Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the category “Poezie”

Rugăciunea celui ce îmbătrânește …


Doamne, știi mai bine ca mine, anii trec și eu îmbătrânesc. Ajută-mă să nu fiu vorbăreț, păzește-mă de obiceiul fatal de a gândi că trebuie să spun ceva despre orice și cu orice ocazie. Eliberează-mă de dorința de a interveni în treburile altora. Păstrează-mi mintea limpede să nu mă pierd în detalii fără sfârșit, dă-mi aripi să spun esențialul. Te rog Doamne, dă-mi harul să ascult veștile pline de durere alte altora, ajută-mă să-i ascult cu răbdare. Ajută-mă să nu povestesc de necazurile și durerile mele, să mă port cu dragoste cu trecerea anilor. Învață-mă acea minunată lecție că, din când în când, este posibil să greșesc. Păstrează-mă în limitele normalului. Nu doresc să fiu un sfânt – este atât de greu uneori să trăiești cu sfinți – dar nu doresc să fiu un bătrân supărăcios și acru, acea încununare a lucrărilor celui rău. Fă-mă mai gânditor, dar nu cicălitor. Fă-mă un ajutor pentru alții, dar nu cu aere de șef. Dă-mi înțelepciune; îmi pare rău că nu o folosesc toată, dar Tu știi, o Doamne, că îmi mai doresc câțiva prieteni până la sfârșit.

Ce ai adăuga acestei rugăciuni? 

Îmi amintesc de nevastă-sa


Citesc aici că săptămâna aceasta a murit, la 88 de ani, poeta poloneză nobelizată Wisława Szymborska. Iată cum pornind de la textul din Geneza 19:1-26, despre scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora,  poeta încearcă să umanizeze gestul soției lui Lot.

Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut şi alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenţie, cînd îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soţului meu, Lot.
Înţelegînd brusc că nici de-aş cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă sîntem urmăriţi.
Înfricoşată de tăcerea lui Dumnezeu, sperînd că s-a răzgîndit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simţeam vîrsta. Distanţa.
Inutilitatea fugii. Lehamitea.
Mi-am pus desaga la pămînt şi am întors capul.
Mi-era teamă să mai fac un singur pas.
Mi-au ieşit în cale şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, pui de vultur.
Nu mai erau nici buni, nici ameninţători – erau vietăţi
panicate, care încercau să scape.
Am privit înapoi dezolată.
Am privit înapoi de ruşine, că eram vii.
Voiam să plîng, să mă întorc acasă.
Sau poate vîntoasa mi-a desfăcut părul
şi mi-a ridicat veşmîntul.
Mi s-a parut că ei ne privesc de pe zidurile Sodomei
şi rîd de noi în hohote.
Am privit înapoi cu mînie.
Sau ca să mă bucur de soarta lor mizerabilă.
Am privit înapoi pentru toate motivele de mai sus.
Am privit înapoi din greşeală.
O piatră mi s-a răsucit sub talpă şi m-am speriat.
Pămîntul s-a crăpat în drumul meu.
Pe marginea crăpăturii un şoricel păşea mărunt
şi în aceeaşi clipă am întors amîndoi capul.
Ba nu, am alergat mai departe,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăbuşit din ceruri
cu pietre şi praf şi păsări moarte.
Nu puteam să respir, mă învîrteam bezmetică.
Dacă m-a văzut cineva o fi crezut că dansez.
Poate aveam ochii deschişi cînd am căzut.
Poate am căzut cu faţa spre oraş.

traducere din limba engleză de Dan Sociu

În opinia poetei W.S., Dumnezeu este inflexibil la realitatea omului delicat și gingaș, toropit de viață. Gestul nevestei lui Lot este acceptabil. Cel puțin în ochii unora dintre noi.

Adevărul este că dacă ne legăm prea mult de viața aceasta, nu vom fi pregătiți pentru ziua judecății.

Ce alte motive ar mai fi avut de a se uita înapoi? 

Cum citesc în timp ce conduc mașina


Citesc cu urechile.

Deunăzi scriam despre disciplina ascultării cărților audio care poate să fie profitabilă spiritual. Câștigăm lupta cu letargia intelectuală. Atunci când călătorești sau ești ocupat cu activități care îți „rup” ziua în bucăți, audiția unor cărți bune te obligă să rămâi vigilent și să-ți umpli mintea cu combustibil esențial.

Astăzi între drumurile făcute între școală și biserică am ascultat vreo 5 meditații de Tozer și două capitole de Ravenhill. Ce bine mi-au prins!

Am căutat oportunități de a procura cărți audio. Nu m-am descurcat prea strălucit. Am nevoie de ajutor.

Dar, iată câteva locuri găsite:

  1. Editura Humanitas
  2. Editura Curtea Veche
  3. Resurse Creștine

Unde mai găsim cărți audio? 

În visteria Ta


În visteria Ta sunt bogății,
Dar, Doamne, ce săraci suntem.
În visteria Ta este putere,
Dar, noi, ce slăbănogi suntem.

În visteria Ta e-nțelepciune,
Dar noi doar bâjbâim în ignoranță.
În visteria Ta este trezire,
Dar milioane sunt făr de speranță.

În visteria Ta e libertate,
Dar ce încătușați sunt fiii Tăi.
În visteria Ta e slavă,
Dar ea nu strălucește peste noi.

În visteria Ta e dragoste,
Dar vai, ce reci sunt fiii Tăi.
În visteria Ta este compasiune –
Atunci, de ce, Mântuitorul meu, oh, vai, de ce
Sunt fiii Tăi așa de-nțeleniți
Și ochii noștri un așa deșert uscat?

– L.R.

Am fost binecuvântat …


Mâine voi predica în biserica noastră și apoi la o seară de evanghelizare în Oțelu Roșu. Iar printre aceste momente mă voi gândi la soția mea, Cora. Și mă bucur că voi avea un pic de timp între serviciile divine să stăm în familie.

Mâine este ziua ei de naștere. Am insistat să facem ceva special în cinstea ei. Am primit însă un răspuns ferm dar blând: „este ziua Domnului, nu a mea”.

Așa că și de dragul ei, mâine voi fi în slujire.

Din toată inima îi mulțumesc Lui pentru că mi-a călăuzit viața în așa fel încât să pot să împart bucuriile și încercările alături de Cora. Nu aș fi putut niciodată să  slujesc fără ea. Un ajutor potrivit. Cu credincioșie stă de ani de zile „în spatele frontului”. Este o sursă de culoare și bucurie pentru mine. Când trec prin „deșert” ea este umbrarul meu și al copiilor noștri.

O mamă credincioasă. O mamă care știe că cea mai mare realizare a noastră este să lăsăm în urmă o generație de bărbați credincioși, integri și curați.

Ea este femeia care stă cu smerenie în umbră, bucuroasă să mă vadă pe mine în față. Ea știe că sunt un cadou din partea lui Dumnezeu, de aceea mă oferă înapoi Domnului pentru lucrarea Lui. De multe ori știu că se simte singură pentru că mă împrumută cu credincioșie pentru nevoile altora. Dar tot ea este cea care mă încurajează atunci când alții uită să o facă. Ea este cea care își face timp să-mi asculte zbaterile sufletești, visele și năzuințele pentru viitor și să mă ajute să le transform în realitate.

Dedic soției mele următorul poem scris de un păstor pentru soția lui.

You didn’t know
The places you’d go
On the day when you said “I do”
And you’ve traveled far
To be the person you are
But leaving is so hard to do
Yes leaving is so hard to do
But with grace and with poise
You’ve withstood the noise
Of the wounded
who cry at your door
Seeking your husband
To help them find God
It seems like there’s always one more
If there’s crowns on that day
And I have my say
I’ll plead that the Lord gives you mine
For when people heard me
What they couldn’t see
Was the deepest part of my life
“Thank God for the pastor’s wife”
When I heard the call
You caught it all
The moving, the setting up new
And when your husband
hears voices
There’re few other choices
But to pray that He’s hearing aright
But you walked by faith and not sight
So many times you’ve
suffered in silence
When some use
your husband in vain
And few know the costs
of following God
In the desert, in the night, in the rain
Covered dishes and circles and smiling through pain
For others see a pastor,
a prophet, a priest
But you see a husband, a dad
But the Lord heals you secretly and gives you the grace
And I’ve seen you laugh in the night at the bad
So I wrote this song
And I won’t be long
Though you deserve so much more
‘Cause people can talk but you’ve walked the walk
You faithfully stood by the door
And nudged me to preach once more
If there’s crowns on that day and I have my say
I’ll plead that the Lord gives you mine
When people heard me
What they couldn’t see
Was the deepest part of my life
Thank God for the pastor’s wife
No, honey, let me say this,
I’ll Thank God that you were my wife. 
 
La mulți ani, Cora. Îi mulțumesc Domnului pentru că ești soția mea!
 
 
 
 
 

„Greu e” de Traian Dorz


Greu e numai până-n clipa

când ajungi să crezi deplin,

– după-aceea poți să birui

orișice-ndoieli și chin.

 

Greu e până când nădejdea

ți-a ajuns de neclintit,

– după-aceea-n nicio luptă

n-ai să mai rămâi trântit.

 

Greu e numai pân-ajunge

dragostea din tine jar,

– după-aceea toate-s cântec

după-aceea toate-s har.

 

Greu e numai până-n clipa

când ajungi să știi că poți,

după-aceea n-ai întoarce

nici de-ar fi-mpotrivă toți.

 

Greu e pân-la hotărâre,

căci când gândul ți-ai învins,

nu-s nici piedeci netrecute

nu-i nici țel de neatins.

 

Greu e numai până-n clipa

când poți să și mori voios

– dar abia de-atunci încolo

ești ostașul lui Hristos.

 

Un stol de cuvinte ( de Ioan Maier )


Un stol de cuvinte

– aproape nevinovate –

au zburat peste tine.

Au bătut la odaia inimii tale.

Buzele au cules din rodul lor

și-au împărțit și altora.

Pe atunci, aveau doar un zâmbet care descrețea fruntea.

Acum sunt fără perdea și fruntea ta s-a pietrificat!

Mintea ți s-a îngreuiat;

– le scapă fără control! –

Astăzi, ești doar o frântură de Iad.

Ce vei deveni Mâine?!…

 

Și nu erau decât câteva cuvinte,

aproape nevinovate! ….

( Ioan Maier )

The most absurd statement



The fool says in his heart, „There is no God”. They are corrupt, they do abominable deeds, there is none that does good. –
Ps.14:1

The most absurd statement,

is the man who,

even though a speck of Eternity,

– forgetting his Soul –

wishes to be just a drop

of insolent matter

meant for death!

A naughty speck of dust,

wiser

than his Eternal Creator!

( Ioan Maier – „From the Basement” )

„Unde-i răutate, acolo-i frică”


Scriam ieri despre rugăciunea față de dușmanii noștri și despre chemarea Bibliei de a lăsa răzbunarea în mâna Stăpânului nostru.

În fața criticilor răutăcioase, a vorbelor usturătoare, a gesturilor indiferente ne este atât de greu să reacționăm cu dragoste.

Ooo, cât de mult ne-a iubit Domnul Isus și cât de mult s-a rugat pentru noi. Cât de mult ne-a iertat și cât de mult a suferit. Atunci când vom înțelege și simți această dragoste divină ne va fi mai ușor să iubim la rândul nostru pe cel ce ne lovește și scuipă!

În următorul video-clip ne sunt prezentate doar câteva exemple de iertare și dragoste creștină. Acești oameni au înțeles ce înseamnă să-ți iubești dușmanul. Au putut să o facă pentru că Domnul Cristos i-a întărit și le-a dat har.

În linia-ntâi


Ce har sa te afli pe linia-ntai
Ducand batalia iubirii !
Si-alaturi cu Domnul mereu sa ramai,
Chiar daca tepusul te arde-n calcai,
Si lespedea rece ti-o pui capatai,
Si-n rani iti rasar trandafirii …

Ce har sa te-arunci unde lupta e-n toi,
Sa lupti pentru Domnul si oameni !
Cu fata brazdata, cu parul valvoi,
Cu mintea trudita, cu umerii goi,
Sa mergi inainte, nicicand inapoi
Si-n urma doar pace sa semeni …

Ce har, la spartura, cu Domnul sa stai,
Sa-nfrunti curajos vijelia !
Croind pacatosilor calea spre Rai,
Tribut rugaciunii cu sete sa dai,
Facandu-ti, din ruga: si lege, si strai,
Si-apoi sa respiri vesnicia …

Ce har sa poti duce razboiul cel sfant,
S-ajungi un ostas de isprava !
Ca frate-al durerii, te – arunci la pamant,
In ruga-mpletindu-ti speranta si-avant
Si-arzand, ca o torta a Duhului Sfant,
Tu iei prizonieri pentru slava !

Autor  necunoscut

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: