Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Comunitatea & Uniunea Baptistă”

Baptistul din mine examinat!


Cu bucurie am răspuns invitației unui prieten de a participa la un serviciu divin în bisericuța din satul său natal. Era în timpul săptămânii. Am ajuns un pic mai devreme. Ne-am așezat pe bancă și am așteptat. Am răsfoit cartea de cântări din fața mea a cărei coperți erau roase. Serviciul a început și fratele prezbiter conduce ora de rugăciune. După ce ne salută cântăm și ne rugăm. După o oră de închinare prin rugăciune și cântare, fratele prezbiter îl invită pe fratele cu care am mers să aducă o încurajare din Cuvânt. După vreo 5 minute fratele încheie. Mai cântăm o cântare.

Prezbiterul ne cheamă să ne ridicăm și să ascultăm citirea Cuvântului.

Citește un text din Scriptură. Baptistul din mine se blochează pentru câteva secunde. Mă gândisem la alt text pentru seara aceea. Aveam în minte o altă predică! Baptistul-Pocăit din mine își amintește de Duhul Sfânt. Se citește textul. Fratele prezbiter are ispirația să mai dea o cântare 🙂 și apoi mă invită să predic. Dar … din textul citit de el!

Ultima dată când am fost pus în fața unui astfel de test a fost în 1992 la examenul de admitere în Seminar.

Știu ce vreți să mă întrebați! Cum a fost predica? 🙂

Nu pe mine trebuie să mă întrebați. Pe cei ce au ascultat-o.

Ce pot eu să vă spun este că ar trebui să facem și noi, în bisericile noastre, din când în când, astfel de „testări”.

Mai avem noi, predicatorii, Duhul Sfânt sau …. s-a stins de mult și nici nu am băgat de seamă? 

Întrebări pentru viitorul tău păstor


Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de „negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.

Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri. 

Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte: 

  1. De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală? 
  2. Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes? 
  3. Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce? 
  4. Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii? 
  5. Vă rog să explicați termenul biblic „botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez? 
  6. Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice? 
  7. Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria? 
  8. Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească. 
  9. Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii? 
  10. Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală? 

Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul. 

Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră? 

De ce nu mai sunt păstor la Hațeg?


Din 25 Martie nu mai sunt păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Betleem” Hațeg. Nu cred că aici este locul potrivit pentru a intra în detaliile acestui eveniment. De aceea, această postare se vrea a fi doar un apel la rugăciune, credincioșie și veghere. 

De ce nu mai sunt păstor la Betleem-ul de la Hațeg?

  1. Pentru că ogorul lui Dumnezeu este și dincolo de hotarele bisericii din Hațeg.
  2. Pentru că Domnul are întotdeauna un plan desăvârșit și plăcut cu slujitorul Său.
  3. Pentru că uneori Dumnezeu îngăduie poporului Său să facă un ocol prin pustie pentru a ajunge în Canaan.
  4. Pentru că Domnul intenționeză nu doar să lucreze prin slujitorul Său ci și în slujitorul Său.
  5. Pentru a ne învăța să umblăm în smerenie prin credință și în totală dependență de El.
  6. Pentru că unele lecții nu le învățăm decât atunci când trecem prin „valea umbrei morții”.
  7. Pentru ca 75% din membrii bisericii trebuie să te reconfirme ca și păstor. ( conform statutului baptist )

În această perioadă am promis Domnului că nu voi refuza nici o oportunitate de a predica Evanghelia. Și așa cum ați și observat din câteva relatări de pe blog am călătorit aproximativ 5.000 km în lungul și latul țării. Acolo unde Domnul mi-a deschis o ușă de Cuvânt am folosit-o. Rugați-vă ca Domnul să dea familiei noastre călăuzire clară în viitor, să o înțelegem și să ne supunem ei cu bucurie.

Vă mulțumesc și Domnul să vă dea mult har acolo unde vă aflați.

Foc sau pământ?


Sfântul Sinod Ortodox din România și-a anunțat credincioșii că dacă aleg incinerarea în locul înhumării nu vor avea parte de slujbă religioasă. Iar preoții care nu se conformează deciziei vor fi excluși din preoție.

Costurile mari pe care le presupune o înmormântare îi fac pe unii să opteze pentru incinerarea rămășițelor.

La Crematoriul Uman din București se primesc, în medie, trei cereri de incinerare în fiecare zi.

În prezent, hotărârea Sfântului Sinod spune că cei care nu respectă interdicția de a asista la incinerări, să fie trimiși în tribunalul bisericesc pentru sancționare.

Imaginați-vă că un credincios ortodox fiind refuzat de preoți vine la pastorul baptist cu borcănelul de porțelan plin de cenușă având rugămintea stăruitoare să oficieze el înmormântarea.

Ce va face pastorul baptist? 

O întâlnire și un subiect care m-au înviorat


În seara aceasta m-am întâlnit cu un drag și foarte scump prieten și coleg de lucrare: Vali Făt, păstor la Biserica Baptistă Betania Timișoara. Am fost binecuvântat de slujirea fratelui Vali în seara acesta ascultându-l la studiul biblic. Am studiat despre Biblie.

Am înțeles că Biblia nu trebuie doar citită dar și studiată constant, sistematic și în profunzime.

Scriptura se aplică în viață. Aplicațiile trebuies să fie practice, concrete și personale. Să nu repetăm greșeala lui David: revoltați de păcatele altora în timp ce pe ale noastre le tolerăm. 

Scopul cititirii Bibliei este să ne conducă la Dumnezeu. Cât de aproape suntem de Dumnezeu după atâta citire a Bibliei? 

Unde vă aflați acum cu citirea Bibliei pentru anul acesta? 

Dacă nu mai e popular, îl demitem?


Unii USL-liști au adus ca argument pentru demiterea președintelui Băsescu nepopularitatea lui. Succesul este totul. Popularitatea este vitală. Ești aclamat, meriți să stai. Ești huiduit, trebuie să pleci. Acest articol nu se vrea unul politic. Poate cu o altă ocazie 🙂 

Idolul succesului are mulți închinători fanatici. Și asta nu se întâmplă doar în politică. Ci, din păcate și în biserici. 

Am contactat în bisericile noastre o filozofie de lucrare bazată foarte tare pe „ținte”, „statistici” și „compartimente”. Păstorii și prezbiterii se întreabă tot mai des: „ce părere au coriștii, bătrânii, tinerii, familiștii, comitetul, etc ?” Nu știu de ce foarte mulți cred că trezirea spirituală înseamnă creștere numerică? Eu cred că în vremuri de trezire spirituală unele biserici trebuie să se golească. 

Aș dori să mă adresez celor ( destul de mulți ) care cred că „succesul” legitimizează lucrarea cuiva. Și mai personal vreau să mă adresez păstorilor  și prezbiterilor care sunt „luați în colimator” de cei care le calculează în fiecare zi „rata de succes în biserică”: 

  1. Ignoră presiunea succesului. Nu vei găsi nimic în Scriptură care spune că mărimea înseamnă succes. Mărimea unei biserici are de-a face cu geografia locului.
  2. Oamenii nu sunt numere. Oamenii sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Așa trebuie tratată fiecare persoană. 
  3. Refuză să idealizezi biserica. Și biserica ta locală este într-o stare de frământare. Și a mea. Noi trebuie să iubim biserica în care suntem, nu cea pe care o visăm. 
  4. Nu încerca să te transformi în Mesia. Nu le poți face pe toate și nu-i poți mulțimii pe toți. 
  5. Analizarea bisericii în mod repetat va duce la uciderea ei. Nu fă asta! Dacă scoți mereu planta din pământ să vezi dacă a crescut, o omori. 
  6. Nu uita Ioan 15:5.
  7. Ține minte că 95% din ceea ce faci este nevăzut de alții. Domnul vede și răsplătește
  8. Succes înseamă fidelitate față de Scriptură și integritate în slujire

Ce părere aveți? 

Ce aș putea face în loc de predicare?


Ce aș putea face în loculul predicării Cuvântului?

  1. Să devin un fel de bufon cu cravată. Adică un Sinfield a pocăiților?  Să încep să spun ultimele bancuri și glumițe din lumea evanghelică și apoi să introduc ultima trupă care a venit să ne distreze. Toate astea se pot face „în numele Domnului”.
  2. Prezentator de știri. Ce s-a mai întâmplat pe la Calafat sau ce se mai vede pe la știrile de la ora 5.
  3. Să rostesc speach-uri scurte și motivatoare de maxim 15 minute.

Dar, predicarea şi nu divertismentul este calea prin care spunem Adevărul. Predicarea Cuvântului este maniera lui Dumnezeu de a comunica Vestea cea Bună. Nu politicul sau activismul social.

Predicarea Cuvântului este metoda prin care aducem adevărul lui Dumnezeu în trupul societăţii atins de boli terminale.  Mesajul pe care îl avem de predicat, de proclamat este considerat o pierdere de vreme.  Metoda noastră de predicare reprezintă în ochii lumii o nebunie. Strategia şi conţinutul Evangheliei nu se potriveşte de loc cu ceea ce ar părea mai logic, mai eficient, mai pragmatic și atrăgător ca metodă de comunicare a adevărului unei societăţi atât de sofisticate cum este a noastră.

Strategia biblică de evanghelizare este simplă şi directă: proclamăm cât mai simplu adevărul, cu toată autoritatea posibilă şi chemăm pe oameni la pocăinţă. Trăim adevărul proclamat în propriile vieți.  Orice altceva este contaproductiv. Este o irosire de energie, efort şi resurse. Această strategie biblică a intrat în conflict cu alte strategii care au apărut şi în cercurile noastre evanghelice.

Este predicarea suficientă pentru câștigarea oamenilor la Cristos? 

Câștigații de la Olimpiada Biblică


La Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Deva s-a organizat astăzi Olimpiada Biblică faza pe comunitate.

Căștigători? Toți participanții cred că au fost câștigați prin participarea la această olimpiadă.

Premianți? Sigur că da. M-am bucurat enorm să-i cunosc și să le ofer medaliile și diplomelor acestor extraordinati copii.

La grupa mică:

  1. Premiul 1 – Ursu Emanuela ( Sfânta Treime Lupeni )
  2. Premiul 2 – Petrișan Cristi ( Sfânta Treime Deva )
  3. Premiul 3 – Crainic Roxana ( Sfânta Treime Deva )
Grupa Mijlocie
  1. Premiul 1 – Badistru Arina ( Sfânta Treime Deva )
  2. Premiul 2 – Onuț Vanesa ( Maranata Hunedoara )
  3. Premiul 3 – Dăbucean Lois ( Betleem Hațeg )
Grupa Mare
  1. Premiul 1 – Forțiu Noemi ( Betleem Hațeg )
  2. Premiul 2 – Bobăiță Noemi ( Sfânta treime Deva )
  3. Premiul 3 – Hoch Poliana Rut ( Betleem Hațeg )
Liceeni
  1. Petrușan Ioana ( Sfânta Treime Deva )
  2. Petrușan Radu ( Sfânta Treime Deva )
  3. Vochescu Marina I Sfânta Treime Lupeni )
Felicitări tuturor și Cuvântul învățat să fie cu rod în viața fiecăruia.
Iată și o poză de grup:
Și două cu hațeganii mei. Poenar Remus și Oana Dumitrescu au luat mențiunile 1 și 3 la tineret. Frumos!
Dumitrescu Robi a luat mențiunea 3 la grupa mijlocie. Bravo, Robi! Iar ceilalți au fost pe aproape! Domnul să vă binecuvânte.

Într-o mână Biblia, în alta șampania?


Cred că libertatea noastră în Cristos nu este o scuză să trăim pentru firea noastră pământească. Și nici nu pot să înghit argumentul că făcându-mă mai asemeni cu cei din lume le pot explica mai ușor Evanghelia. Dimpotrivă!

Eu cred din toată inima în abstinenţa de la alcool. Această înţelegere a mea poate crea controverse. Unii mă pot acuza de fariseism, legalism, tradiţionalism sau ne-biblicitate. Unii pot spune că nu înţeleg libertatea în Cristos. Cu toată consideraţia doresc să-mi exprim poziţia mea în această problemă atât de gravă. Nu scriu cu răutate despre acest subiect, ci dimpotrivă, vreau să-L onorez pe Domnul prin toată slujirea mea şi să-i încurajez pe cât mai mulţi să fugă de alcoolul care destramă atât de multe vieţi astăzi.

Nu beau băuturi alcoolice din mai multe motive.

Încerc să le enumăr:

Am un motiv personal. Mă gândesc la familia în care am fost crescut. La noi în familie nu s-a băut alcool. Sunt mulţumitor Domnului pentru asta şi ştiu că a fost doar Harul Lui. Doresc la rândul meu să le ofer băieţilor mei un bun exemplu.

Am un motiv istoric. Sunt un credincios baptist. Baptiştii au avut câteva caracteristici. Pe lângă aprinsul lor zel misionar, baptiştii au urmat codul “puritan” de vieţuire, evitând cu desăvârşire tutunul şi alcoolul, interzicând purtarea de podoabe şi respectând cu stricteţe Duminica drept zi “a Domnului”. Sunt mândru şi mulţumitor lui Dumnezeu pentru moştenirea care mi-a fost dată. Doresc să o transmit mai departe aşa cum am primit-o.

Am motive morale. Alcoolul îţi ia mintea. Nu mai poţi judeca corect şi vigilent. Alcoolul creează dependenţă. Îmi pun câteva întrebări:

– Mă ajută să devin un mai bun pocăit?

– Mă ajută să devin mai credincios Domnului?

– Mă face o persoană mai bună?

– Ne ajută alcoolul să alergăm “cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte”?

Răspunsul pentru mine la aceste întrebări este: NU! Atunci nu vreau să am de a face cu alcoolul!

Unii spun: “Eu nu mă îmbăt. Eu practic moderaţia şi cumpăratea. Este la fel ca şi cu mâncarea şi sexul. Trebuie să fim moderaţi”. Analogia nu este corectă şi nu funcţionează. Pentru că e o mare diferenţă între mâncat şi alcool. Mâncăm ca să trăim. Dacă vrem urmaşi asta se întâmplă prin actul intim. Alcoolul nu este necesar. Putem trăi, avea copii şi fără băutura alcoolică.

Adrian Rogers obişnuia să spună şi bine spunea:

Soluţia pentru alcool nu este moderaţia. Moderaţia este tocmai sursa acestei probleme.

Şi are perfectă dreptate. Cine devine dependent de alcool recunoaşte că totul a început cu un singur păhărel.

Este un proverb care sună cam aşa: “şarpele care te muşcă este cel cu care te-ai jucat”.

Am motive biblice.

– 1 Corinteni 6:12 – Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.

Iată că avem deja două principii: principiul edificării ( dacă nu mă ajută, nu am nevoie) şi principiul stăpânirii ( dacă creează dependenţă, fug cât văd cu ochii de acel lucru/practică )

– 1 Corinteni 8:13 – Dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască. ( 1 Cor.9:19-22; 10:32-33 )

Iată principiul dragostei faţă de credincioşi şi faţă de cei din lume. Vreau să fiu un exemplu clar pentru fraţii mei din biserică şi pentru cei din afara bisericii. Nu vreau să ştiu că cineva a alunecat pe panta aceasta teribilă a alcoolului, pentru că m-a văzut pe mine, Adi Condrea, consumând doar un micuţ pahar de alcool. Refuz să fiu o pricină de poticnire pentru cineva.

– Ps.4:7-8 “Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului. Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea“.

Vreau să-mi caut împlinirea şi bucuria în plinătatea Duhului Sfânt şi nu în băuturile alcoolice. Vreau ca eu, soţia mea şi cei dragi ai mei să poată dormi liniştiţi şi să fie pace deplină în casa mea, pentru că Domnul este prezent cu noi.

– Proverbe 31:4-5 “Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; ca nu cumva bând, să uite legea şi să calce drepturile tututor celor nenorociţi”.

Cred că este esenţial pentru un lider, prezbiter sau pastor să practice abstinenţa de la orice băutută alcoolică. Noi trebuie să fim pildă şi exemplu pentru cei din “turma” pe care o avem de păstorit.

Cred cu toată convingerea că abstinenţa de la băuturile alcoolice este un stil de viaţă care îl onorează pe Dumnezeu.

Dacă am reuşit până acum să stau departe de acest duşman, alcoolul, a fost şi este doar meritul lui Dumnezeu. Prin Har sunt ceea ce sunt!

Pot totul prin Cristos care mă întăreşte.

Poate un păstor baptist să își împlinească cu credincioșie slujba în timp ce crede, practică și propovăduiește „libertatea” de a consuma alcool?

Chemare la post și rugăciune pentru unitate


Articolul este preluat de pe pe site-ul revistei Creștinul Azi.

Tema ultimului Congres al Uniunii Bisericilor Baptiste din România a fost: Unitate în lumina lui Hristos. La începutul săptămânii care se încheie cu sărbătoarea Cincizecimii, tema aleasă pentru a reprezenta direcția și viziunea bisericilor baptiste din România ne cheamă la unitate pentru a-L onora pe Domnul Isus Hristos în mijlocul nostru și pentru a extinde Împărăția lui Dumnezeu prin slujirea noastră sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Cu ocazia Cinzecimii suntem îndemnați să sprijinim misiunea prin rugăciune, prin implicare directă și printr-o colectă care va fi destinată sprijinirii proiectelor de misiune ale Uniunii care se desfășoară prin Departamentul de misiune. Așa cum se roagă și Domnul nostru Isus Hristos, unitatea dintre ucenicii săi este în primul rând o unitate a iubirii. Dumnezeu este Dragoste și cei care îl urmează pe Fiul lui Dumnezeu sub călăuzirea Duhului Sfânt trăiesc unitatea în părtășia iubirii. Domnul Isus ne amintește că puterea mărturiei noastre stă în capacitatea de a rămâne uniți în dragoste. Într-o lume învrăjbită și plină de ură și neînțelegeri suntem chemați să fim o dovadă a faptului că dragostea lui Hristos ne strânge. “Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una, Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Evanghelia după Ioan 17:22,23)

Unitatea iubirii se regăsește într-o comunitate a credinței. Suntem mântuiți prin credința în Domnul Isus Hristos, în urma pocăinței noastre pe care o mărturisim în apa botezului. Unitatea de credință este un mod de a recunoaște că tot ceea ce suntem îi datorăm lui Dumnezeu și nu realizărilor noastre. El ne-a deschis calea spre salvare prin întruparea Fiului său Domnul Isus Hristos și El ne încurajează astăzi prin Duhul Sfânt care însuflețește adunările noastre aducând viață, călăuzire și putere. “Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Evanghelia după Ioan 17:21)

Apartenența la Trupul lui Hristos și umblarea în credință crează o unitate de slujire. Ne angajăm în slujire ca să participăm la misiunea lui Dumnezeu prin care El dorește ca Vestea Bună, Evanghelia să fie propovăduită tuturor. Această Veste Bună se adresează problemelor omului căzut și în nevoie de salvare. De aceea, pe lângă predicarea Cuvântului ne implicăm, așa cum a făcut și Mântuitorul în slujirea pentru ajutorarea celor în nevoi. Credincioșii baptiști au afirmat întotdeauna nevoia de libertate pentru credință și închinare, motiv pentru care slujirea noastră este preocupată și cu apărarea celor care suferă pentru credința lor.

Înțelegând că ceea ce ne unește este iubirea lui Dumnezeu, credința în Dumnezeu și slujirea lui Dumnezeu chemăm credincioșii baptiști din România la o zi de post și rugăciune pentru Unitate în lumina lui Hristos cu ocazia duminicii Cincizecimii. În același timp suntem îndemnați să exprimăm unitatea noastră prin implicarea în slujire și în mod deosebit prin sprijinirea viziunii misionare adoptate de bisericile noastre. Prin rugăciune, voluntariat și prin susținere financiară slujirea misionară devine forma vizibilă a unității noastre și o mijloc de colaborare pentru a vesti Evanghelia spre extinderea Împărăției lui Dumnezeu în țara noastră și în lumea întreagă.

Otniel Ioan Bunaciu Președinte, Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: