Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Cora”

La mulți ani unei „alese doamne”!


Astăzi este ziua soției mele.

Dacă astăzi m-aș apuca să-i scriu o scrisoare Corei, cu siguranță că aș începe așa cum apostolul Ioan și-a început a doua epistolă. 

…către aleasa Doamnă și către copiii ei …

Apostolul Ioan nu ne-a lăsat prea multe detalii despre această doamnă. Dar tocmai faptul că nu aflăm nimic exact despre identitatea ei face din această doamnă un simbol pentru nenumărate „femei alese” din familiile și bisericile noastre.

Femei care au făcut de-a lungul istoriei lucruri importante dar ale căror nume s-au pierdut de cele mai multe ori din analele timpului. 

Astăzi îndrăznesc să mă întreb ce s-ar fi ales de mine, dacă nu ar fi existat și în viața mea o „femeie aleasă”.  Și cred din toată inima că sunt ceea ce sunt, prin harul Domnului și pentru că, ea, Cora,

– știe să-L iubească pe Domnul mai mult decât pe mine!

– înțelege că doar credincioșia față de EL aduce liniște, binecuvântare și pace în cămin.

– a acceptat cu încredere să mă urmeze în slujirea Domnului chiar dacă peisajul uneori nu este plăcut ochilor.

– își trăiește cu o enormă responsabilitate chemarea ei de soție, ajutor potrivit și mamă.

– are puterea să mă ridice cu blândețe atunci când sunt lovit de descurajare.

– știe foarte bine care-mi este chemarea și face tot ce-i stă în putință să mă ajute să o împlinesc cu brio!

Lista ar putea foarte ușor să fie mai lungă, dar mă opresc aici!  Cora îmi citește blogul și știu că nu-i place să o laud prea tare în public! Voi continua în privat 🙂

La mulți ani, Cora!

Cum găsim voia lui Dumnezeu și un cadou în valoare de 79,99 $?


Cum aflăm voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Am fost în ultimele luni în situația de a decide în ce direcție voi merge în slujire. Sunt absolut convins că și dumneavoastră aveți decizii grele de luat. Situații complicate vă stau înainte și parcă totul este învăluit în ceață. Cum aflăm direcția corectă?

Perminteți-mi să vă împărtășesc câteva sugestii:

  1. Disponibilitate. Foarte important. Și nu la întâmplare este în top. Numărul 1: fii gata să faci voia lui Dumnezeu. Oricare ar fi ea. Atunci când am început să caut biserica pe care Domnul ar vrea să o slujesc, am promis Domnului că atunci când îmi va deschide o ușă, nu voi comenta. Nu voi negocia. Am fost gata să merg oriunde m-ar fi condus Domnul.
  2. Suportul familiei. Slujirea este o lucrare în familiei. Nu poți face slujire cu o inimă total dedicată, dacă familia îți stă împotrivă. Soția este ajutorul potrivit. Dacă ea nu-i alături de tine, ești într-o poziție ingrată. Am avut binecuvântarea să știu încă de la începutul slujirii mele că soția mea, Cora, este gata să mă urmeze oriunde Domnul ne-ar chema să lucrăm pentru El. Am multă pace și curaj în slujire știind asta. Îmi iubesc enorm soția… și pentru asta!
  3. Caută răspunsul și în celelalte „voci” ale lui Dumnezeu. Scriptura este glasul principal al lui Dumnezeu. Biblia trebuie ascultată în fiecare zi.  Postul și rugăciunea sunt „obiceiuri” zilnice, nu doar „numere de urgență”. Dar trebuie să fim atenți și la celelalte moduri prin care Dumnezeu călăuzește: împrejurări providențiale, înțelepciunea celor vârstnici și duhovnicești ( pentru că nu toți bătrânii sunt și spirituali ), mărturia lăuntrică a Duhului, propriul bun simț, sfatul înțelept, etc.
  4. Încredere în ciuda problemelor. O dată ce am luat o decizie, pășim înainte cu credință. Indiferent de obstacole. Diavolul și „Sanbalații” vor încerca să-ți înmoaie inima. Să strecoare în inimă îndoială și frică. Când Dumnezeu ți-a arătat calea pe care să mergi înainte, nu uita că El nu te lasă singur. El merge înaintea ta netezindu-ți cărările.

Care este sfatul tău pentru a afla voia lui Dumnezeu? 

( ofer, Vineri 9 noiembrie,  acest cadou unui comentator la această postare )

De ce sunt bucuros și trist?


Băieții mei au crescut.

Încerc un sentiment de bucurie. E harul Domnului că au ajuns până aici. Sunt sănătoși, frumoși și deștepți 🙂 Vorba românului: „Fiecare cioară își laudă puiul” 🙂 Dar mă bucur pentru responsabilitatea privilegiată pe care Domnul ne-a dat-o, mie și Corei: să fim lângă ei și să-i creștem. Dimineața când se trezesc, când mănâncă, seara când adorm ascultându-ne poveștile, când călătorim și povestim despre viață, prieteni, copilărie, NASA ( Lucas vrea să lucreze pentru NASA acum ) sau când ne jucăm „GA-GA” ( oare despre ce joc este vorba? )  sau ne plimbăm cu bicicletele prin oraș. Și multe, multe alte amintiri.  Aceste amintiri nu au preț. Și deja mă bucur de colecția strânsă până aici. 

Încer și un sentiment de tristețe. Ei cresc și eu îmbătrânesc. Cineva m-a întrebat zilele trecute când ies la pensie. Hmmm?!? Fac eforturi mari acum să-l iert 🙂 Nu-i mai pot ridica în brațe așa cum aș vrea. Jocul „de-a avionul” a „aterizat” de ceva vreme. Mă joc singur și în tăcere de-a hernia de disc 🙂 Au început să nu mai întoarcă capul atât de des atunci când îi las la poarta școlii sau în grupa de la grădiniță. Încă mai avem o grămadă de jocuri pe care să le jucăm împreună. Dar știu că lista începe să scadă. Statul la bunici este din ce în ce tot mai ușor. Și multe, multe alte motive de tristețe. Și știu că Dumnezeu lucrează nu numai la ei, ci și la mine. Șlefuiește, curăță și dăltuiește un caracter frumos. Mă învață să depind și să mă leg tare de EL. 

Domnul să ne binecuvânteze copiii și părinții! 

Ce amintiri de neuitat aveți cu copiii voștri?  

Unul din cele mai frumoase momente


Sunt în dormitorul băieților. La birou. Citesc câteva versete biblice.

M-am oprit acum.

M-am oprit doar să vă spun că unul din cele mai frumoase momente pentru mine este să-mi privesc băieții cum dorm.

Să mă apropii de ei și să le simt respirația.

Să-i văd că se odihnesc. Că sunt în siguranță. Că au adormit știind că tata și mama sunt acolo. Niciunul nu adoarme fără ca unul dintre noi să nu fie lângă ei. Băieții mei nici nu au habar cât de mult îmi place să-i adorm. Să stau lângă ei până când îi aud cum somnul dulce, adânc și odihnitor îi cuprinde.

Nu mă pot sătura de gândul că băieții mei sunt în pat, liniștiți și în siguranță. Acesta este un har. Un har doar pentru o vreme. Vreau să mă bucur de el cât mai mult.

Și apoi mă gândesc la Dumnezeu. El când se uită la noi cum ne așezăm capul pe pernă și ne punem în pat, oare se bucură? Este El încântat de felul cum ne odihnim sub protecția Lui?

Când ne rugăm cu băieții noștri seara, uneori încheiem momentele de rugăciune spunând cu voce tare Psalmul 121. Versetul 4 spune:

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.

În seara aceasta, când te pui în pat, amintește-ți și Psalmul 3:5

Mă culc, adorm și mă deștept iarăși, căci Domnul este sprijinul meu.

Odihnește-te. Culcă-te liniștit.

Dumnezeu se uită la tine ca și un Tată mândru și bucuros să-și protejeze copiii.

Noapte bună! Tata veghează asupra ta!


4 cuvinte care mă fac să mă întorc cu nerăbdare acasă


Când plec din casă, mă simt ca un soldat care iese să dea piept cu provocările cotidiene. Fiecare zi este un fel de examen pe care-l dau în fața oamenilor, în fața colegilor, a fraților, a vecinilor sau străinilor cu care mă întâlnesc. Dar nu trebuie să uit că Învățătorul se uită atent și la mine și vrea să mă ajute ca la finalul zilei să primesc un FB ( foarte bine ). Cu plus.

Întotdeauna când mă pregătesc să ies din casă, unul din băieții mei aleargă spre mine și-mi spune aceleași dulci cuvinte care mă fac să îmi doresc atât de tare să mă întorc acasă.

Orice aș face în ziua aceea, îmi aduc aminte de cuvintele lui:

Să vii repede acasă.

Ce bine este să știi că cineva te dorește „repede” înapoi. Chiar dacă se face târziu, știu că trebuie să mă întorc „repede acasă”. Mă așteaptă familia.

Care sunt expresiile celor din familie care vă dau curaj ?

M-am hotărât ce să fac cu profilul de facebook


Zilele trecute am cerut ajutor în legătură cu profilul meu de facebook.

Și am primit. Mulțumesc. Câteva sugestii au fost de apreciat.

Mi-a fost de ajutor comentariul lăsat de ascultareacredinței

Deocamdata e mai bine sa-l pastram. Si eu sunt de parere sa fie cat mai multi in lista de prieteni, fiindca oricum prietenii adevarati nu-i faci pe facebook. E doar o chestiune de marketing pentru cei care au gandit facilitatea… Dar avem ocazia sa folosim peretele pentru a promova valoarea, binele, bunul simt etc.

Așa că m-am gândit, m-am răsucit și m-am hotărât. Voi păstra profilul de facebook.
Dar cu câteva schimbări de abordare. Deci, problema nu-i la FB, ci în cerebelul meu.
  • Îmi voi clarifica ce înseamnă „friend”. Nu accept ca acest cuvânt să fie atât de diluat. Reacționez. Țin mult la familia și prietenii mei. Nu am mulți, dar sunt de mare preț. Poate veți spune că este doar o problemă de semantică. Conceptele sunt importante!
  • Vor rămâne în profilul meu de FB doar cei din familie și prietenii apropiați. Cei care nu fac parte din familie și prieteni vor fi șterși din profil. Sorry! Nu știu altă metodă, decât la fiecare să apăs „unfriend”. Este vreo altă cale?
  • Ce se întâmplă cu cunoștiințele, pastori pe care-i cunosc, membrii din biserică, elevi de la liceu, credincioși din zona în care locuiesc sau persoane pe care le-am întâlnit în călătoriile mele? Sunt peste 400.
  • Voi crea o pagină specială pentru ei. Cred că FB o numește „fan page”. Nu-mi place denumirea asta, dar … asta e! Acolo vor fi toți cei care vor să țină legătura cu mine și să stăm „conectați”. Voi încerca să răspund la mesaje dar nu va fi o prioritate. Pagina creată va rămîne totuși conectată la contul meu de twitter.
Deci, cam asta e!
Familia și prietenii rămân pe profil.
Cunoscuții și „fanii” 🙂 vor migra pe pagină.
Abia aștept să văd cum ne descurcăm! Am observat că pentru a-ți face un prieten pe FB e nevoie doar de un clik. Ca să „dezprietenești” este nevoie de trei clikuri. Hmm. Putea să fie invers.
Cât timp vă consumă profilul de FB? 

Am fost binecuvântat …


Mâine voi predica în biserica noastră și apoi la o seară de evanghelizare în Oțelu Roșu. Iar printre aceste momente mă voi gândi la soția mea, Cora. Și mă bucur că voi avea un pic de timp între serviciile divine să stăm în familie.

Mâine este ziua ei de naștere. Am insistat să facem ceva special în cinstea ei. Am primit însă un răspuns ferm dar blând: „este ziua Domnului, nu a mea”.

Așa că și de dragul ei, mâine voi fi în slujire.

Din toată inima îi mulțumesc Lui pentru că mi-a călăuzit viața în așa fel încât să pot să împart bucuriile și încercările alături de Cora. Nu aș fi putut niciodată să  slujesc fără ea. Un ajutor potrivit. Cu credincioșie stă de ani de zile „în spatele frontului”. Este o sursă de culoare și bucurie pentru mine. Când trec prin „deșert” ea este umbrarul meu și al copiilor noștri.

O mamă credincioasă. O mamă care știe că cea mai mare realizare a noastră este să lăsăm în urmă o generație de bărbați credincioși, integri și curați.

Ea este femeia care stă cu smerenie în umbră, bucuroasă să mă vadă pe mine în față. Ea știe că sunt un cadou din partea lui Dumnezeu, de aceea mă oferă înapoi Domnului pentru lucrarea Lui. De multe ori știu că se simte singură pentru că mă împrumută cu credincioșie pentru nevoile altora. Dar tot ea este cea care mă încurajează atunci când alții uită să o facă. Ea este cea care își face timp să-mi asculte zbaterile sufletești, visele și năzuințele pentru viitor și să mă ajute să le transform în realitate.

Dedic soției mele următorul poem scris de un păstor pentru soția lui.

You didn’t know
The places you’d go
On the day when you said “I do”
And you’ve traveled far
To be the person you are
But leaving is so hard to do
Yes leaving is so hard to do
But with grace and with poise
You’ve withstood the noise
Of the wounded
who cry at your door
Seeking your husband
To help them find God
It seems like there’s always one more
If there’s crowns on that day
And I have my say
I’ll plead that the Lord gives you mine
For when people heard me
What they couldn’t see
Was the deepest part of my life
“Thank God for the pastor’s wife”
When I heard the call
You caught it all
The moving, the setting up new
And when your husband
hears voices
There’re few other choices
But to pray that He’s hearing aright
But you walked by faith and not sight
So many times you’ve
suffered in silence
When some use
your husband in vain
And few know the costs
of following God
In the desert, in the night, in the rain
Covered dishes and circles and smiling through pain
For others see a pastor,
a prophet, a priest
But you see a husband, a dad
But the Lord heals you secretly and gives you the grace
And I’ve seen you laugh in the night at the bad
So I wrote this song
And I won’t be long
Though you deserve so much more
‘Cause people can talk but you’ve walked the walk
You faithfully stood by the door
And nudged me to preach once more
If there’s crowns on that day and I have my say
I’ll plead that the Lord gives you mine
When people heard me
What they couldn’t see
Was the deepest part of my life
Thank God for the pastor’s wife
No, honey, let me say this,
I’ll Thank God that you were my wife. 
 
La mulți ani, Cora. Îi mulțumesc Domnului pentru că ești soția mea!
 
 
 
 
 

Nu uitați când plecați în concediu


Suntem în perioada vacanțelor. Săptămâna trecută ne-am întors și noi dintr-o mică vacanță pe care am avut-o în Hajduszoboszlo. Mulțumim Domnului pentru protecție și călăuzire. Îmi cer iertare că nu am reușit să mai postez nimic, cu toate că mi-aș fi dorit. 

Am fost surprins să aflu că în America, unii dintre angajați nu-și mai iau vacanță sau concediu. De frică! De frica că atunci când se întorc din vacanță patronul a angajat deja pe altcineva. Se pare că se practică tot mai mult. Așa că oamenii muncesc tot anul. 

Nu-i de mirare că ajung tot mai frustrați și obosiți de stresul zinic. Cred că este foarte biblic să ne luăm o vacanță după o perioadă de muncă și alergare.

Ce ar trebui să nu uite un pocăit atunci când pleacă în concediu? Sunt câteva principii pe care neapărat trebuie să le luăm cu noi în vacanță. Nu doar să le luăm, ci să le și aplicăm.

Iată doar două dintre ele:

  1. Ne luăm concediu de la muncă, dar nu și de la credință! Vacanța este perfectă pentru relaxarea și odihna trupului, dar este și un timp ideal pentru împrospătarea sufletului. Dacă ne petrecem tot timpul din distracție în distracție ne vom întoarce acasă mai obosiți și mai stresați. Permiteți-mi o mărturisire:  în cele patru zile pe care le-am petrecut în vacanță, am pierdut timpul devoțional cu Domnul. Prea multe activități cu copiii, prea mult timp pentru mine și prea puțin timp pentru a asta de vorbă cu Domnul meu. Regret acum lucrul acesta și mă rog pentru mai multă înțelepciune pe viitor. Acolo unde este posibil, să căutăm părtășia cu frații și surorile noastre. Este părtășia cu copiii Domnului o obligație sau o oportunitate pentru noi? Este un chin sau o plăcere?
  2. Când suntem în concediu, rămânem pocăiți și trăim ca atare! Nu suntem pocăiți doar când suntem la Hațeg. Rămânem pocăiți și când suntem la Mamaia sau Albena. Dumnezeul nostru nu este regional, așa că principiile Lui nu se schimbă indiferent de zona în care ne aflăm. Oriunde suntem, noi reprezentăm pe Regele nostru și Împărația Sa. Asta înseamnă și modestie, cumpătare și curăție în tot ce facem și suntem.
Vă doresc tuturor o vacanță binecuvântată și un concediu relaxant pentru suflet dar și pentru trup. Și nu uitați că ne așteaptă o altă vacanță…. mult mai plăcută și odihnitoare. Să ne străduim să ajungem în ea!

Secretul căsniciilor durabile


Împlinesc anul acesta 10 ani de căsnicie alături de darul perfect, sau … aproape perfect 🙂 primit de la Domnul: soția mea, Cora.

Zece ani nu-i mult pentru unii. Am vizitat zilele trecute un frate din biserica noastră care are 94 de ani de viață și un pic mai puțini de căsnicie. Am stat în sufrageria lui alături de soția sa de 90 de ani. Aveau un aer tineresc și proaspăt.

Ce anume face ca legătura căsniciei să nu se rupă sub povara anilor și a experiențelor dureroase ale vieții?

Trei bărbați însurați de 116 ani ( luați împreună ) ne împărtășesc din Cuvântul Domnului despre căsniciei și familie.

Hai să-i ascultăm pe Don Carson, Tim Keller, și John Piper vorbind despre asta.

Piper, Carson, and Keller on Sustaining the Covenant of Marital Love from The Gospel Coalition on Vimeo.

Elisei la 4 ani.


Elisei împlinește 4 anișori astăzi. Petrecem ziua împreună. Lucas este nedespărțit de el. Verișorii Daria și Cris au venit să se bucure împreună cu el. Alături de el mai sunt și bunica „Bodi” ( care încă o dată ne-a uimit cu deliciosul tort de ciocolată ) și bineînțeles mama care îl dezmiardă cu câte un pupic din când în când. Bunicul „Bubu” a fost în trecere și a avut un mic dialog cu „cel în cauză”.

Am fost la pizzeria Hara pentru o pizza și o înghețată.

Bunicii din Moldova au sunat și au vorbit cu sărbătoritul.

Și ziua încă nu s-a terminat 🙂

Îl slăvesc pe Domnul pentru copiii mei și mă rog să-i țină în harul Lui și să ne dea și nouă, părinților, putere, înțelepciune și har să-i creștem spre onoarea LUI.

La mulți ani, Elisei!

Mai multe fotografii pe contul de Twitter și FB.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: