Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Pastorală”

Slujesc în biserica …


Prin harul și mila Domnului ieri am fost ales pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Maranata” Hunedoara.

Sunt mulțumitor Domnului pentru călăuzirea Lui.

Mulțumesc mult fraților, surorilor, tinerilor de la Maranata pentru dragostea cu care ne-au primit alături de ei. Sunt onorat să am ocazia să-L slujesc pe Domnul împreună cu acești credincioși minunați!

Domnul să ne dea har!

Mulțumesc și celor care nu sunt din Hunedoara și totuși s-au rugat și bucurat pentru noi!

Unde voi sluji de mâine?


Spuneam atunci că nu știu unde voi merge ca și păstor.

Astăzi știu că mâine voi fi supus votului unei biserici locale. În urma acestui vot voi cunoaște în ce direcție vrea Domnul să merg.

De mâine voi începe un nou capitol în viața și slujirea mea. Nu știu cum vor vota frații mei, dar vreau să mă asigur că votul Tatălui meu este unul pozitiv.

Mai știu că „ogoarele sunt gata de recoltă și lucrătorii sunt așa puțini”. Știu că Domnul are un plan desăvârșit și bun pentru mine și pentru familia mea.

Vreau să mă rog ca Domnul să mă ajute să mă supun cu bucurie acestui desăvârșit plan! Rugați-vă pentru mine. Vă mulțumesc tuturor pentru susținerea în rugăciuni și încurajările oferite de-a lungul acestui drum pe alocuri anevoios.

În viitorul foarte apropiat ( săptămâna viitoare ) voi face un anunț pentru cititorii acestui blog. Cred că este important. Este un anunț și o schimbare în același timp. Stați pe aproape și veți afla despre ce este vorba.

Iată o poezie primită de la sora Neli N. care tare, tare bine îmi face în această seară. Mulțumesc sora Neli.

De-as fi tarat afara din cetate,
ca Stefan si ca el sa fiu ucis,
atat cat inca inima mea bate,
Isus, nu-Ti voi calca Cuvantul scris.

De-as fi batjocorit in gura mare,
de toti acei ce viata-mi urmaresc,
atat cat inca voi avea suflare,
Isus, mai mult de Tine m-alipesc!

De-as fi inchis si pus sub cruda paza,
si-n intuneric de mormant de-as sta,
atat cat inca mintea-mi este treaza,
Isus, eu nu renunt la calea Ta.

De-as fi de cei mai dragi dat parasirii,
si ne-inteles si-nvinuit de-as fi,
mi-as ineca in lacrimi dorul firii,
dar Adevarul Tau nu-l voi jertfi!

Ci vreau mai mult cu-ntreaga mea fiinta,
cat timp voi pribegi pe-acest pamant,
sa pot ramane-n unica credinta,
descoperita-n viul Tau Cuvant!

Si-nflacarat de Tine prin iubire,
sa-Ti nalt slavitu-Ti Nume tot mai sus,
caci Tu-mi esti Adevar si Mantuire,
si Tu, credinta, pentru veci, Isus!

de Nicolae Moldoveanu

 

Întrebări pentru viitorul tău păstor


Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de „negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.

Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri. 

Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte: 

  1. De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală? 
  2. Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes? 
  3. Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce? 
  4. Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii? 
  5. Vă rog să explicați termenul biblic „botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez? 
  6. Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice? 
  7. Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria? 
  8. Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească. 
  9. Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii? 
  10. Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală? 

Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul. 

Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră? 

Vă aflați în experiența „cuptorului”?


Ce face Dumnezeu atunci când trecem prin necazuri și încercări? Ce face Dumnezeu atunci când vijelii, șuvoaie aprige lovesc în noi și familiile noastre? Ce face Dumnezeu? 

Poate chiar acum în timp ce ochii tăi citesc aceste cuvinte, întrezărești nori întunecoși și cenușii adunându-se în grabă peste viața ta! Poate deja te lupți cu o mare încercare. Ce face Dumnezeu în timpul ăsta? Un lucru nu-l face: NU stă nepăsător! Nu-i spectator. El vine alături de tine. 

El va ședea, va topi și va curăți argintul; va curăți pe fii lui Levi, îi va lămuri cum lămurește aurul și argintul, și vor aduce Domnului daruri neprihănite – Maleahi 3:3

Dumnezeu este ca și un meșter argintar. Ochii argintarului sunt fixați pe suprafața argintului pus în cuptor. Îl ține în foc și nu trebuie scos nici prea devreme, nici prea târziu. Așteaptă momentul potrivit pentru a-l scoate din foc. Când știe că este momentul? Când argintarul își poate vedea fața reflectându-se în argint! 

Nu știu cum te comporți în crize și furtuni. Dar când eu am trecut prin furtuni, am strigat cu disperare la Domnul: „Gata! Ajunge! Până când? Scoate-mă repede de aici!” Am crezut că nu voi rezista! Dar am trecut cu bine. Domnul a fost bun cu mine! Domnul ESTE bun cu noi! 

Dacă furtunile te înspăimântă și îți este frică să mai stai o secundă în cuptor, nu ești singur. Ni se întâmplă fiecăruia (și chiar de mai multe ori).

Dar să fim încurajați! Atunci când navigăm prin necazurile vieții, Argintarul Suprem ne ține în cuptor. Dar nu ne uită acolo niciodată! El are toată atenția asupra noastră, ochii Lui sunt fixați pe noi! Dorința Lui este curățirea noastră. Și pentru asta ne ține în cuptor până la momentul potrivit. Și chiar atunci când credem că nu mai rezistăm, El ne scoate mai frumoși și mai curați! 

Cum sunteți voi? Treceți printr-o experiență de „cuptor”?

Mai am doar 1 minut să-ți spun că …


Imaginează-ți, te rog, că ești pe peronul unei gări. În trenul care stă să plece este un tânăr păstor care se duce în slujire. Mai ai doar 1 minut înainte ca trenul să plece.

Ce sfat i-ai da acestui tânăr slujitor? Ce cuvinte ar merita rostite acolo? Ce verset din Scriptură ai striga spre el ca să-i răsune tare și mereu în minte?

Dacă aș fi pe acest peron i-aș striga următorul verset: 

Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului ( 2 Tim.2:15 ) 

Tu ce i-ai spune? 

Unde voi merge păstor?


 Răspunsul la această întrebare îl vom afla în următoarele zile. Mâine se vor împlini 6 luni de când nu am mai fost ales ca păstor la Betleem-ul de la Hațeg.

Despărțirile nu sunt ușoare. Mai ales după 15 ani de slujire alături de oameni care vor rămâne speciali și dragi în inimile noastre.

 Cred însă că aceste 6 luni „sabatice” au fost providențiale pentru mine, familie și slujire.

 Unde voi merge păstor? În viitorul cel mai apropiat vă voi comunica felul în care Dumnezeu ne-a călăuzit!

Vă mulțumesc pentru rugăciuni și încurajări.

 

O întrebare cheie în rezolvarea problemelor din căsnicie


Astăzi sunt la nuntă. Predicatorul invitat a fost reținut de o înmormântare. Am fost rugat de familie să predic Cuvântul. Am acceptat.

Cineva spunea odată că după 50 de ani de căsnicie, el și soția au avut doar un singur conflict. „Războiul a început în luna de miere și încă aștept să se termine”.

Este oare posibil să nu ne certăm în familie?

Eu cred că DA!

Pot să spun ca și apostolul Pavel că „nu am ajuns încă desăvârșit” la acest capitol, dar … „alerg”. Alerg spre această țintă!

Dacă dorim să alergăm cu-adevărat spre această țintă, trebuie să o facem având în minte o întrebare crucială: „cui vrem să dăm satisfacție: eului sau Domnului?”

Nu voia mea, ci voia Ta! Aceasta este cheia rezolvărilor problemelor din căsnicie.

Cei care sunteți mai avansați în alergarea asta, ce sfaturi de dați pentru o căsnicie fără „tunete și fulgere”? 

Cine ne conduce în biserică?


Una din pietrele de temelie a unei slujiri sănătoase într-o biserică este conducerea acelei biserici. Cred că am ajuns în bisericile noastre să trecem prea ușor peste lista biblică de însușiri ale unui prezbiter. Și când o facem, întotdeauna vom culege roadele acestei nepăsări.

Prezbiterul este cel din poziția de bătrân care are rostul unui priveghetor, episcop peste biserică. Și fiecare mădular al bisericii trebuie să fie preocupat de cine îi conduce.

Prezbiterul nu este un patron sau manager. Asta pentru că biserica locală nu-i buticul personal. Biserica nici nu se poate conduce ca și un SRL. Când o gândire managerială se strecoară în mintea conducătorilor spirituali din biserică nu-i de mirare că în curând vom avea de-a face cu „mișcări sindicaliste”.

Prezbiterul nu este un politician. Nu aleargă după interesul personal sau al grupului de interes. Biserica nu-i formată din sectoare sau colegii. Ea este un Trup. Credincioșii nu sunt căzuți la împărțeala unor lideri. Prezbiterul nu face aranjamente și nici trafic de influență.

Prezbiterul hrănește turma. Cuvântul este hrana. Iar el este chemat să o împartă drept și curat. Prezbiterul este un bărbat cu experiență și caracter.  Conducerea unei biserici nu cere doar experiență în predicare ci și chemare. Locul unde se dovedesc acești bărbați este familia și mărturia din oraș.

Cred că numai Duhul lui Dumnezeu poate alege o persoană în această poziție. Dar responsabilitatea pentru a recunoaște selecția lui Dumnezeu aparține bisericii locale.

Mă întreb care este maniera cea mai sănătoasă de a identifica în biserica locală pe adevărații prezbiteri? 

De ce nu mai sunt păstor la Hațeg?


Din 25 Martie nu mai sunt păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Betleem” Hațeg. Nu cred că aici este locul potrivit pentru a intra în detaliile acestui eveniment. De aceea, această postare se vrea a fi doar un apel la rugăciune, credincioșie și veghere. 

De ce nu mai sunt păstor la Betleem-ul de la Hațeg?

  1. Pentru că ogorul lui Dumnezeu este și dincolo de hotarele bisericii din Hațeg.
  2. Pentru că Domnul are întotdeauna un plan desăvârșit și plăcut cu slujitorul Său.
  3. Pentru că uneori Dumnezeu îngăduie poporului Său să facă un ocol prin pustie pentru a ajunge în Canaan.
  4. Pentru că Domnul intenționeză nu doar să lucreze prin slujitorul Său ci și în slujitorul Său.
  5. Pentru a ne învăța să umblăm în smerenie prin credință și în totală dependență de El.
  6. Pentru că unele lecții nu le învățăm decât atunci când trecem prin „valea umbrei morții”.
  7. Pentru ca 75% din membrii bisericii trebuie să te reconfirme ca și păstor. ( conform statutului baptist )

În această perioadă am promis Domnului că nu voi refuza nici o oportunitate de a predica Evanghelia. Și așa cum ați și observat din câteva relatări de pe blog am călătorit aproximativ 5.000 km în lungul și latul țării. Acolo unde Domnul mi-a deschis o ușă de Cuvânt am folosit-o. Rugați-vă ca Domnul să dea familiei noastre călăuzire clară în viitor, să o înțelegem și să ne supunem ei cu bucurie.

Vă mulțumesc și Domnul să vă dea mult har acolo unde vă aflați.

Pastorul care se catapultează


Orice slujitor se confruntă cu presiuni și probleme. Cele mai multe sunt cu cei pe care îi slujește. Orice lider se va confrunta cu o avalanșă de critici și neînțelegeri. Cea mai mare ispită în astfel de circumstanțe pentru cel care conduce este să renunțe. Să găsească o altă lucrare în care să se simtă apreciat de ceilalți.

Nu cred că o persoană chemată de Dumnezeu să conducă o anumită lucrare poate să renunțe la acea lucrare foarte ușor. Dacă o face, ori nu a fost chemat de Dumnezeu pentru acea slujbă fie refuză să fie credincios chemării.

Iată ce bine spunea dr. John Stott despre lucrarea unui lider:

Adevăratul lider are puterea de a rămâne în lucrare, tenacitatea de a birui oboseala și descurajarea, înțelepciunea de a transforma pietrele de poticnire în trepte pe care poate să urce.

Ne-am urca oare într-un avion a cărui pilot este gata de catapultare în turbulențele și furtunile inerente unei călătorii la mare altitudine? Cine s-ar urca știind că piloții nu stau dedicați în fața manșei chiar și în momentele când avionul trece prin ceva hurducături?

Sunt și momente ( foarte rare ) când din păcate pilotul trebuie să renunțe la avion. Dar, o face atunci când a epuizat toate celelalte soluții!

Biserica de astăzi are nevoie de conducători curajoși și gata să suporte critici și „mușcături”!

Îi avem sau nu? 

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: