Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Biserica”

Mai am doar 1 minut să-ți spun că …


Imaginează-ți, te rog, că ești pe peronul unei gări. În trenul care stă să plece este un tânăr păstor care se duce în slujire. Mai ai doar 1 minut înainte ca trenul să plece.

Ce sfat i-ai da acestui tânăr slujitor? Ce cuvinte ar merita rostite acolo? Ce verset din Scriptură ai striga spre el ca să-i răsune tare și mereu în minte?

Dacă aș fi pe acest peron i-aș striga următorul verset: 

Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului ( 2 Tim.2:15 ) 

Tu ce i-ai spune? 

Unde voi merge păstor?


 Răspunsul la această întrebare îl vom afla în următoarele zile. Mâine se vor împlini 6 luni de când nu am mai fost ales ca păstor la Betleem-ul de la Hațeg.

Despărțirile nu sunt ușoare. Mai ales după 15 ani de slujire alături de oameni care vor rămâne speciali și dragi în inimile noastre.

 Cred însă că aceste 6 luni „sabatice” au fost providențiale pentru mine, familie și slujire.

 Unde voi merge păstor? În viitorul cel mai apropiat vă voi comunica felul în care Dumnezeu ne-a călăuzit!

Vă mulțumesc pentru rugăciuni și încurajări.

 

O întrebare cheie în rezolvarea problemelor din căsnicie


Astăzi sunt la nuntă. Predicatorul invitat a fost reținut de o înmormântare. Am fost rugat de familie să predic Cuvântul. Am acceptat.

Cineva spunea odată că după 50 de ani de căsnicie, el și soția au avut doar un singur conflict. „Războiul a început în luna de miere și încă aștept să se termine”.

Este oare posibil să nu ne certăm în familie?

Eu cred că DA!

Pot să spun ca și apostolul Pavel că „nu am ajuns încă desăvârșit” la acest capitol, dar … „alerg”. Alerg spre această țintă!

Dacă dorim să alergăm cu-adevărat spre această țintă, trebuie să o facem având în minte o întrebare crucială: „cui vrem să dăm satisfacție: eului sau Domnului?”

Nu voia mea, ci voia Ta! Aceasta este cheia rezolvărilor problemelor din căsnicie.

Cei care sunteți mai avansați în alergarea asta, ce sfaturi de dați pentru o căsnicie fără „tunete și fulgere”? 

Cine ne conduce în biserică?


Una din pietrele de temelie a unei slujiri sănătoase într-o biserică este conducerea acelei biserici. Cred că am ajuns în bisericile noastre să trecem prea ușor peste lista biblică de însușiri ale unui prezbiter. Și când o facem, întotdeauna vom culege roadele acestei nepăsări.

Prezbiterul este cel din poziția de bătrân care are rostul unui priveghetor, episcop peste biserică. Și fiecare mădular al bisericii trebuie să fie preocupat de cine îi conduce.

Prezbiterul nu este un patron sau manager. Asta pentru că biserica locală nu-i buticul personal. Biserica nici nu se poate conduce ca și un SRL. Când o gândire managerială se strecoară în mintea conducătorilor spirituali din biserică nu-i de mirare că în curând vom avea de-a face cu „mișcări sindicaliste”.

Prezbiterul nu este un politician. Nu aleargă după interesul personal sau al grupului de interes. Biserica nu-i formată din sectoare sau colegii. Ea este un Trup. Credincioșii nu sunt căzuți la împărțeala unor lideri. Prezbiterul nu face aranjamente și nici trafic de influență.

Prezbiterul hrănește turma. Cuvântul este hrana. Iar el este chemat să o împartă drept și curat. Prezbiterul este un bărbat cu experiență și caracter.  Conducerea unei biserici nu cere doar experiență în predicare ci și chemare. Locul unde se dovedesc acești bărbați este familia și mărturia din oraș.

Cred că numai Duhul lui Dumnezeu poate alege o persoană în această poziție. Dar responsabilitatea pentru a recunoaște selecția lui Dumnezeu aparține bisericii locale.

Mă întreb care este maniera cea mai sănătoasă de a identifica în biserica locală pe adevărații prezbiteri? 

De ce nu mai sunt păstor la Hațeg?


Din 25 Martie nu mai sunt păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Betleem” Hațeg. Nu cred că aici este locul potrivit pentru a intra în detaliile acestui eveniment. De aceea, această postare se vrea a fi doar un apel la rugăciune, credincioșie și veghere. 

De ce nu mai sunt păstor la Betleem-ul de la Hațeg?

  1. Pentru că ogorul lui Dumnezeu este și dincolo de hotarele bisericii din Hațeg.
  2. Pentru că Domnul are întotdeauna un plan desăvârșit și plăcut cu slujitorul Său.
  3. Pentru că uneori Dumnezeu îngăduie poporului Său să facă un ocol prin pustie pentru a ajunge în Canaan.
  4. Pentru că Domnul intenționeză nu doar să lucreze prin slujitorul Său ci și în slujitorul Său.
  5. Pentru a ne învăța să umblăm în smerenie prin credință și în totală dependență de El.
  6. Pentru că unele lecții nu le învățăm decât atunci când trecem prin „valea umbrei morții”.
  7. Pentru ca 75% din membrii bisericii trebuie să te reconfirme ca și păstor. ( conform statutului baptist )

În această perioadă am promis Domnului că nu voi refuza nici o oportunitate de a predica Evanghelia. Și așa cum ați și observat din câteva relatări de pe blog am călătorit aproximativ 5.000 km în lungul și latul țării. Acolo unde Domnul mi-a deschis o ușă de Cuvânt am folosit-o. Rugați-vă ca Domnul să dea familiei noastre călăuzire clară în viitor, să o înțelegem și să ne supunem ei cu bucurie.

Vă mulțumesc și Domnul să vă dea mult har acolo unde vă aflați.

Mă lupt cu un EGOist


Nu vi se pare interesant că atunci când avem de cumpărat pixuri și vânzătoarea de la librărie ne oferă o bucată de hârtie și șansa să le încercăm, majoritatea dintre noi ne scriem propriul nume sau propria semnătură. De ce oare? De ce nu scriem „Mihai Viteazul” sau numele mamei? 

Unul din cei mai mari dușmani pe care îi avem în călătoria noastră creștină este „EUL” nostru. Suntem într-o continuă luptă cu el și sigura șansă să-l învingem este să-l punem pe cruce.

Iată un citat din „Totul pentru gloria Lui” de O. Chambers: 

Domnul nostru nu insistă niciodată să-L ascultăm. El ne spune foarte clar ce ar trebui să facem, dar nu ia niciodată măsuri ca să ne oblige să-L ascultăm. Ascultarea noastră trebuie să pornească din unitatea în duh cu El. De aceea, când Domnul a vorbit despre ucenicie a început cu un „dacă” – nu trebuie să fii ucenic, dacă nu vrei. „Dacă vrea cineva să fie ucenicul Meu să se lepede de sine”; să renunțe la drepturile lui, pentru Mine.

Domnul nu-mi dă reguli, dar îmi arată foarte clar standardul Său si dacă legătura mea cu El este cea a dragostei voi face ce-mi spune, fără nici o ezitare. Dacă ezit aceasta înseamnă că iubesc pe altcineva care îi face concurență, adică pe mine însumi.

Cum reușiți să vă țineți eul crucificat? 

Foc sau pământ?


Sfântul Sinod Ortodox din România și-a anunțat credincioșii că dacă aleg incinerarea în locul înhumării nu vor avea parte de slujbă religioasă. Iar preoții care nu se conformează deciziei vor fi excluși din preoție.

Costurile mari pe care le presupune o înmormântare îi fac pe unii să opteze pentru incinerarea rămășițelor.

La Crematoriul Uman din București se primesc, în medie, trei cereri de incinerare în fiecare zi.

În prezent, hotărârea Sfântului Sinod spune că cei care nu respectă interdicția de a asista la incinerări, să fie trimiși în tribunalul bisericesc pentru sancționare.

Imaginați-vă că un credincios ortodox fiind refuzat de preoți vine la pastorul baptist cu borcănelul de porțelan plin de cenușă având rugămintea stăruitoare să oficieze el înmormântarea.

Ce va face pastorul baptist? 

Pastorul care se catapultează


Orice slujitor se confruntă cu presiuni și probleme. Cele mai multe sunt cu cei pe care îi slujește. Orice lider se va confrunta cu o avalanșă de critici și neînțelegeri. Cea mai mare ispită în astfel de circumstanțe pentru cel care conduce este să renunțe. Să găsească o altă lucrare în care să se simtă apreciat de ceilalți.

Nu cred că o persoană chemată de Dumnezeu să conducă o anumită lucrare poate să renunțe la acea lucrare foarte ușor. Dacă o face, ori nu a fost chemat de Dumnezeu pentru acea slujbă fie refuză să fie credincios chemării.

Iată ce bine spunea dr. John Stott despre lucrarea unui lider:

Adevăratul lider are puterea de a rămâne în lucrare, tenacitatea de a birui oboseala și descurajarea, înțelepciunea de a transforma pietrele de poticnire în trepte pe care poate să urce.

Ne-am urca oare într-un avion a cărui pilot este gata de catapultare în turbulențele și furtunile inerente unei călătorii la mare altitudine? Cine s-ar urca știind că piloții nu stau dedicați în fața manșei chiar și în momentele când avionul trece prin ceva hurducături?

Sunt și momente ( foarte rare ) când din păcate pilotul trebuie să renunțe la avion. Dar, o face atunci când a epuizat toate celelalte soluții!

Biserica de astăzi are nevoie de conducători curajoși și gata să suporte critici și „mușcături”!

Îi avem sau nu? 

Ne place ce se întâmplă?


Am privit și eu cu uimire la tot ce se întâmplă în jurul meu. Un duh cumplit de dezbinare frământă țărișoara noastră. Dar ce este și mai surprinzător este că poporului îi place. Am auzit de multe ori că „în România nu te plictisești”.  Controversa, spiritul de zavistie, dialogul piperat și plin de bipuituri, ura, amenințările au ajuns divertismentul savurat de publicul larg.

Îmi amintesc de vorbele proorocului Ieremia:

Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în țară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?

În mijlocul acestor nenorociri întunecoase și hidoase, Biserica Domnului Isus trebuie să strălucească și să răspândească o mireasmă plăcută. Câte biserici din țara noastră s-au strâns la seri de post și rugăciune pentru clasa politică românească? Pentru câți am plâns înaintea Domnului? Câți politicieni creștini au purtat mesajul curat al Evangheliei în orașele și satele lor? Copiii noștri au început să cunoască mai multe despre USL-iști, puciști, frunzăverde și mazăre decât despre apostolul Pavel, Petru, Iacov sau Timotei.

Ce vom face la urmă?  

Cu cine ai vrea să cânți?


Ai șansa să-ți alegi formația, trupa, orchestra, corul, solistul sau solista, fanfara preferată.  Alături de ea/ei ai ocazia să te închini Domnului prin cântare. Imaginează-ți această șansă.

Care este alegerea ta?

Alături de cine crezi că închinarea ta prin cântare va fi una veritabilă?

Pe cine ai alege?

Voi alege la întâmplare un comentator la acestă postare pentru a-i trimite cel mai recent CD scos de Corul Bărbătesc „Laudă Mielului

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: