Judecată sănătoasă

Mila nu ne jefuiește de judecata noastră dreaptă, astfel încât să luăm tăciunii ordinari drept mucuri care fumegă. Nimeni nu va pretinde mai mult milă de la alții decât cei ce merită asprime. Acest lucru nu încurajează căldiceala, nici nu oferă prea multă indulgență celor care au nevoie de trezire. Răcelile au nevoie de remedii fierbinți. Cuvintele de laudă pentru biserica din Efes au fost că nu puteau suferi pe cei răi ( Apoc.2:2 ). 

 

Trestia Frântă, Richard Sibbes, Editura Perla Suferinței, Suceava,  pag.95

 

 

Întrebări pentru viitorul tău păstor

Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de „negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.

Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri. 

Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte: 

1. De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală? 
2. Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes? 
3. Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce? 
4. Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii? 
5. Vă rog să explicați termenul biblic „botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez? 
6. Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice? 
7. Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria? 
8. Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească. 
9. Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii? 
10. Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală? 

Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul. 

Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră? 

Voi, limbuților și guralivelor!

Voi, limbuților, și voi, guralivelor, lăsați-vă de meseria urâtă a pârii! Nu fiți mai departe în mâna Diavolului niște foale cu care ațâță focul certei. Dacă nu puteți să vă tăiați puțin din limbă, cel puțin presărați peste ea sarea harului! Orice gâscă poate să gâgâie, orice muscă poate să găsească o rană, orice butoi gol poate să facă zgomot și orice mărăcine poate să rupă carnea unui om. Fiți iuți la treabă și înceți la vorbire. Mai presus de toate, rugați pe Dumnezeul oricărui har să vă pună o strajă la buze. 

( C.H. Spurgeon )

Iertarea nu se face pe facebook

Astăzi evreii sărbătoresc Ziua Ispășirii ( Yom Kippur ). În midraşim (comentariu la Tora) se povesteşte că Dumnezeu se aşează pe tron, şi în faţa Sa se adună întreaga istorie a omenirii. Fiecare  persoană în parte este luată în consideraţie ca să se decidă dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi luată numai în ziua de Yom Kippur. 

Yom Kippur este ziua cercetării și a iertării. O zi în care evreii sunt chemați să-și examineze viața și să-și repare greșelile făcute. Cred că la acest Yom Kippur putem și noi reflecta atent asupra felului cum ne-am tratat aproapele. 

Titlul acestui post este preluat din articolul scris aici de Ann Brenoff. Merită citit.

Atunci când avem de-a face cu iertarea, avem de luptat cu câteva prejudecăți care pârjolesc frumusețea iertării.

Iertarea nu este uitare. Iertarea nu are tastă „delete”. Iertarea este intenționată și totcmai aici este greutatea și frumusețea ei.

Iertarea nu înseamnă ștergerea consecințelor. Chiar dacă ierți pe cineva asta nu înseamnă că acea persoană nu va suporta consecințele acțiunilor ei.

Iertarea nu aduce vindecare imediată. Unele răni se vindecă greu. Este nevoie de timp și răbdare.

Iertarea nu înseamnă să ignori ofensa. Ofensa a fost făcută. Ea este acolo și are o lecție care trebuie învățată și asumată.

Iertarea nu se face pe facebook. Dumnezeu nu ne-a iertat aruncându-ne din cer un cablu de internet. Dumnezeu S-a întrupat și a venit la noi, murind în locul nostru.

Iertarea nu înseamnă și împăcarea. Iertarea este oferită de o singură persoană. Împăcarea cere două persoane. Domnul Isus a oferit iertarea tututor oamenilor de pretutindeni. Dar nu toți sunt împăcați cu El.

Ce altceva ați mai adăuga listei mele? 

Unde se ascunde succesul tău?

În rutina zilei de astăzi.

Succesul nostru este ascuns în rutina zilei de astăzi. Miercuri 26 septembrie este ziua pe care Domnul ne-a oferit-o în dar pentru a „lupta lupta cea bună” pentru El. Nu vom aștepta momente cruciale și speciale pentru a ne arăta credincioșia față de El. Succesul lui David a fost clădit în fiecare zi alături de oițele sale. Secvența cu Goliat a fost doar o continuare.

Vreau să fiu un tată de succes? Nu trebuie să aștep vreo situație urgentă și extremis pentru a deveni faimos în ochii copilului sau a Domnului. În rutina zilei obișnuite, rugându-te alături de copiii tăi, mergând în fiecare dimineață alături de băiețel spre școală sau grădiniță, dialogând despre lucrurile banale dar importante pentru el, încurajând și mustrând cu dragoste, te dovedești un tată excelent. 

Apostolul Pavel îl provoacă pe Timotei

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat … ( 2 Timotei 3:14a )

Deci, ce avem de gând să facem astăzi? Credincioșia în lucrurile mici ne recomandă pentru lucruri mai mari.

Să vedem câteva lucruri pe care le-am putea face astăzi: 

• Să spunem mai des „mulțumesc” și „te rog, frumos”. 
• Să-l cunoaștem mai bine pe Dumnezeu citind din Cuvânt.
• Ajutăm pe cineva care nu este în stare să ne răsplătească.
• Să mulțumim pentru pâine, apă, căldură.
• Avem sute de minute pe telefon. Folosește-le pentru a încuraja un bătrân sau o persoană cu care nu ai vorbit de multă vreme.  
• Să facem pași micuți în lupta cu obiceiul urât și enervant. 

Care este rutina în care dorești să rămâi credincios? 

Persoana pe care nu vreau să o iubesc

Suntem datori să ne iubim unii pe alții. Să ne iubim aproapele. Cine ne este aproapele?  Cel care este căzut. Are nevoie de ajutor.  Trebuie să ne iubim chiar și dușmanii. Uneori este mai ușor decât cu aproapele?!

Dar acum vine o veste relaxantă! Am întâlnit persoana pe care nu trebuie să o iubim. Ooo, da! Bucurați-vă cu mine! De fapt el reprezintă o categorie întreagă de oameni la care putem apăsa cu pasiune butonul „reject”. Și asta fără nici un sentiment de vinovăție.

Îl cheamă Idago! 

Iată ce am primit de la Idago zilele trecute și vă anunț că nu l-am iubit și nici ajutat. Și mi-a făcut o mare plăcere! 

Hello

It’s my pleasure to write you ( oare cum de m-a găsit pe mine. Probabil este un răspuns la vreo rugăciune … ) after much consideration since I have not seen or met with you. ( de mult nu am mai primit atâta considerare oarbă într-un e-mail ) 

My name is John Idago and my father was a cocoa and Gold ( o combinație interensată, nu-i așa: cacao + aur ) merchant before his death, he died as a result of food poisoning but before his death in the hospital he disclosed to me about the sum of $3.5 million which he deposited in a bank in Ghana ( auzisem că cele mai sigure bănci sunt cele din Ghana, dar acum sunt ferm convins!!! ) and asked me to seek for a better future in the western world ( cred că google maps a greșit de data asta ) to escape the wickedness of our relatives.

I have arrived in Accra, the location of the bank but due to my age ( câți anișori ai, puiule? Și cum ai ajuns în Accra? ) the bankers said that I must seek the assistance of an investor who will stand as my guardian and for this reason I have contacted you ( ce onoare!!! ) and I believe that we can work together to secure ( banii tăi și ai mei sunt în mare siguranță dacă lucrăm amândoi ) the release of this money for investment in your country ( din păcate cred că Dan Diaconescu ți-a luat-o înainte ). 

Write me indicating your interest so that I can give you more details and also officially introduce you to my bankers ( îmi și imaginez cum arată acești „bankerși” ) so that they will work with you to have this money transferred to your country for investment. ( abia aștept să-ți ofer CNP și nr. de cont al cardului!!!! ) 
I look forward to your response,

Sincerely 
John Idago

Nu știu de ce am sentimentul că John nu este sincer cu mine.

Credeți că sunt lipsit de dragoste și de compasiune față de săracul John?

Credeți că am un „duh de judecată”?

Mai am doar 1 minut să-ți spun că …

Imaginează-ți, te rog, că ești pe peronul unei gări. În trenul care stă să plece este un tânăr păstor care se duce în slujire. Mai ai doar 1 minut înainte ca trenul să plece.

Ce sfat i-ai da acestui tânăr slujitor? Ce cuvinte ar merita rostite acolo? Ce verset din Scriptură ai striga spre el ca să-i răsune tare și mereu în minte?

Dacă aș fi pe acest peron i-aș striga următorul verset: 

Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului ( 2 Tim.2:15 ) 

Tu ce i-ai spune? 

O întrebare cheie în rezolvarea problemelor din căsnicie

Astăzi sunt la nuntă. Predicatorul invitat a fost reținut de o înmormântare. Am fost rugat de familie să predic Cuvântul. Am acceptat.

Cineva spunea odată că după 50 de ani de căsnicie, el și soția au avut doar un singur conflict. „Războiul a început în luna de miere și încă aștept să se termine”.

Este oare posibil să nu ne certăm în familie?

Eu cred că DA!

Pot să spun ca și apostolul Pavel că „nu am ajuns încă desăvârșit” la acest capitol, dar … „alerg”. Alerg spre această țintă!

Dacă dorim să alergăm cu-adevărat spre această țintă, trebuie să o facem având în minte o întrebare crucială: „cui vrem să dăm satisfacție: eului sau Domnului?”

Nu voia mea, ci voia Ta! Aceasta este cheia rezolvărilor problemelor din căsnicie.

Cei care sunteți mai avansați în alergarea asta, ce sfaturi de dați pentru o căsnicie fără „tunete și fulgere”? 

Cine ne conduce în biserică?

Una din pietrele de temelie a unei slujiri sănătoase într-o biserică este conducerea acelei biserici. Cred că am ajuns în bisericile noastre să trecem prea ușor peste lista biblică de însușiri ale unui prezbiter. Și când o facem, întotdeauna vom culege roadele acestei nepăsări.

Prezbiterul este cel din poziția de bătrân care are rostul unui priveghetor, episcop peste biserică. Și fiecare mădular al bisericii trebuie să fie preocupat de cine îi conduce.

Prezbiterul nu este un patron sau manager. Asta pentru că biserica locală nu-i buticul personal. Biserica nici nu se poate conduce ca și un SRL. Când o gândire managerială se strecoară în mintea conducătorilor spirituali din biserică nu-i de mirare că în curând vom avea de-a face cu „mișcări sindicaliste”.

Prezbiterul nu este un politician. Nu aleargă după interesul personal sau al grupului de interes. Biserica nu-i formată din sectoare sau colegii. Ea este un Trup. Credincioșii nu sunt căzuți la împărțeala unor lideri. Prezbiterul nu face aranjamente și nici trafic de influență.

Prezbiterul hrănește turma. Cuvântul este hrana. Iar el este chemat să o împartă drept și curat. Prezbiterul este un bărbat cu experiență și caracter.  Conducerea unei biserici nu cere doar experiență în predicare ci și chemare. Locul unde se dovedesc acești bărbați este familia și mărturia din oraș.

Cred că numai Duhul lui Dumnezeu poate alege o persoană în această poziție. Dar responsabilitatea pentru a recunoaște selecția lui Dumnezeu aparține bisericii locale.

Mă întreb care este maniera cea mai sănătoasă de a identifica în biserica locală pe adevărații prezbiteri? 

Mă lupt cu un EGOist

Nu vi se pare interesant că atunci când avem de cumpărat pixuri și vânzătoarea de la librărie ne oferă o bucată de hârtie și șansa să le încercăm, majoritatea dintre noi ne scriem propriul nume sau propria semnătură. De ce oare? De ce nu scriem „Mihai Viteazul” sau numele mamei? 

Unul din cei mai mari dușmani pe care îi avem în călătoria noastră creștină este „EUL” nostru. Suntem într-o continuă luptă cu el și sigura șansă să-l învingem este să-l punem pe cruce.

Iată un citat din „Totul pentru gloria Lui” de O. Chambers: 

Domnul nostru nu insistă niciodată să-L ascultăm. El ne spune foarte clar ce ar trebui să facem, dar nu ia niciodată măsuri ca să ne oblige să-L ascultăm. Ascultarea noastră trebuie să pornească din unitatea în duh cu El. De aceea, când Domnul a vorbit despre ucenicie a început cu un „dacă” – nu trebuie să fii ucenic, dacă nu vrei. „Dacă vrea cineva să fie ucenicul Meu să se lepede de sine”; să renunțe la drepturile lui, pentru Mine.

Domnul nu-mi dă reguli, dar îmi arată foarte clar standardul Său si dacă legătura mea cu El este cea a dragostei voi face ce-mi spune, fără nici o ezitare. Dacă ezit aceasta înseamnă că iubesc pe altcineva care îi face concurență, adică pe mine însumi.

Cum reușiți să vă țineți eul crucificat?