Întrebări pentru viitorul tău păstor

Căutarea, găsirea și alegerea unui păstor pentru o biserică este o slujbă grea și importantă. O decizie majoră pentru biserica locală dar și pentru păstorul în cauză. Este nevoie de călăuzire divină, curaj, sinceritate, credință și multă rugăciune. Alegerea unui păstor trebuie să pornească de la o nevoie clară a bisericii locale. Alegerea unei biserici trebuie să pornească de la o clăuzire clară. Avem păstori cu diplome dar nu toți sunt chemați pentru această slujbă! 

Atunci când o biserică își caută păstor are nevoie de câteva criterii clare de selecție. Unele criterii sunt negociabile, altele non-negociabile. Calitățile non-negociabile ale unui păstor sunt cele găsite în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9. Dar faptul că este oltean, are 5 copiii, nevastă roșcată și îi plac sarmalele în foi de viță ar trebui să fie chestiuni destul de ușor de „negociat”. 

Un lucru extrem de important este comunicarea deschisă dintre biserică și potențialul păstor. Ideal este ca viitorul păstor să fie cât mai expus bisericii locale înaintea unei decizii. Întâlniri cu comitetul bisericii locale dar și cu întreaga biserică sunt mai mult ca și indicate.

Sunt întrebări la care un viitor păstor trebuie să ofere răspunsuri. Întrebări despre doctrină, practică și stil de viață. Îmi amintesc acum 15 ani în urmă, o întâlnire cu comitetul din Hațeg unde timp de câteva ore am primit și am oferit întrebări și răspunsuri. 

Iată câteva din întrebările pe care le-aș pune fratelui candidat la slujirea de păstor în biserica din care fac parte: 

1. De ce credeți că Dumnezeu vă vrea în pastorală? 
2. Cum ați descrie un pastor de succes? Cum ați descrie o biserică de succes? 
3. Care vă sunt scriitorii, teologii, comentatorii preferați? De ce? 
4. Care vă este poziția în ce privește ineranța Scripturii? 
5. Vă rog să explicați termenul biblic „botezul Duhului Sfânt”. Când are loc acest botez? 
6. Credeți că evenimentele din Geneza 1-11 sunt reale sau simbolice? 
7. Care vă este poziția în legătură cu divorțul și recăsătoria? 
8. Vă rugăm să ne explicați felul cum înțelegeți disciplina bisericească. 
9. Cum veți aborda un caz de imoralitate în viața unui membru al bisericii? 
10. Ce părere aveți despre femeile implicate în slujirea pastorală? 

Sunt doar câteva din întrebările pe care le-aș adresa celui ce îmi va influența umblarea mea și a familiei mele cu Domnul. 

Ce întrebare aveți pentru candidatul la slujirea de păstor în biserica d-voastră? 

L-am întâlnit zilele astea pe Lot

Vă amintiți de Lot?

Un tânăr care n-a mai suportat pocăința bătrânului unchi. Se cam plictisise și de poveștile interminabile spuse de Avraam despre Iehova și de un Dumnezeu care poartă de grijă. A vrut să-și trăiască viața. Și-a dorit întotdeauna să doarmă și el pe o salea, într-o vilă și nu în cortul atât de drag unchiului său. Și a reușit! 

Astăzi întâlnesc tot mai mulți Loți. Unii au plecat chiar din bisericile și căminele noastre.

Ne-au spus că vor să fie „sare și lumină” în lume și nu în biserică.

Ne-au spus că vor să-și deschidă propriile afaceri. Și asta doar ca să ne arate cum se face o afacere „curată” și spre „slava lui Dumnezeu”. 

Ne-au spus că bogățiile pe care și le doresc nu îi vor despărții niciodată de Dumnezeu.

Ne-au spus că vor să intre în politică ca să o facă mai curată. Impactul lor creștinesc va fi imediat remarcat.

Am doar patru întrebări pentru Loții noștri:

1) Ce efect a avut „Sodoma” pentru viața ta spirituală? Parcă înainte de intra în Sodoma erai mai plin de bucurie și de pace sufletească. Parcă obișnuiai să te rogi în biserică și să cânți în cor. Acum ai ajuns puternic dar ți-ai pierdut vigoarea spirituală. Și atunci, ce folos?

2) Ce ai făcut pentru „Soldoma”? Ai spus că vrei să ai impact în viața lor. Ai spus că vrei să fi relevant. Ai spus că vei avea mai mult succes dacă vei ajunge în poziții politice înalte. Câți ai câștigat pentru Dumnezeu? Și atunci, ce folos?

3) Cât ai câștigat în „Sodoma”? Ai trecut de la cort la casă. Ai bani și poziție. Ai rate în bancă și credite. Ai tot mai multe bogății. Dar, în final ai pierdut totul! Și atunci, ce folos?

4) Ce-ți face familia? Este soția ta fericită și împlinită? Sunt copiii tăi credincioși? Se pare că toți ceilalți din familia ta se îndreaptă într-o direcție greșită. Copiii au preluat conducerea. Iar gândirea lor este total lumească. Și atunci, ce folos?

Ați întâlnit vreun Lot? Cum arăta? 

De ce Goliat este un pitic

Avem și astăzi de înfruntat un „Goliat”. A te lupta cu Goliat este o experiență intimidantă și personală. Goliatul tău este al tău. Goliatul meu este al meu. Cei din familia lui Gat ne atacă și penoi astăzi. Sunt oameni, presiuni, îngrijorări care strigă și urmă la noi. În valea noastră a terebinților suntem înspăimântați. Goliatul vrea să se lupte cu noi. Și ne este tare frică.

Cei mai mulți oameni dintre noi astăzi nu vor vedea nimic altceva decât o mare problemă: Goliat. Dar tu și cu mine, la fel ca și David, trebuie să vedem mai mult decât atât. Dincolo de cel care ne intimidează, îl vedem pe DOMNUL OȘTIRILOR. De aceia Goliat arată ca un pitic pentru noi! Dumnezeu este pentru noi al fel de real, la fel de prezent, ca și prezența lui Goliat pentru ostașii lui Saul. Și în timp ce alții aleargă speriați prin vedere, noi să umblăm prin credință, uimiți de caracterul neschimbabil al lui Dumnezeu.

Biruința este a Domnului. Nu te lupta singur. Dumnezeu îi onorează pe aceeia care se încred în El.

Ce ești astăzi? Cum stai în luptă? Ca un soldat din armata lui Saul? Sau ești un David?

Umbli doar prin vedere? Sau ai învățat să stai ferm pe stânca credinței?

Care este „Goliatul” tău? 

Dacă eram în locul lui …

Ce șansă a avut Solomon!

Dacă aș fi fost în locul lui, ce aș fi cerut? El a cerut înțelepciune! Asta nu înseamnă informații! Nici filozofie! Este vorba despre priceperea scopului ultim al vieții. Acea pricepere despre noi înșine și a lumii din jurul nostru. Este misterul a cum rezolvăm tensiunile dintre noi. Este secretul care ne spune ce să facem cu vinovăția și temerile dinlăuntrul nostru. Este acea pricepere de a clădi căsnicii frumoase și trainice. De a ne respecta părinții și a ne iubi și crește copiii. Această înțelepciune conține adevăruri vitale despre Dumnezeu, omenire și locul nostru în univers.

1. Înțelepciunea lui Dumnezeu este eternă. Nu-i doar un trend. Nu-i un curent de gândire care se-ndreaptă spre apusul lui. Acum 20 de ani de zile în urmă psihologia spunea că divorțul nu-i afectează pe copii. Acum studiile s-au schimbat. Dumnezeu nu și-a schimbat însă părerea despre divorț.
2. Înțelepciunea lui Dumnezeu este imposibil de înțeles printr-un proces natural. Nici o filozofie în afara revelației creștine nu poate pătrunde semnificația acestei înțelepciuni. Nu o putem învăța la facultate. Dacă nu ne supunem Scripturii, nu putem pricepe nimic din înțelepciunea lui Dumnezeu.
3. Înțelepciunea lui Dumnezeu duce la glorificarea noastră. Am fost creați să fim plini de frumusețea Domnului Isus. Slăvirea noastră înseamnă să fim făcuți asemenea Domnului Isus. Să fie dus la capăt rpocesul sfințirii noastre. Înțelepciunea lui Dumnezeu duce la îndeplinire planul de a ne face ceea ce a intenționat pentru noi să fim.

Ce ai cere dacă ai avea șansa lui Solomon? 

Merită oare?

Lot.

Un tânăr care a început bine. A avut lângă el un adevărat model de viață. Dumnezeu l-a binecuvântat. Familie. Avere. A avut succes în tot ce a făcut. Dar sfârșitul a fost unul tragic. A pierdut aproape totul. 

Cum a fost posibil? 

Marile păcate încep cu micile compromisuri! 

• Totul a început cu alegerea lui Lot ( Geneza 13:1-13 ). A fost o alegere bazată pe lăcomie și egoism. Și-a întins corturile până aproape de Sodoma iar la scurt timp s-a mutat în Sodoma. Lot devine tot mai lumesc.

• Experiența cu cei 4 regi care îl iau ostatic, ar fi trebuit să-l trezească la realitate. Dar, după ce Avraam îl eliberează, îl găsim pe Lot în Geneza 19:1,2 din nou la poarta cetății Sodoma. Nu învață nimic din experiențele vieții.

• Lot este un bărbat pasiv. El decide după circumstanțe. ( Geneza 13:10 ). Nu vrea să aleagă calea lui Dumnezeu. Această cale cere decizii grele. Este mai ușor pentru Lot să aleagă calea lumii, calea ușoară. Un pic de vin nu-i mare scofală.  Observați legătura dintre vin și imoralitate. Nu mai au nimic, dar au vin. Dacă Lot ar fi practicat abstinența, nu ar fi căzut în păcatul incestului. Totul începe cu un pic de vin. Așa doar ca să ne mai relaxăm și să nu fim legaliști.

Observați că atunci când tatăl este pasiv, ceilalți membrii ai familiei preiau conducerea și se îndreaptă în direcție greșită. Când tatăl nu este interesat de soarta fetelor, fetele preiau conducerea și se gândesc ce să facă pentru viitorul lor. Când liderul este pasiv, se adună în familie frustrări și presează pe ceilalți să facă ceva. 

Credeți că atunci când Lot s-a trezit și a aflat ce s-a întâmplat a regretat? După ce anume? După bogății? După faimă? Sau după soție și fete? 

Copiii voștri se uită la noi, și văd lucrurile frumoase, dar mai văd și felul cum ne bucurăm de lucrurile lumești. Mai văd și ușurința cu care renunțăm la o oră de rugăciune în favoarea unui seri petrecute cu prietenii, sau alegerea unui salariu mai mare indiferent de ce se întâmplă în viața familiei. Văd felul cum muncim, sacrificăm și punem banii de-oparte, dar nu pentru misiune, nu pentru biserică, nu pentru orfani, ci pentru noua mașină, noua vacanță, nouă haină sau accesoriu. 

Care este compromisul cel mai comun al creștinilor de astăzi? 

Ce facem cu homosexualii „credincioși”?

Președintele Obama a dat un ton foarte clar și puternic. El este de acord cu căsătoriile între homosexuali. Cu siguranță că acest semnal va fi preluat în viitorul apropiat și de ai noștri.

Mă întreb însă cu mari frisoane pe șira spinării dacă suntem gata să ținem piept acestor bătălii spirituale. Sunt pastorii români pregătiți pentru a lua poziție în fața acestui tsunami spiritual?

Dacă legea țării va spune că este ilegal să nu accepți ca și membru în biserică un homosexual? Îl primim?

Dacă legea ne va obliga să oficiem căsătorii între homosexuali sau lesbiene. Îi cununăm?

Dacă un homosexual declarat ne spune că iubește pe Dumnezeu din toată inima și vrea să se boteze. Îl botezăm?

Sunt pesimist.

Mi-e teamă că nu ne-am exersat mușchii spirituali cu provocari mult mai mici. Și ne va fi imposibil să rezistăm în confruntările grele viitoare.

Am acceptat atât de ușor membrii care nu erau născuți din nou. De ce să nu-i primim și pe homo? Am oficiat cununii între tineri care au trăit în păcat și nici în ziua nunții nu s-au pocăit. De ce nu i-am cununa și pe ei? Am botezat fără nici o evidență a pocăinței. De ce nu am boteza un homosexual „credincios”?

Poate deja ne gândim: și care-i problema? Ce rău e să-i primim? Decât afată mai bine cu noi!

Este o amăgire. Dacă căsătorești doi bărbați, de ce nu căsătorești și trei bărbați? Dar pe un bărbat și câinele lui? Exagerez?  Asta nu se va întâmpla niciodată! Serios? Acum 10 ani în urmă exact asta se spunea despre căsătoriile de același sex.

Care trebuie să fie răspunsul evanghelicilor față de agenda homosexuală? 

Ceartă în Cetate

Astăzi am citit câteva capitole din cartea Deuteronom. Sunt legi și rânduieli pe care Dumnezeu le oferă poporului prin gura slujitorului Său, Moise. Vă încurajez să le citiți, să vă lăsați uimiți de înțelepcinea lui Dumnezeu în a păstra, conduce și prospera o întreagă națiune. 

Doar un principiu la care doresc să medităm acum: 

Dumnezeu îi spune lui Moise că în situația în care e prea greu de judecat o ceartă sau neînțelegere din popor, să meargă în fața preoților și în fața celui care are slujba de judecător.  Ei vor spune hotărârea legii.

Acum, vine porunca: „să faci cum îți vor spune ei … să nu te abați de la ce-ți vor spune, nici la dreapta, nici la stânga”. Dar, Dumnezeu care cunoaște omul așa de bine, mai adaugă ceva. Dacă certărețul, cel pus pe harță și neînțelegere în poporul Domnului este așa de mândru încât nu ascultă de preot sau de judecătorul ales de Dumnezeu, omul acela să fie omorât. De ce o așa pedeapsă grea? De ce să nu meargă la un alt judecător? Sau la un alt preot mai îngăduitor și mult mai „înțelept”? Același Dumnezeu Atotștiutor și Atotînțelept ne oferă secretul: „pentru ca tot poporul să audă și să teamă și să nu se îngâmfe„. Când certărețul, dezbinatorul, cel veșnic nemulțumit este lăsat să „zburde” liber prin adunarea Domnului, atunci poporul aude, nu mai are frică de Dumnezeu și nici rușine de oameni și ajunge îngâmfat și gata pregătit pentru … dezastru. 

( Text Biblic: Deuteronom 17:8-13 )

 

Îmi amintesc de nevastă-sa

Citesc aici că săptămâna aceasta a murit, la 88 de ani, poeta poloneză nobelizată Wisława Szymborska. Iată cum pornind de la textul din Geneza 19:1-26, despre scăparea lui Lot din Sodoma și Gomora,  poeta încearcă să umanizeze gestul soției lui Lot.

Nevasta lui Lot

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut şi alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenţie, cînd îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soţului meu, Lot.
Înţelegînd brusc că nici de-aş cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă sîntem urmăriţi.
Înfricoşată de tăcerea lui Dumnezeu, sperînd că s-a răzgîndit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simţeam vîrsta. Distanţa.
Inutilitatea fugii. Lehamitea.
Mi-am pus desaga la pămînt şi am întors capul.
Mi-era teamă să mai fac un singur pas.
Mi-au ieşit în cale şerpi,
păianjeni, şoareci de cîmp, pui de vultur.
Nu mai erau nici buni, nici ameninţători – erau vietăţi
panicate, care încercau să scape.
Am privit înapoi dezolată.
Am privit înapoi de ruşine, că eram vii.
Voiam să plîng, să mă întorc acasă.
Sau poate vîntoasa mi-a desfăcut părul
şi mi-a ridicat veşmîntul.
Mi s-a parut că ei ne privesc de pe zidurile Sodomei
şi rîd de noi în hohote.
Am privit înapoi cu mînie.
Sau ca să mă bucur de soarta lor mizerabilă.
Am privit înapoi pentru toate motivele de mai sus.
Am privit înapoi din greşeală.
O piatră mi s-a răsucit sub talpă şi m-am speriat.
Pămîntul s-a crăpat în drumul meu.
Pe marginea crăpăturii un şoricel păşea mărunt
şi în aceeaşi clipă am întors amîndoi capul.
Ba nu, am alergat mai departe,
m-am tîrît, am încercat să zbor
pînă cînd întunericul s-a prăbuşit din ceruri
cu pietre şi praf şi păsări moarte.
Nu puteam să respir, mă învîrteam bezmetică.
Dacă m-a văzut cineva o fi crezut că dansez.
Poate aveam ochii deschişi cînd am căzut.
Poate am căzut cu faţa spre oraş.

traducere din limba engleză de Dan Sociu

În opinia poetei W.S., Dumnezeu este inflexibil la realitatea omului delicat și gingaș, toropit de viață. Gestul nevestei lui Lot este acceptabil. Cel puțin în ochii unora dintre noi.

Adevărul este că dacă ne legăm prea mult de viața aceasta, nu vom fi pregătiți pentru ziua judecății.

Ce alte motive ar mai fi avut de a se uita înapoi? 

De ce nu toți creștinii merg în cer

Nu toți cei care pretind că sunt creștini ajung în cer!

Pentru că nu toți au experiența reală, obiectivă a nașterii din nou.

Avem în Noul Testament o pildă aparte. Este spusă de Domnul Isus. Pilda Neghinei din Matei 13. Un vrăjmaș a semănat neghină pe când dormeau muncitorii în țarina unui om. Când s-au trezit, au înțeles că trebuie să facă ceva. Să o smulgă! Dar, omul le-a spus că nu-i o idee bună. Ar trebui să fie lăsate să crească împreună până la seceriș.

Cu toate că Domnul Isus explică și traduce înțelesul pildei, mesajul ei este uneori ratat.

Iată câteva aplicații pentru noi:

1. Nu este chemarea noastră să curățăm tot răul din lume. Știu. Cei răi, cei corupți, ne provoacă dezgust. Dar ei vor rămâne în lume până la ziua judecății. Credeți că dacă ne strângem suficienți de mulți în piața Universității, vom scăpa de corupții din țara asta? Poate de unii. Vor veni alții. Să ne mutăm în piață atunci? Chemarea noastră estesă predicăm Adevărul. Să-l întrupăm în trăirea noastră.
2. Chemarea noastră este să ne străduim să avem o biserică curată. Pilda aceasta nu se interferează cu disciplina bisericească. Da, unii au tras repede învățătura că trebuie să-i îngăduim pe toți în părtăția bisericii până când Dumnezeu ne va judecata pe toți. O astfel de idee în ciuda popularității ei este străină învățăturii Domnului Isus.
3. Cristos Domnul are o îndelungă răbdare ca să ne ofere nouă, celor cu adevărat ai Lui, posibilitatea de a crește spiritual. Ați auzit exprimarea uimirii: „cum de-i mai rabdă Dumnezeu?” Răspunsul: de dragul nostru! Pe ei îi păstrează pentru judecată, iar pe noi pentru răsplata veșnică cu El.
4. Judecata lui Dumnezeu este o realitate. Iadul este un loc real. Pedeapsa este incontestabilă. Nu-i doar sperietoare pentru naivi. Cuptorul aprins este aievea.

Ce mai putem învăța din această pildă? 

Se apropie săptămâna de evanghelizare la „Betleem” Hațeg