Unde se ascunde succesul tău?

În rutina zilei de astăzi.

Succesul nostru este ascuns în rutina zilei de astăzi. Miercuri 26 septembrie este ziua pe care Domnul ne-a oferit-o în dar pentru a „lupta lupta cea bună” pentru El. Nu vom aștepta momente cruciale și speciale pentru a ne arăta credincioșia față de El. Succesul lui David a fost clădit în fiecare zi alături de oițele sale. Secvența cu Goliat a fost doar o continuare.

Vreau să fiu un tată de succes? Nu trebuie să aștep vreo situație urgentă și extremis pentru a deveni faimos în ochii copilului sau a Domnului. În rutina zilei obișnuite, rugându-te alături de copiii tăi, mergând în fiecare dimineață alături de băiețel spre școală sau grădiniță, dialogând despre lucrurile banale dar importante pentru el, încurajând și mustrând cu dragoste, te dovedești un tată excelent. 

Apostolul Pavel îl provoacă pe Timotei

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat … ( 2 Timotei 3:14a )

Deci, ce avem de gând să facem astăzi? Credincioșia în lucrurile mici ne recomandă pentru lucruri mai mari.

Să vedem câteva lucruri pe care le-am putea face astăzi: 

• Să spunem mai des „mulțumesc” și „te rog, frumos”. 
• Să-l cunoaștem mai bine pe Dumnezeu citind din Cuvânt.
• Ajutăm pe cineva care nu este în stare să ne răsplătească.
• Să mulțumim pentru pâine, apă, căldură.
• Avem sute de minute pe telefon. Folosește-le pentru a încuraja un bătrân sau o persoană cu care nu ai vorbit de multă vreme.  
• Să facem pași micuți în lupta cu obiceiul urât și enervant. 

Care este rutina în care dorești să rămâi credincios? 

O întrebare cheie în rezolvarea problemelor din căsnicie

Astăzi sunt la nuntă. Predicatorul invitat a fost reținut de o înmormântare. Am fost rugat de familie să predic Cuvântul. Am acceptat.

Cineva spunea odată că după 50 de ani de căsnicie, el și soția au avut doar un singur conflict. „Războiul a început în luna de miere și încă aștept să se termine”.

Este oare posibil să nu ne certăm în familie?

Eu cred că DA!

Pot să spun ca și apostolul Pavel că „nu am ajuns încă desăvârșit” la acest capitol, dar … „alerg”. Alerg spre această țintă!

Dacă dorim să alergăm cu-adevărat spre această țintă, trebuie să o facem având în minte o întrebare crucială: „cui vrem să dăm satisfacție: eului sau Domnului?”

Nu voia mea, ci voia Ta! Aceasta este cheia rezolvărilor problemelor din căsnicie.

Cei care sunteți mai avansați în alergarea asta, ce sfaturi de dați pentru o căsnicie fără „tunete și fulgere”? 

De ce sunt bucuros și trist?

Băieții mei au crescut.

Încerc un sentiment de bucurie. E harul Domnului că au ajuns până aici. Sunt sănătoși, frumoși și deștepți 🙂 Vorba românului: „Fiecare cioară își laudă puiul” 🙂 Dar mă bucur pentru responsabilitatea privilegiată pe care Domnul ne-a dat-o, mie și Corei: să fim lângă ei și să-i creștem. Dimineața când se trezesc, când mănâncă, seara când adorm ascultându-ne poveștile, când călătorim și povestim despre viață, prieteni, copilărie, NASA ( Lucas vrea să lucreze pentru NASA acum ) sau când ne jucăm „GA-GA” ( oare despre ce joc este vorba? )  sau ne plimbăm cu bicicletele prin oraș. Și multe, multe alte amintiri.  Aceste amintiri nu au preț. Și deja mă bucur de colecția strânsă până aici. 

Încer și un sentiment de tristețe. Ei cresc și eu îmbătrânesc. Cineva m-a întrebat zilele trecute când ies la pensie. Hmmm?!? Fac eforturi mari acum să-l iert 🙂 Nu-i mai pot ridica în brațe așa cum aș vrea. Jocul „de-a avionul” a „aterizat” de ceva vreme. Mă joc singur și în tăcere de-a hernia de disc 🙂 Au început să nu mai întoarcă capul atât de des atunci când îi las la poarta școlii sau în grupa de la grădiniță. Încă mai avem o grămadă de jocuri pe care să le jucăm împreună. Dar știu că lista începe să scadă. Statul la bunici este din ce în ce tot mai ușor. Și multe, multe alte motive de tristețe. Și știu că Dumnezeu lucrează nu numai la ei, ci și la mine. Șlefuiește, curăță și dăltuiește un caracter frumos. Mă învață să depind și să mă leg tare de EL. 

Domnul să ne binecuvânteze copiii și părinții! 

Ce amintiri de neuitat aveți cu copiii voștri?  

Îi plac Domnului Isus vacanțele?

După o perioadă intensă de predicare și învățare, Domnul Isus îi cheamă pe apostoli și le spune: 

Veniți singuri la o parte, într-u loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci erau mulți care veneau și se duceau, și ei nu aveau vreme nici să mănânce. ( Marcu 6:30,31 )

Iată că Domnul Isus ne cheamă din când în când să ne retragem pentru o vreme de odihnă. Dar observ repede două lucruri esențiale care trebuiesc să caracterizeze orice „vacanță biblică”:

1) Mergem cu Domnul Isus în vacanță. Nu-l lăsăm acasă. „Veniți” este chemarea pe care El ne-o face. Deci, mergem împreună. Vacanța nu este o ocazie să ne desfătăm în firea pământească. Nu este un flirt cu poftele lumești. Este o experiență trăită alături de Isus.

2) Ne odihnim. Asta trebuie să facem în vacanță. Nu planificăm prea multe activități pentru o zi. Nu încercăm să vizităm toată Europa în trei zile. Ne vom întoarce epuizați și obosiți. Ne odihnim fizic dar și spirtual.

Ce sugestii pentru o vacanță reușită aveți? 

Un secret al bărbaților pe care trebuie să-l știți

Doamnelor, soțul vostru are un secret pe care cu greu l-ar spune …

Are nevoie de susținerea ta! Tu ești admiratorul lui cel mai înfocat. Galeria lui. Fan-ul nr.1

Succesul pentru el înseamnă să te facă fericită. Tu ești cea mai dragă persoană din viața lui.

Uneori, el are impresia că a eșuat. Că nu se ridică la așteptările tale …

El vede și admiră cum te descurci de minune în toate îndatoririle casnice, cu creșterea copiilor, îngrijirea casei, etc …

Soțul tău se întreabă din când în când dacă cineva a văzut și efortul, sacrificiul pe care îl face pentru binele familiei lui …

Dar, iată care este partea cea mai interesantă ….

Dacă soțul tău se simte apreciat și respectat în casă … va face orice ca să-și păstreze acest respect. Când soția îl respectă, se va duela până la ultima picătură pentru siguranța și fericirea ta. Când el este regele, tu vei deveni regina lui.

Va face orice să se simtă apreciat și admirat! Va spăla chiar și vasele iar apoi va aspira prin bucătărie 🙂

Când face asta, apreciază gestul lui …. și nu exagera punându-l să spele și rufele 🙂

Și să nu-i spuneți că v-am spus 🙂

Merită oare?

Lot.

Un tânăr care a început bine. A avut lângă el un adevărat model de viață. Dumnezeu l-a binecuvântat. Familie. Avere. A avut succes în tot ce a făcut. Dar sfârșitul a fost unul tragic. A pierdut aproape totul. 

Cum a fost posibil? 

Marile păcate încep cu micile compromisuri! 

• Totul a început cu alegerea lui Lot ( Geneza 13:1-13 ). A fost o alegere bazată pe lăcomie și egoism. Și-a întins corturile până aproape de Sodoma iar la scurt timp s-a mutat în Sodoma. Lot devine tot mai lumesc.

• Experiența cu cei 4 regi care îl iau ostatic, ar fi trebuit să-l trezească la realitate. Dar, după ce Avraam îl eliberează, îl găsim pe Lot în Geneza 19:1,2 din nou la poarta cetății Sodoma. Nu învață nimic din experiențele vieții.

• Lot este un bărbat pasiv. El decide după circumstanțe. ( Geneza 13:10 ). Nu vrea să aleagă calea lui Dumnezeu. Această cale cere decizii grele. Este mai ușor pentru Lot să aleagă calea lumii, calea ușoară. Un pic de vin nu-i mare scofală.  Observați legătura dintre vin și imoralitate. Nu mai au nimic, dar au vin. Dacă Lot ar fi practicat abstinența, nu ar fi căzut în păcatul incestului. Totul începe cu un pic de vin. Așa doar ca să ne mai relaxăm și să nu fim legaliști.

Observați că atunci când tatăl este pasiv, ceilalți membrii ai familiei preiau conducerea și se îndreaptă în direcție greșită. Când tatăl nu este interesat de soarta fetelor, fetele preiau conducerea și se gândesc ce să facă pentru viitorul lor. Când liderul este pasiv, se adună în familie frustrări și presează pe ceilalți să facă ceva. 

Credeți că atunci când Lot s-a trezit și a aflat ce s-a întâmplat a regretat? După ce anume? După bogății? După faimă? Sau după soție și fete? 

Copiii voștri se uită la noi, și văd lucrurile frumoase, dar mai văd și felul cum ne bucurăm de lucrurile lumești. Mai văd și ușurința cu care renunțăm la o oră de rugăciune în favoarea unui seri petrecute cu prietenii, sau alegerea unui salariu mai mare indiferent de ce se întâmplă în viața familiei. Văd felul cum muncim, sacrificăm și punem banii de-oparte, dar nu pentru misiune, nu pentru biserică, nu pentru orfani, ci pentru noua mașină, noua vacanță, nouă haină sau accesoriu. 

Care este compromisul cel mai comun al creștinilor de astăzi? 

10 secrete pentru o super casnicie

Sunt fascinat de carti, reviste si documente vechi. Citesc o carte in care am gasit o foaie veche cu scris de batran. Are un titlu captivant si mereu actual. „Reteta pentu o casnicie fericita”.

Va fac si voua parte de aceste bogatii:

1. Nu fiti amandoi suparati in acelasi timp.
2. Nu strigati unul la altul. Doar daca a luat foc casa.
3. Daca aveti o discutie aprinsa, lasati-l pe celalalt sa castige.
4. Daca aveti ceva de criticat, nu uitati sa o faceti cu dragoste.
5. Nu amintiti greselile trecutului.
6. Nu mergeti la culcare niciodata neimpacati.
7. Spuneti un compliment unui altuia, cel putin o data pe zi.
8. Daca ati gresit, recunoate si cere iertare.
9. Orice cearta cere doua persoane si deobicei, cea care greseste are gura mai mare.
10. Nimic nu pretuieste mai mult ca legatura dintre voi si Dumnezeu.

Frumoasa lista, asa-i?

Daca ati alege astazi doua din cele zece ca fiind foarte importante pentru casnicia voastra, care ar fi acestea?

Ce facem cu homosexualii „credincioși”?

Președintele Obama a dat un ton foarte clar și puternic. El este de acord cu căsătoriile între homosexuali. Cu siguranță că acest semnal va fi preluat în viitorul apropiat și de ai noștri.

Mă întreb însă cu mari frisoane pe șira spinării dacă suntem gata să ținem piept acestor bătălii spirituale. Sunt pastorii români pregătiți pentru a lua poziție în fața acestui tsunami spiritual?

Dacă legea țării va spune că este ilegal să nu accepți ca și membru în biserică un homosexual? Îl primim?

Dacă legea ne va obliga să oficiem căsătorii între homosexuali sau lesbiene. Îi cununăm?

Dacă un homosexual declarat ne spune că iubește pe Dumnezeu din toată inima și vrea să se boteze. Îl botezăm?

Sunt pesimist.

Mi-e teamă că nu ne-am exersat mușchii spirituali cu provocari mult mai mici. Și ne va fi imposibil să rezistăm în confruntările grele viitoare.

Am acceptat atât de ușor membrii care nu erau născuți din nou. De ce să nu-i primim și pe homo? Am oficiat cununii între tineri care au trăit în păcat și nici în ziua nunții nu s-au pocăit. De ce nu i-am cununa și pe ei? Am botezat fără nici o evidență a pocăinței. De ce nu am boteza un homosexual „credincios”?

Poate deja ne gândim: și care-i problema? Ce rău e să-i primim? Decât afată mai bine cu noi!

Este o amăgire. Dacă căsătorești doi bărbați, de ce nu căsătorești și trei bărbați? Dar pe un bărbat și câinele lui? Exagerez?  Asta nu se va întâmpla niciodată! Serios? Acum 10 ani în urmă exact asta se spunea despre căsătoriile de același sex.

Care trebuie să fie răspunsul evanghelicilor față de agenda homosexuală? 

Ce să nu faci cu un soț rău

Sunt situații când soțul, capul familiei, începe să „bată câmpii”. Deciziile luate de ele sunt tot mai greșite și nepotrivite. Ce-i de făcut atunci când soțul nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu? Ce faci atunci când nu vrea să meargă la biserică? Nu se implică. Nu vrea să ierte.

Ce poate să facă soția credinciosă? Sau poate întrebarea mai potrivită ar fi: ce să nu facă?

Iată ce spune Biblia în 1 Petru 3:1-4

Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor.

Ce să nu facă o soție care are un bărbat necredincios?

1. Să-și pună frâu la gură! Tendința unei femei atunci când soțul nu face bine, este să-și dea drumul la gură. Dacă un bărbat nu ascultă de Cuvântul Domnului, nu ne facem iluzii că va asculta de cuvântul soției. Este o înțelepciune să știi când să taci și când să vorbești. Dumnezeu are căile Lui de a lucra cu bărbat necredincios.
2. Să nu se apuce de moda podoabelor. În general soțiile frustrate de soții lor sunt tentate să se împodobească și să compenseze ce nu primesc acasă. Dacă soțul nu se uită la ele, atunci simt nevoia să atragă alte priviri. Problema soțului este o problemă spirituală. Soția nu trebuie să încerce să  o rezolve cu metode firești. Rugăciunea  pentru casă și familie. Asta este soluția. Dumnezeu nu a uitat de tine. El ascultă rugăciunile celor neprihăniți.

Ce alte sugestii aveți pentru cei care au un partener necredinios? 

Cum arată un părinte bun?

Este atât de ușor să ratezi în slujba de părinte! E nevoie doar de puțintică neatenție și oleacă de indiferență. Și eu am falimentat de câteva ori! Dar fiecare ratare lasă urme usturătoare în sufletul nostru cât și în inimioarele copiilor noștri. Cruzimea diavolului se vede în felul lacom în care ar vrea să ne devoreze copiii. Iar noi, părinții, avem slujba de apărători și protectori ai copiilor noștri.

Băiatul meu a ieșit astăzi de la școală răvășit. Zbuciumul sufletesc se putea citi pe fața lui de la o poștă. L-am preluat imediat în mașină cu câteva întrebări de diagnosticare. Ce am aflat? Că urechile și mintea lui au fost abuzate în cel mai murdar mod. Cuvintele obscene rostite de colegi i-au murdărit mintea. I-a fost înjurată mama doar pentru că altul dorea să stea în fața lui la ora de sport.

Ce pot să fac ca și părinte credincios în astfel de situații?

– să ung școala cu untură ca s-o mănânce câinii noaptea?

– să merg la școală și să-i urechez pe „simpaticii” elevi de clasa 1 care vorbesc ca niște birjari?

– să discut cu conducerea școlii?

– să fac homeschooling?

– să înființez o școală creștină în oraș?

Acesta sunt doar câteva idei care mi-au venit în minte. Dar, mai am o soluție. Este ce ne învață Biblia în Deuteronomul 6:7

Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești cu ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Dumnezeu mi-a atins inima astăzi într-un mod mai special amintindu-mi de importanța relației părinte-copil. Nu predicator-copil. Nu profesor-copil. Părinte și copil.

Ce putem face?

1. Întipărirea minții lor. Investiția pe care o facem spunându-le și învățându-i Cuvântul este eternă. Este ca și gravura în granit. Odată realizată, nimic nu o poate șterge. Se poate murdări, dar nu șterge.

2. Răspunsuri la întrebări. De câte ori copiii noștri ne-au pus o întrebare pentru care nu „am avut timp” să răspundem? O mare eroare! Versetul 20 ne spune:

Când fiul tău te va întreba într-o zi: „ce înseamnă învățăturile acestea …” să răspunzi fiului tău … 

3. Cum să-i învățăm?

Planificat și prioritar. Adică, nu la întâmplare și neglijent. Suntem foarte stricți cu ei în multe aspecte: igienic ( nu negociem spălarea pe mâini și pe dinți ), școlar ( la ora 8 dimineața suntem în fața școlii ), etc. Dar în cel spiritual? Cât de des ne rugăm pentru ei și cu ei? Cât de mult citim Biblia alături de ei?

Frecvent și vizibil. Discutăm la masă cu ei despre Domnul? Vorbim în mașină despre principiile lui Dumnezeu? Cu ce discuții și în ce atmosferă ne ducem la culcare?  De ce frecvent și vizibil? Pentru că se uită foarte ușor. 

Care credeți că este reacția corectă  când copilul este abuzat verbal de către colegii săi de școală?