Mila nu ne jefuiește de judecata noastră dreaptă, astfel încât să luăm tăciunii ordinari drept mucuri care fumegă. Nimeni nu va pretinde mai mult milă de la alții decât cei ce merită asprime. Acest lucru nu încurajează căldiceala, nici nu oferă prea multă indulgență celor care au nevoie de trezire. Răcelile au nevoie de remedii fierbinți. Cuvintele de laudă pentru biserica din Efes au fost că nu puteau suferi pe cei răi ( Apoc.2:2 ).
Trestia Frântă, Richard Sibbes, Editura Perla Suferinței, Suceava, pag.95
Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă!
Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de „negociat”.
Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.
Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri.
Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte:
De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală?
Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes?
Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce?
Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii?
Vă rog să explicați termenul biblic „botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez?
Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice?
Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria?
Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească.
Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii?
Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală?
Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul.
Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră?
Profit de ocazia zilei de Sâmbătă pentru a-mi exprima o altă nedumerire. În orașul nostru ( Hațeg, Hunedoara ) singurul radio creștin care emite este Radio Vocea Speranței. Este vocea bisericii creștine adventiste. Ascult vocea speranței rareori în mașină.
Am auzit la acest post de radio de multe ori cântările cântate în bisericile noastre. Linia melodică este păstrată. Este chiar cântată într-un mod excelent. Cuvintele însă întotdeauna sunt schimbate. Nu corectate. Nu adaptate. Se păstrează doar melodia iar mesajul este schimbat total.
Ai șansa să-ți alegi formația, trupa, orchestra, corul, solistul sau solista, fanfara preferată. Alături de ea/ei ai ocazia să te închini Domnului prin cântare. Imaginează-ți această șansă.
Care este alegerea ta?
Alături de cine crezi că închinarea ta prin cântare va fi una veritabilă?
Pe cine ai alege?
Voi alege la întâmplare un comentator la acestă postare pentru a-i trimite cel mai recent CD scos de Corul Bărbătesc „Laudă Mielului„
În ultima vreme călătoresc mai mult ca de obicei. Călătoresc cu predicarea Evanghelia. Sunt foarte mulțumitor Domnului pentru această onoare. Sunt inundat de bucurie și entuziasm să mă întâlnesc cu frații și surorile mele în Domnul Isus. Și ce minunată este această familie!
Sunt atâtea lucruri fascinante pe care le întâlnesc în drumurile mele și în bisericile noastre.
Iată doar câteva:
multe familii, bărbați și femei, tineri și copii care în fiecare duminică dimineața împânzesc ulițele, bulevardele și străzile României mergând la …. adunare.
la ora de rugăciune, credincioșii noștri se mai roagă încă plecați pe genunchi. Începea să-mi fie tare dor de pantalonii murdari în genunchi 🙂
se merge organizat și cu pasiune în misiune. Grupe de tineri, adolescenți și familii îmbarcați în mașini și microbuze merg și acoperă zone de misiune în fiecare duminică.
sunt atâția tineri ( băieți și fete ) care trăiesc și se închină cu modestie și smerenie. Nu așteptă nici trupe sau formații muzicale, nu vor nici cercei sau lănțișoare pentru a deveni relevanți. Nici fuste mini și nici haine de firmă. Își doresc foarte mult o mărturie și o trăire curată.
sunt mulți păstori care și-ar da viața pentru credincioșii din turma lor. Unii dintre ei aproape că și-au dat-o. Sunt credincioși chemării și slujbei încredințate. Nu vor nici dolari, nici vile sau mașini luxoase. Nu-și doresc să devină vreun manager de megabiserică. Vor doar să fie găsiți credincioși în slujba încredințată! Și asta mă face să fiu mândru de ei!
în multe biserici se cântă atât de frumos. Atât de curat și sincer. Fără bubuitul bateriilor umflate sau a șuieratului chitarei electrice. Fără fițe și talente firești. Dar când se cântă, nu poți opri lacrimile din ochi să curgă. Și nici bucuria să-ți cuprindă ființa. Multe din aceste cântări le-am auzit de când mă știu și totuși nu și-au pierdut din har. Pune mare preț pe ele. Nu le pierdeți!
sunt oameni care se întorc la Dumnezeu. Sunt vieți schimbate de Duhul și Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt botezuri și fantastice mărturii ale felului în care Dumnezeu naște din nou. Minunat! Și asta este cea mai frumoasă exepriență din viață!!
Michael W Smith a fost la Timișoara, a concertat și a plecat. Ce a rămas în urmă? Impresii, fotografii pentru facebook și autografe. Nu vreau să emit judecăți de valoare asupra moralității, sincerității sau integrității celor care au participat la concert. Și nici nu îl descos acum pe MWS. Nu este vorba nici despre gusturile muzicale.
Mă întreb însă cu ce ne-a ajutat acest concert? Ce a adus benefic în viața celor prezenți acolo? Dar în viața bisericilor evanghelice? Cum s-a schimbat viața spirituală după această „fantastică” experiență?
Am vizionat câteva youtube-uri din timpul concertului. Mărturisesc că nu am vorbit cu nimeni care a fost la concert. Nici nu cred că aș fi aflat lucruri noi. În general toate concertele sunt la fel. Am citit ceva impresii de pe creștinulazi din care spicuiesc:
…Vocea lui Michael W. Smith a fost ca intotdeauna impresionanta. Jocul de lumini si prezenta scenica au emanat energie si m-au facut sa ma bucur de fiecare moment ce l-am petrecut acolo.
…Michael este un om care sterge praful de pe inima, si-L pune pe Hristos acolo unde-I este locul. In aceasta calatorie am mai invatat ca prietenii sunt foarte importanti, le-am simtit lipsa la concert. Datorita unor probleme nu au putut ajunge la concert, si am simtit un gol in inima fara ei…
…Atmosfera a fost una speciala, la un moment dat parca simteam ca ma aflu in cer. La inceput poate a fost un pic mai greu pana ne-am intrat in ritm, probabil datorita cantarilor noi pe care nu le cunosteam, insa imediat lauda a inceput sa curga si impreuna cu Michael am putut sa-I cantam glorie lui Dumnezeu….
Revin la întrebare: ce ne-a adus bun concertul de la Timișoara? Cu regret și durere o spun, astfel de concerte ne produc mai multă pagubă decât beneficii spirituale! De ce?
Concertele creștine încurajează și promovează vedetismul. Un soi de exibiționism creștin ne invadează serviciile divine și sting duhul de închinare. Adolescenta „înnebunită” de intrarea în scenă a cântărețului, se întoarce acasă în bisericuța ei unde cântarea de laudă nu este acompaniată nici de orgă de lumini și nici de aplauze. Se va simți „ca în cer” și în biserică? Nu prea cred! E nevoie de o scenă pentru asta. Cred că MWS poate fi un om smerit și duhovnicesc. Nu îi cunosc viața și nici inima. Dar pot să văd afișul și reclama cu care românii îi fac intrarea în Timișoara:
Cu 44 de premii GMA Dove, 3 premii Grammy şi cu peste 15 milioane de albume vândute, Michael W. Smith a creat o legendă muzicală de neegalat. Unii ar spune că el a impulsionat apariţia şi evoluția genului de muzică creştină, devenind cel mai recunoscut şi respectat ambasador al muzicii ce exprimă credinţă la nivel mondial.
Concertele creștine confundă închinarea cu spectacolul antrenant. De unde oare am preluat ideea că închinarea are de-a face cu „jocul de lumini”, „cu prezența scenică care emană energie”. Să-i întrebăm pe Pavel și Sila ce prezență scenică au abordat în Filipi? „La început a fost un pic mai greu, până ne-am intrat în ritm”. Are ritmul vreo legătură directă cu închinarea veritabilă? Vă rog, nu oricând și oricum, plăcerea mea înseamnă și plăcerea Lui!
Paul Bassett spunea atât de bine:
Pericolul de a produce un creștinism fără cruce, a cărui atracție lingușitoare creează fani, dar nu și urmași, este la fel de mare astăzi cum era și în zilele lui Pavel.
M-am convins încă o dată. Mântuitorul are mii de fani.
Ce rol au instrumentele în închinarea bisericii? Acompaniamentul muzical este un teren minat în multe biserici. Adesea păstorii nu știu cum să managerieze un astfel de subiect. Se pot alege instrumente după placul fiecăruia? Sau după așteptările audienței? Sau poate nici nu este important cu ce cântăm în biserică?
Iată câteva principii pentru cântările în comun. Sunt oferite de Mark Dever și Paul Alexander în cartea ” Biserica Intențională”
Muzica slujește versurile. Foarte important acest principiu. Muzica nu contrazice versurile. Dacă cântăm despre jertfa Domnului Isus, atunci acest mesaj trebuie pus într-o formă potrivită lui. Unii cred că muzica nu contează atâta vreme cât mesajul este unul biblic. Să vă dau un exemplu: dacă vă invit la masă și vă spun că vă voi servi mai întâi o supă de găină „ca la mama acasă”. Vă bucurați, așa-i? Dar, ca să nu fim rigizi și închistați în forme și tradiții, pun pe masă supa într-un vas de toaletă. Nou – nouț. Nu-i folosit, Domnae ferește! Doar nu cotează forma, ci esența! Bănuiesc că nu vă mai este așa de foame 🙂
Triumfalismul este prematur. Sunt unele cântări care se referă la cer și la slava de care ne vom bucura în jurul tronului pe care stă Mielul. Dar, până atunci mai avem de luptat, de răbdat, de rugat, de umblat cu temere și sfialăîn lumea asta, de biruit ispite și de recunoscut eșecuri. „Multe bătălii ne stau încă înainte. Împărăția a fost doar inaugurată. Încă mai este nevoie să vină în toată puterea ei. Muzica noastră ar trebui să dea dovadă de o oarecare reținere, reflectând astfel realitatea în care trăim”.
Simplitatea e cea mai bună. Cred cu tărie că o instrumentație mai liniștită oferă adunării posibilitatea să se audă unii pe alții și încurajează adunarea să cânte din ce în ce mai tare. Prea multe insturmente în față, lideri de închinare și aglomerație pe „scenă” poate creea în adunare un fel de ceață pe care o gsim doar la spectacolele din lume.
Ce rol trebuie să aibe muzica în închinarea bisericii?
Superbă reacția violonistului Lukas. Tare curios sunt ce gânduri iau trecut prin cap cu referire la persoana căruia îi suna telefonul.
Dacă aș fi fost eu în locul lui, ce aș fi gândit? Cum aș fi reacționat? Cred că în astfel de momente este loc de multă îngăduință și de dragostea care acoperă greșelile.
Dar ce te faci când nu aproapele tău este cel ce te deranjează.
Cum ai reacționa, de exemplu, dacă în timp ce cânți la o evanghelizare în aer liber, o pasăre ar plonja pe chitara pe care o ai în brațe?
Iată cum reacționează Josh Williams care cânta la un festival în Denton prin luna mai 2011. În timp ce cânta, o pasăre aterizează pe chitara lui Josh.
Este un mod vital prin care ne închinăm Domnului. Acordăm mare parte ( poate prea mare ) din timpul pe care îl petrecem în închinarea corporativă. Dar, închinarea prin muzică poate foarte ușor să fie deturnată de dușmanul nostru: Diavolul. Putem agale să ne lăsăm păcăliți și să înghițăm momelile lui. Să cântăm fără să ne închinăm Lui.
Iată trei principii care sunt esențiale pentru o închinare veritabilă în cântare:
1. ÎNCHINARE BAZATĂ PE CONŢINUT.
Nu pe emoţii, experienţe, liturghie, scop sau personalitate.
Coloseni 3 este crucial pentru înţelegerea rolului muzicii în biserică. Coloseni 3 se adresează încă din v.1 celor care „umblă după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu.” În v.16 ni se dezvăluie două roluri ale muzicii: „învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă” şi închinarea faţă de Dumnezeu, „cântând lui Dumnezeu cu mulţumiri„. Aceasta este posibil doar atunci când „Cuvântul lui Cristos” locuieşte din belşug în noi. (v.16)
Muzica fără cuvinte poate fi o formă artistică de a atrage atenţia asupra lui Dumnezeu, la fel cum o face şi natura ( revelaţie generală). Dar dacă adăugăm adevăr biblic melodiei atunci ea devine un instrument pentru revelaţia specială.
O legătură corectă între adevărul obiectiv şi muzica subiectivă cere mult discernământ din partea celor care conduc închinarea prin muzică în biserică. Adevărul transcede cultura. Un adevăr profund rămâne adevăr indiferent cu ce stil de muzică îl asociezi. Dar, pe de altă parte, mesajul nu ar putea fi auzit de biserică dacă muzica care îl acompaniază nu este atent aleasă. Muzica în biserica trebuie să se bazeze pe adevărul biblic, iar stilul, emoţiile şi experienţele sunt secundare.
Efes.5:19; Colos.3:16
( Psalmii=Psalmii; Cântări de laudă=cântările de laudă cu adevăruri teologice; cântări duhovniceşti=mărturiile personale ale credincioşilor )
2. TOTUL SPRE ZIDIRE
1 Cor.14:26 „toate să se facă spre zidire sufletească„.
Adică, stilul muzical preferat de mine este mai puţin important în comparaţie cu ce zideşte Trupul. Introducerea unor noi stiluri este recomandată dacă asta aduce zidire Trupului. Iată că putem face o aplicaţie şi personală: nu este vorba de ceea ce primesc (emoţii, experienţe, vindecări, ce îmi place să aud, etc ), ci este vorba de ceea ce dăruiesc (laudă lui Cristos şi slujire altora ).
1Cor.14:40 „dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială„.
3. NU FOLOSIM CUVINTE ÎNDOIELNICE.
Acest principiu are legat de primul. Avem prea multe cântări prin care nu comunicăm adevăruri biblice. Cântări ale căror cuvinte nu aduc învățătură, zidire, cercetare celor care participă la închinare.
Am să ofer un exemplu de cântare „creștină” unde nu găsim miez și conținut biblic. Adevărurile dulci și pline de viață ale Scripturii sunt înlocuite cu surogate artificiale și seci.
Credeam ca-s cineva..
Cum nu sa mai vazut
Tot mereu ceva spuneam
Sa vreau chiar si mai mult.
Banii mi-au condus sufletul vandut
Ca pot fii salvat nici nu am crezut
Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tine totdeauna te-am cautat
Sunt al tau……
Puteam sa fac orice
Dar inima n-aveam
Tot ce-i rau ma atragea
Si incet incet pieream
Dar cand te-am gasit
Mai eliberat
Si inapoi mi-ai dat
Sufletul curat
Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tïne totdeauna te-am cautat (mereu)
Sunt al tau……(*3)
Nu doresc să critic persoana sau stilul muzical al cântării, ci doar observ că această cântare poate fi o dedicație perfectă pentru doamna învățătoare. Este chiar mai potrivită la ziua mamei. Ea poate fi adresată soției sau iubitei care a fost răspunsul și dragostea care mi-a schimbat inima. Se poate cânta și într-un club la fel de bine ca și într-o tabără creștină.
Vă invit să ascultăm și o altă cântare. Același titlu: sunt al Tău. Să vedem dacă conținutul mai poate fi negociat.
Da! Avem nevoie de discernământ și în cântările noastre.
Ambasadorul 