Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Muzica”

Ce nu înțeleg în Vocea Speranței?


Profit de ocazia zilei de Sâmbătă pentru a-mi exprima o altă nedumerire. În orașul nostru ( Hațeg, Hunedoara ) singurul radio creștin care emite este Radio Vocea Speranței. Este vocea bisericii creștine adventiste. Ascult vocea speranței rareori în mașină.

Am auzit la acest post de radio de multe ori cântările cântate în bisericile noastre. Linia melodică este păstrată. Este chiar cântată într-un mod excelent. Cuvintele însă întotdeauna sunt schimbate. Nu corectate. Nu adaptate.  Se păstrează doar melodia iar mesajul este schimbat total.

Credeți că este corect? 

 

 

Cu cine ai vrea să cânți?


Ai șansa să-ți alegi formația, trupa, orchestra, corul, solistul sau solista, fanfara preferată.  Alături de ea/ei ai ocazia să te închini Domnului prin cântare. Imaginează-ți această șansă.

Care este alegerea ta?

Alături de cine crezi că închinarea ta prin cântare va fi una veritabilă?

Pe cine ai alege?

Voi alege la întâmplare un comentator la acestă postare pentru a-i trimite cel mai recent CD scos de Corul Bărbătesc „Laudă Mielului

Pe unde am umblat până acum?


Nu! Nu am renunțat la blog. Dar m-am lăsat pe tânjeală de când cu căldurile astea tropicale. Dar principalul motiv al absenței mele sunt călătoriile lungi din ultima vreme.

Au fost două destinații românești pe care nu le bifasem încă: Maramureșul și Delta Dunării. A mai rămas Delta acum. Am avut onoarea să predic în Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare. Această ocazie mi-a deschis posibilitatea să admir această zonă superbă și să mă întâlnesc cu doi din prietenii mei: fratele Ghiță și fratele păstor Radu de la Negrești Oaș. Poza cu casa nu este a păstorului, stați liniștiți 🙂

Apoi am avut privilegiul să predic la Casa de Cultură a Tineretului din Slatina alături de Corul „Laudă Mielului„. A fost pentru prima dată când i-am auzit și a fost o încântare să mă închin Domnului împreună cu acești minunați bărbați!

Apoi am lăsat repede cele 41 de grade celsius din Slatina și ne-am îndreptat cu toată viteza spre mai răcoroasa Moldovă. Am predicat în Biserica Creștină Betania din Suceava. O întâlnire dragă cu frați și surori care am slujit pe Dumnezeul nostru. Am petrecut câteva zile alături de părinții noștri care sunt și bunici.

În drumul nostru spre casă ne-am oprit ( cu toată bucuria și nerăbdarea ) tinerii noștri dragi din Hațeg care se aflau în tabăra de vară din Lunca Bradului. Am stat alături de ei la un studiu biblic și ne-am încercat „încrederea oarbă” pe tiroliană. O ședere binecuvântată alături de acești tineri extraordinari.

Duminica trecută am predicat în biserica din Sălașul de Sus iar seara în Biserica Creștină „Golgota” din Bujac, Arad. Aici mi-am uitat aparatul de foto 😦

Îi sunt mulțumitor Domnului pentru această ocazie de a predica Evanghelia!

Este o onoare și mă rog ca Domnul să mă păstreze în harul Său și în continuare.

Voi pe unde ați umblat până acum? 

Ce mă fascinează în ultima vreme


În ultima vreme călătoresc mai mult ca de obicei. Călătoresc cu predicarea Evanghelia. Sunt foarte mulțumitor Domnului pentru această onoare. Sunt inundat de bucurie și entuziasm să mă întâlnesc cu frații și surorile mele în Domnul Isus. Și ce minunată este această familie!

Sunt atâtea lucruri fascinante pe care le întâlnesc în drumurile mele și în bisericile noastre.

Iată doar câteva: 

  • multe familii, bărbați și femei, tineri și copii care în fiecare duminică dimineața împânzesc ulițele, bulevardele și străzile României mergând la …. adunare. 
  • la ora de rugăciune, credincioșii noștri se mai roagă încă plecați pe genunchi. Începea să-mi fie tare dor de pantalonii murdari în genunchi 🙂 
  • se merge organizat și cu pasiune în misiune. Grupe de tineri, adolescenți și familii îmbarcați în mașini și microbuze merg și acoperă zone de misiune în fiecare duminică. 
  • sunt atâția tineri ( băieți și fete ) care trăiesc și se închină cu modestie și smerenie. Nu așteptă nici trupe sau formații muzicale, nu vor nici cercei sau lănțișoare pentru a deveni relevanți.  Nici fuste mini și nici haine de firmă. Își doresc foarte mult o mărturie și o trăire curată. 
  • sunt mulți păstori care și-ar da viața pentru credincioșii din turma lor. Unii dintre ei aproape că și-au dat-o. Sunt credincioși chemării și slujbei încredințate. Nu vor nici dolari, nici vile sau mașini luxoase. Nu-și doresc să devină vreun manager de megabiserică. Vor doar să fie găsiți credincioși în slujba încredințată! Și asta mă face să fiu mândru de ei!  
  • în multe biserici se cântă atât de frumos. Atât de curat și sincer. Fără bubuitul bateriilor umflate sau a șuieratului chitarei electrice. Fără fițe și talente firești. Dar când se cântă, nu poți opri lacrimile din ochi să curgă. Și nici bucuria să-ți cuprindă ființa.  Multe din aceste cântări le-am auzit de când mă știu și totuși nu și-au pierdut din har. Pune mare preț pe ele. Nu le pierdeți! 
  • sunt oameni care se întorc la Dumnezeu. Sunt vieți schimbate de Duhul și Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt botezuri și fantastice mărturii ale felului în care Dumnezeu naște din nou. Minunat! Și asta este cea mai frumoasă exepriență din viață!!

Ce alte frumuseți mi-au scăpat? 

De ce nu mă duc la concertele lui Michael W Smith?


Michael W Smith a fost la Timișoara, a concertat și a plecat. Ce a rămas în urmă? Impresii, fotografii pentru facebook și autografe. Nu vreau să emit judecăți de valoare asupra moralității, sincerității sau integrității celor care au participat la concert. Și nici nu îl descos acum pe MWS. Nu este vorba nici despre gusturile muzicale.

Mă întreb însă cu ce ne-a ajutat acest concert? Ce a adus benefic în viața celor prezenți acolo? Dar în viața bisericilor evanghelice? Cum s-a schimbat viața spirituală după această „fantastică” experiență?

Am vizionat câteva youtube-uri din timpul concertului. Mărturisesc că nu am vorbit cu nimeni care a fost la concert. Nici nu cred că aș fi aflat lucruri noi. În general toate concertele sunt la fel. Am citit ceva impresii de pe creștinulazi din care spicuiesc:

Vocea lui Michael W. Smith a fost ca intotdeauna impresionanta. Jocul de lumini si prezenta scenica au emanat energie si m-au facut sa ma bucur de fiecare moment ce l-am petrecut acolo. 

…Michael este un om care sterge praful de pe inima, si-L pune pe Hristos acolo unde-I este locul. In aceasta calatorie am mai invatat ca prietenii sunt foarte importanti, le-am simtit lipsa la concert. Datorita unor probleme nu au putut ajunge la concert, si am simtit un gol in inima fara ei…

…Atmosfera a fost una speciala, la un moment dat parca simteam ca ma aflu in cer. La inceput poate a fost un pic mai greu pana ne-am intrat in ritm, probabil datorita cantarilor noi pe care nu le cunosteam, insa imediat lauda a inceput sa curga si impreuna cu Michael am putut sa-I cantam glorie lui Dumnezeu….

Revin la întrebare: ce ne-a adus bun concertul de la Timișoara? Cu regret și durere o spun, astfel de concerte ne produc mai multă pagubă decât beneficii spirituale! De ce?

Concertele creștine încurajează și promovează vedetismul. Un soi de exibiționism creștin ne invadează serviciile divine și sting duhul de închinare. Adolescenta „înnebunită”  de intrarea în scenă a cântărețului, se întoarce acasă în bisericuța ei unde cântarea de laudă nu este acompaniată nici de orgă de lumini și nici de aplauze. Se va simți „ca în cer” și în biserică? Nu prea cred! E nevoie de o scenă pentru asta. Cred că MWS poate fi un om smerit și duhovnicesc. Nu îi cunosc viața și nici inima. Dar pot să văd afișul și reclama cu care românii îi fac intrarea în Timișoara:

Cu 44 de premii GMA Dove, 3 premii Grammy şi cu peste 15 milioane de albume vândute, Michael W. Smith a creat o legendă muzicală de neegalat. Unii ar spune că el a impulsionat apariţia şi evoluția genului de muzică creştină, devenind cel mai recunoscut şi respectat ambasador al muzicii ce exprimă credinţă la nivel mondial.

Concertele creștine confundă închinarea cu spectacolul antrenant. De unde oare am preluat ideea că închinarea are de-a face cu „jocul de lumini”, „cu prezența scenică care emană energie”. Să-i întrebăm pe Pavel și Sila ce prezență scenică au abordat în Filipi?  „La început a fost un pic mai greu, până ne-am intrat în ritm”. Are ritmul vreo legătură directă cu închinarea veritabilă? Vă rog, nu oricând și oricum, plăcerea mea înseamnă și plăcerea Lui!

Paul Bassett spunea atât de bine:

Pericolul de a produce un creștinism fără cruce, a cărui atracție lingușitoare creează fani, dar nu și urmași, este la fel de mare astăzi cum era și în zilele lui Pavel.

M-am convins încă o dată. Mântuitorul are mii de fani.

Dar oare câți ucenicii ? 


Pot asculta orice fel de muzică?


Am aflat de aici că fratele dr. Dan Botica va răspunde la câteva întrebări legate de muzica contemporană. Dacă ești student în Timișora sau te afli în zonă te încurajez să nu ratezi această întâlnire. Luni 7 mai 2012, ora 19.00 la Biserica Creștină Baptistă „Emanuel”. Împreună cu fratele Dan va veni și un grup de tineri din biserica „Emanuel” Oradea.  

De ce nu cânt cântări „creștine”


Muzica în biserică este esențială.

Este un mod vital prin care ne închinăm Domnului. Acordăm mare parte ( poate prea mare ) din timpul pe care îl petrecem în închinarea corporativă. Dar, închinarea prin muzică poate foarte ușor să fie deturnată de dușmanul nostru: Diavolul. Putem agale să ne lăsăm păcăliți și să înghițăm momelile lui. Să cântăm fără să ne închinăm Lui.

Iată trei principii care sunt esențiale pentru o închinare veritabilă în cântare:

1. ÎNCHINARE BAZATĂ PE CONŢINUT.

Nu pe emoţii, experienţe, liturghie, scop sau personalitate.

Coloseni 3 este crucial pentru înţelegerea rolului muzicii în biserică. Coloseni 3 se adresează încă din v.1 celor care „umblă după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu.” În v.16 ni se dezvăluie două roluri ale muzicii: „învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă” şi închinarea faţă de Dumnezeu, „cântând lui Dumnezeu cu mulţumiri„. Aceasta este posibil doar atunci când „Cuvântul lui Cristos” locuieşte din belşug în noi. (v.16)

Muzica fără cuvinte poate fi o formă artistică de a atrage atenţia asupra lui Dumnezeu, la fel cum o face şi natura ( revelaţie generală). Dar dacă adăugăm adevăr biblic melodiei atunci ea devine un instrument pentru revelaţia specială.

O legătură corectă între adevărul obiectiv şi muzica subiectivă cere mult discernământ din partea celor care conduc închinarea prin muzică în biserică. Adevărul transcede cultura. Un adevăr profund rămâne adevăr indiferent cu ce stil de muzică îl asociezi. Dar, pe de altă parte, mesajul nu ar putea fi auzit de biserică dacă muzica care îl acompaniază nu este atent aleasă. Muzica în biserica trebuie să se bazeze pe adevărul biblic, iar stilul, emoţiile şi experienţele sunt secundare.

Efes.5:19; Colos.3:16

( Psalmii=Psalmii; Cântări de laudă=cântările de laudă cu adevăruri teologice; cântări duhovniceşti=mărturiile personale ale credincioşilor )

2. TOTUL SPRE ZIDIRE

1 Cor.14:26 „toate să se facă spre zidire sufletească„.

Adică, stilul muzical preferat de mine este mai puţin important în comparaţie cu ce zideşte Trupul. Introducerea unor noi stiluri este recomandată dacă asta aduce zidire Trupului. Iată că putem face o aplicaţie şi personală: nu este vorba de ceea ce primesc (emoţii, experienţe, vindecări, ce îmi place să aud, etc ), ci este vorba de ceea ce dăruiesc (laudă lui Cristos şi slujire altora ).

1Cor.14:40 „dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială„.

3. NU FOLOSIM CUVINTE ÎNDOIELNICE.

Acest principiu are legat de primul. Avem prea multe cântări prin care nu comunicăm adevăruri biblice. Cântări ale căror cuvinte nu aduc învățătură, zidire, cercetare celor care participă la închinare.

Am să ofer un exemplu de cântare „creștină” unde nu găsim miez și conținut biblic. Adevărurile dulci și pline de viață ale Scripturii sunt înlocuite cu surogate artificiale și seci.

Credeam ca-s cineva..
Cum nu sa mai vazut
Tot mereu ceva spuneam
Sa vreau chiar si mai mult.

Banii mi-au condus sufletul vandut
Ca pot fii salvat nici nu am crezut

Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tine totdeauna te-am cautat
Sunt al tau……

Puteam sa fac orice
Dar inima n-aveam
Tot ce-i rau ma atragea
Si incet incet pieream

Dar cand te-am gasit
Mai eliberat
Si inapoi mi-ai dat
Sufletul curat

Ref:Ai venit, mai salvat, mi-ai dat dragostea
Mai luminat si mi-ai schimbat inima
Doar eu stiu ca tu esti raspunsul meu
Pe tïne totdeauna te-am cautat (mereu)
Sunt al tau……(*3)

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Nu doresc să critic persoana sau stilul muzical al cântării, ci doar observ că această cântare poate fi o dedicație perfectă pentru doamna învățătoare. Este chiar mai potrivită la ziua mamei. Ea poate fi adresată soției sau iubitei care a fost răspunsul și dragostea care mi-a schimbat inima. Se poate cânta și într-un club la fel de bine ca și într-o tabără creștină. 

Vă invit să ascultăm și o altă cântare. Același titlu: sunt al Tău. Să vedem dacă conținutul mai poate fi negociat.

Da! Avem nevoie de discernământ și în cântările noastre.

Cum aducem prezența Domnului în biserică?


Tânjim după prezența Domnului în mijlocul familiilor noastre și a bisericilor. Vrem să vedem manifestarea gloriasă a Domnului între noi. Vrem să nu umblăm de capul nostru prin lumea asta.
Este Domnul cu noi?
Avem fiecare un Ierihon de biruit. Un Iordan de trecut. Un Goliat de învins.

A fost o vreme în care David și-a dorit tare de tot să aducă prezența lui Dumnezeu în popor. Să aducă din nou chivotul cel drag.
Dar cum să facă să vină din nou prezența Domnului între ei?

Cum să aducem în mijlocul bisericilor noastre prezența lui Dumnezeu?

1. Nu imitând filistenii. Pentru filisteni, chivotul este o pradă. Pentru evrei, e cu totul altceva: prezența Domnului. Nu vom vedea niciodată în bisericile noastre manifestarea plină de putere a Domnului dacă aplicăm metode lumești. Metodele pragmatice, populiste și firești, s-ar putea sp atragă lumea, dar se mânie Domnul! Distracția este „carul nou” al filistenilor. Adevărul nu este important pentru ei, Conținutul nu înseamnă prea mult. Stilul contează.

2. Nu devenind prea familiari cu lucrurile lui Dumnezeu. Avem prea mulți de Uza printre noi. Uza nu are respect pentru chivot. Pentru biserică. Pentru pastori. Pentru rugăciune. Uza este bărbatul care a crescut în biserică de mic. Ce am face dacă lângă noi în biserică s-ar așeza Domnul?

3. Ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul nu vine oricum și oricând. Aducerea chivotului are o rânduială: preoți dedicați, umblare în unitate, umblare în neprihănire. drugi de lemn, pe umeri, etc.Nu vocea poporului decide cum e bine să slujești. Ci Cuvântul este autoritate! Când stai credincios lângă Cuvânt, Domnul vine lângă tine!

 

 

Mi-a scăpat ceva? 

Fr. Petrică Găină la „Beteem” Hațeg


În seara acesta la Betleem-ul de la Hațeg vom asculta din nou predicarea Cuvântului.

Propovăduitorul este fratele Petrică Găină.

Grupul Asaf ne va conduce în închinare prin cântări spre slava Domnului.

Vă așteptăm.

Să venim cu o inimă gata să împlineacă Cuvântul.

Se apropie săptămâna de evanghelizare la „Betleem” Hațeg


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: