spun este că ar trebui să facem și noi, în bisericile noastre, din când în când, astfel de „testări”.

Mai avem noi, predicatorii, Duhul Sfânt sau …. s-a stins de mult și nici nu am băgat de seamă? 

Întrebări pentru viitorul tău păstor

Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de „negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.

Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri. 

Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte: 

1. De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală? 
2. Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes? 
3. Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce? 
4. Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii? 
5. Vă rog să explicați termenul biblic „botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez? 
6. Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice? 
7. Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria? 
8. Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească. 
9. Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii? 
10. Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală? 

Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul. 

Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră? 

Vă aflați în experiența „cuptorului”?

Ce face Dumnezeu atunci când trecem prin necazuri și încercări? Ce face Dumnezeu atunci când vijelii, șuvoaie aprige lovesc în noi și familiile noastre? Ce face Dumnezeu? 

Poate chiar acum în timp ce ochii tăi citesc aceste cuvinte, întrezărești nori întunecoși și cenușii adunându-se în grabă peste viața ta! Poate deja te lupți cu o mare încercare. Ce face Dumnezeu în timpul ăsta? Un lucru nu-l face: NU stă nepăsător! Nu-i spectator. El vine alături de tine. 

El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fii lui Levi, îi va lămuri cum lămurește aurul și argintul, și vor aduce Domnului daruri neprihănite – Maleahi 3:3

Dumnezeu este ca și un meșter argintar. Ochii argintarului sunt fixați pe suprafața argintului pus în cuptor. Îl ține în foc și nu trebuie scos nici prea devreme, nici prea târziu. Așteaptă momentul potrivit pentru a-l scoate din foc. Când știe că este momentul? Când argintarul își poate vedea fața reflectându-se în argint! 

Nu știu cum te comporți în crize și furtuni. Dar când eu am trecut prin furtuni, am strigat cu disperare la Domnul: „Gata! Ajunge! Până când? Scoate-mă repede de aici!” Am crezut că nu voi rezista! Dar am trecut cu bine. Domnul a fost bun cu mine! Domnul ESTE bun cu noi! 

Dacă furtunile te înspăimântă și îți este frică să mai stai o secundă în cuptor, nu ești singur. Ni se întâmplă fiecăruia (și chiar de mai multe ori).

Dar să fim încurajați! Atunci când navigăm prin necazurile vieții, Argintarul Suprem ne ține în cuptor. Dar nu ne uită acolo niciodată! El are toată atenția asupra noastră, ochii Lui sunt fixați pe noi! Dorința Lui este curățirea noastră. Și pentru asta ne ține în cuptor până la momentul potrivit. Și chiar atunci când credem că nu mai rezistăm, El ne scoate mai frumoși și mai curați! 

Cum sunteți voi? Treceți printr-o experiență de „cuptor”?

Voi, limbuților și guralivelor!

Voi, limbuților, și voi, guralivelor, lăsați-vă de meseria urâtă a pârii! Nu fiți mai departe în mâna Diavolului niște foale cu care ațâță focul certei. Dacă nu puteți să vă tăiați puțin din limbă, cel puțin presărați peste ea sarea harului! Orice gâscă poate să gâgâie, orice muscă poate să găsească o rană, orice butoi gol poate să facă zgomot și orice mărăcine poate să rupă carnea unui om. Fiți iuți la treabă și înceți la vorbire. Mai presus de toate, rugați pe Dumnezeul oricărui har să vă pună o strajă la buze. 

( C.H. Spurgeon )

Iertarea nu se face pe facebook

Astăzi evreii sărbătoresc Ziua Ispășirii ( Yom Kippur ). În midraşim (comentariu la Tora) se povesteşte că Dumnezeu se aşează pe tron, şi în faţa Sa se adună întreaga istorie a omenirii. Fiecare  persoană în parte este luată în consideraţie ca să se decidă dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi luată numai în ziua de Yom Kippur. 

Yom Kippur este ziua cercetării și a iertării. O zi în care evreii sunt chemați să-și examineze viața și să-și repare greșelile făcute. Cred că la acest Yom Kippur putem și noi reflecta atent asupra felului cum ne-am tratat aproapele. 

Titlul acestui post este preluat din articolul scris aici de Ann Brenoff. Merită citit.

Atunci când avem de-a face cu iertarea, avem de luptat cu câteva prejudecăți care pârjolesc frumusețea iertării.

Iertarea nu este uitare. Iertarea nu are tastă „delete”. Iertarea este intenționată și totcmai aici este greutatea și frumusețea ei.

Iertarea nu înseamnă ștergerea consecințelor. Chiar dacă ierți pe cineva asta nu înseamnă că acea persoană nu va suporta consecințele acțiunilor ei.

Iertarea nu aduce vindecare imediată. Unele răni se vindecă greu. Este nevoie de timp și răbdare.

Iertarea nu înseamnă să ignori ofensa. Ofensa a fost făcută. Ea este acolo și are o lecție care trebuie învățată și asumată.

Iertarea nu se face pe facebook. Dumnezeu nu ne-a iertat aruncându-ne din cer un cablu de internet. Dumnezeu S-a întrupat și a venit la noi, murind în locul nostru.

Iertarea nu înseamnă și împăcarea. Iertarea este oferită de o singură persoană. Împăcarea cere două persoane. Domnul Isus a oferit iertarea tututor oamenilor de pretutindeni. Dar nu toți sunt împăcați cu El.

Ce altceva ați mai adăuga listei mele? 

Unde se ascunde succesul tău?

În rutina zilei de astăzi.

Succesul nostru este ascuns în rutina zilei de astăzi. Miercuri 26 septembrie este ziua pe care Domnul ne-a oferit-o în dar pentru a „lupta lupta cea bună” pentru El. Nu vom aștepta momente cruciale și speciale pentru a ne arăta credincioșia față de El. Succesul lui David a fost clădit în fiecare zi alături de oițele sale. Secvența cu Goliat a fost doar o continuare.

Vreau să fiu un tată de succes? Nu trebuie să aștep vreo situație urgentă și extremis pentru a deveni faimos în ochii copilului sau a Domnului. În rutina zilei obișnuite, rugându-te alături de copiii tăi, mergând în fiecare dimineață alături de băiețel spre școală sau grădiniță, dialogând despre lucrurile banale dar importante pentru el, încurajând și mustrând cu dragoste, te dovedești un tată excelent. 

Apostolul Pavel îl provoacă pe Timotei

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat … ( 2 Timotei 3:14a )

Deci, ce avem de gând să facem astăzi? Credincioșia în lucrurile mici ne recomandă pentru lucruri mai mari.

Să vedem câteva lucruri pe care le-am putea face astăzi: 

• Să spunem mai des „mulțumesc” și „te rog, frumos”. 
• Să-l cunoaștem mai bine pe Dumnezeu citind din Cuvânt.
• Ajutăm pe cineva care nu este în stare să ne răsplătească.
• Să mulțumim pentru pâine, apă, căldură.
• Avem sute de minute pe telefon. Folosește-le pentru a încuraja un bătrân sau o persoană cu care nu ai vorbit de multă vreme.  
• Să facem pași micuți în lupta cu obiceiul urât și enervant. 

Care este rutina în care dorești să rămâi credincios?